Mănăstirea Comana: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
m
m
Linia 4: Linia 4:
 
Este inclusă în ''Lista monumentelor istorice din România'', având codul de clasificare ''GR-II-a-A-14967''.
 
Este inclusă în ''Lista monumentelor istorice din România'', având codul de clasificare ''GR-II-a-A-14967''.
 
<ref>[http://www.cultura.ro/page/17 Cultura.ro - Lista monumentelor istorice din România], accesat 14 martie 2014</ref>
 
<ref>[http://www.cultura.ro/page/17 Cultura.ro - Lista monumentelor istorice din România], accesat 14 martie 2014</ref>
 
  
 
==Istoric==
 
==Istoric==
Linia 10: Linia 9:
  
 
Spre sfârșitul secolului al XVI-lea, mai exact în 1588, mănăstirea a fost reclădită de boierul [[Radu Șerban]] (viitorul Domn al Țării Românești între 1602-1610), fiind folosite însă și unele părți din ruinele vechii mănăstiri, în special zidul de incintă. Biserica mănăstirii, cu [[hram]]ul [[Nicolae al Mirelor|Sfântul Ierarh Nicolae]], este zugrăvită în 1609 la porunca voievodului Radu Șerban, acesta apărând în tabloul votiv de la intrarea în pronaos împreună cu soția sa Elina și cu insemnele domnești, așa cum o cerea obiceiul ctitoricesc. [[Pisanie|Pisania]] din 1609 nu s-a mai păstrat, aceasta fiind înlocuită la refacerea din 1699 – 1700 cu o alta, a strănepotului lui Radu Șerban, [[Șerban Cantacuzino]], care va cinsti cum se cuvine numele străbunicului domnesc, pomenindu-l în înscrisul săpat deasupra intrării lăcașului ca prim ctitor al sfântului lăcaș refăcut.
 
Spre sfârșitul secolului al XVI-lea, mai exact în 1588, mănăstirea a fost reclădită de boierul [[Radu Șerban]] (viitorul Domn al Țării Românești între 1602-1610), fiind folosite însă și unele părți din ruinele vechii mănăstiri, în special zidul de incintă. Biserica mănăstirii, cu [[hram]]ul [[Nicolae al Mirelor|Sfântul Ierarh Nicolae]], este zugrăvită în 1609 la porunca voievodului Radu Șerban, acesta apărând în tabloul votiv de la intrarea în pronaos împreună cu soția sa Elina și cu insemnele domnești, așa cum o cerea obiceiul ctitoricesc. [[Pisanie|Pisania]] din 1609 nu s-a mai păstrat, aceasta fiind înlocuită la refacerea din 1699 – 1700 cu o alta, a strănepotului lui Radu Șerban, [[Șerban Cantacuzino]], care va cinsti cum se cuvine numele străbunicului domnesc, pomenindu-l în înscrisul săpat deasupra intrării lăcașului ca prim ctitor al sfântului lăcaș refăcut.
 
  
 
==Note==
 
==Note==

Versiunea de la data 14 martie 2014 16:19

Acest articol sau paragraf este o ciornă.
Puteți da chiar dv. o mână de ajutor completându-l cu informațiile și referințele care lipsesc pentru a-l transforma într-un articol adevărat.


Mănăstirea Comana
Mănăstirea Comana
Jurisdicție Mitropolia Munteniei şi Dobrogei
Tip călugări
Înființată 1461
Ctitori Domnii Ţării Româneşti:
Vlad Ţepeş
Radu Șerban
Șerban Cantacuzino
Stareț Arhimandrit Mihail Muscariu
Mărime aprox.
Localizare comuna Comana, judeţul Giurgiu, aprox. 30 km sud de Bucureşti
Limba liturgică română
Cântarea bizantină
Schituri, metocuri și chilii Mironeşti şi „Barbu Bellu” Goștinari
Hramuri Sfântul Ierarh Nicolae
Site web oficial www.manastireacomana.ro


Mănăstirea Comana este o mănăstire de călugări situată în comuna Comana (județul Giurgiu), în Episcopia Giurgiului din Mitropolia Munteniei şi Dobrogei.
Este inclusă în Lista monumentelor istorice din România, având codul de clasificare GR-II-a-A-14967. [1]

Istoric

Mănăstirea Comana a fost ctitorită de Domnul Țării Românești Vlad Țepeș, în anul 1461, ca o mănăstire-cetate. Aceasta s-a ruinat însă până la sfârșitul secolului al XVI-lea.

Spre sfârșitul secolului al XVI-lea, mai exact în 1588, mănăstirea a fost reclădită de boierul Radu Șerban (viitorul Domn al Țării Românești între 1602-1610), fiind folosite însă și unele părți din ruinele vechii mănăstiri, în special zidul de incintă. Biserica mănăstirii, cu hramul Sfântul Ierarh Nicolae, este zugrăvită în 1609 la porunca voievodului Radu Șerban, acesta apărând în tabloul votiv de la intrarea în pronaos împreună cu soția sa Elina și cu insemnele domnești, așa cum o cerea obiceiul ctitoricesc. Pisania din 1609 nu s-a mai păstrat, aceasta fiind înlocuită la refacerea din 1699 – 1700 cu o alta, a strănepotului lui Radu Șerban, Șerban Cantacuzino, care va cinsti cum se cuvine numele străbunicului domnesc, pomenindu-l în înscrisul săpat deasupra intrării lăcașului ca prim ctitor al sfântului lăcaș refăcut.

Note