Modificări

Salt la: navigare, căutare

Mănăstirea Cernica

2.953 de octeți adăugați, 21 noiembrie 2018 19:52
m
Sîmbotin a redenumit pagina Mănăstirea Cernica (București, România) în Mănăstirea Cernica înlocuind redirecționarea: se află în comuna Cernica, nu în București
|nume=Mănăstirea Cernica
|Imagine=[[Imagine:Manastirea_Cernica.jpg|250 px|Mănăstirea Cernica]]
|jurisdicţie=Mitropolia Munteniei şi Dobrogei[[Arhiepiscopia Bucureștilor]]|tip=călugări[[călugăr]]i
|înfiinţată=1608
|ctitor=vornicul Cernica ŞtirbeiȘtirbei|stareţ=Clement Popescu Maxim Bădoiu<ref>[http://ziarullumina.ro/manastirea-cernica-are-un-nou-staret-28274.html ''Mănăstirea Cernica are un nou stareț''], Ziarul Lumina, accesat 28 noiembrie 2016</ref>
|mărime aprox= 84 [[călugăr]]i
|localizare={{flag|Romania}} comuna Cernica, judeţul Ilfov,
|schituri=
|hramuri=[[Nicolae_al_Mirelor|Sf. Ierarh Nicolae]] ([[6 decembrie]]),
[[Gheorghe_purtătorul_de_biruinţă|Sf . Gheorghe]] ([[23 aprilie]])
|site=http://www.cernica.go.ro/index.htm
|}}'''Mănăstirea Cernica''' este o [[mănăstire]] ortodoxă de [[călugăr]]i din România, situată în comuna Cernica, județul Ilfov.<br/>Mănăstirea Cernica a reprezentat o adevărată școală de educație monastică, fiind printre cele mai reprezentative așezăminte monahale din România.
'''==Istoric==Mănăstirea Cernica''' a fost ctitorită în anul 1608 (în timpul domniei lui [[Radu Șerban]]) de către Cernica Știrbei (mare vornic pe timpul lui [[Mihai Viteazul]]) și de soția acestuia, Chiajna.  Spre sfârșitul secolului al XVIII-lea, mitropolitul Țării Românești, Grigorie al II-lea, dorind să reîntemeieze viața monahală de obște după modelul atonit, i-a cerut cuviosului [[Gheorghe de la Cernica|Gheorghe]] ([[Gheorghe de la Cernica|Sfântul Cuvios Gheorghe de la Cernica]]), care tocmai se întorcea de la [[Muntele Athos]] trecând prin București, să rămână în Țara Românească pentru a ajuta la reorganizarea vieții mănăstirești. Ascultând și de sfaturile ieromonahului Macarie, prietenul său, cuviosul Gheorghe primește, pe [[1 septembrie]] 1781, însărcinarea pe care dorea să i-o dea mitropolitul, însă își alege ca loc [[schit]]ul Cernica, care pe atunci era părăsit de circa 30 de ani și se afla în paragină. Ajutat de doi ucenici, Atanasie și Gherasim, cuviosul Gheorghe a curățat schitul de bălării și sălbăticiuni, iar în curând obștea s-a mărit cu mai mulți monahi doritori de nevoință și doritori să se pună sub ascultarea unui adevărat părinte duhovnicesc, așa cum era cuviosul. În anul 1785 Cernica este o oficial redeschisă ca [[mănăstire]] ortodoxă , în jurul cuviosului Gheorghe adunându-se peste cincizeci de ucenici, iar credincioșii începând și ei să vină în număr tot mai mare la slujbele mănăstirești de acolo, căutând povața [[călugărstareț]]ului Gheorghe. Pentru că pe atunci clădirile existente nu erau de ajuns pentru a-i din Româniaadăposti pe toți monahii și pelerinii, cuviosul hotărăște zidirea unui nou rând de [[Chilie|chilii]] pentru monahi și a unui arhondaric (casă de oaspeți). O vreme, cuviosul Gheorghe a rămas singurul preot al mănăstirii, astfel că [[Sfânta Liturghie]] se slujea doar duminica și la sărbători, situată în comuna restul zilelor săvârșindu-se doar cele șapte Laude. Când obștea monahală a crescut, trecând de o sută de călugări, au mai fost [[hirotonie|hirotoniți]] trei [[preot|preoți]] și trei [[diacon]]i și a început să se slujească Sfânta Liturghie zilnic, după rânduiala de la Sfântul Munte. Auzind de vrednicia starețului, domnitorul Nicolae Mavrogheni (1789-1791) l-a cercetat el însuși pe cuviosul stareț, înzestrând mănăstirea cu daruri și arătându-i o deosebită prețuire, la fel procedând și urmașii săi pe tron. Cuviosul stareț a trecut la Domnul în ziua de [[3 decembrie]] 1806. Sfintele sale [[moaște]] se află până astăzi la Mănăstirea Cernica.  Menirea acestui sfânt lăcaș care este Mănăstire Cernicas-a împlinit și prin faptul că l-a avut ca [[stareţ]] între anii 1818-1850 pe cea mai luminoasă și reprezentativă personalitate bisericească a timpului, județul Ilfov[[Sfânt]]ul [[Ierarh]] [[Calinic de la Cernica]].<br/>Mănăstirea Ctitor de mănăstiri şi biserici, de spitale, școli și case pentru copiii orfani, el este ctitorul celor mai importante clădiri ale Mănăstirii Cernica . În timpul stăreției sale, s-au construit Biserica [[Sfânt]]ul [[Gheorghe purtătorul de biruință|Gheorghe]], clădirea stăreției și aproape toate casele de pe insula care poartă numele aceluiași sfânt mare mucenic. Iubitor de cultură, a pus bazele unei valoroase biblioteci și a reprezentat deschis o adevărată școală de educație monasticăpictură bisericească. A fost trecut în rândul sfinților în anul 1955, fiind printre cele mai reprezentative aşezăminte monahale din Româniaan în care prigoana comunistă împotriva credinței strămoșești atingea apogeul. Moaștele Sfântului Calinic de la Cernica se află și în prezent la această mănăstire.
==IstoricArhitectură==Mănăstirea Cernica În decursul timpului, în cadrul mănăstirii au fost construite trei biserici și trei paraclise. Biserica cea mare, cu hramul Sfântului [[Mare Mucenic]] [[Gheorghe purtătorul de biruință|Gheorghe]] a fost ctitorită în anul 1608 zidită între anii 1831-1832 de către [[stareț]]ul Calinic (în timpul domniei lui [[Radu ȘerbanSfânt]]ul [[Ierarh]] [[Calinic de la Cernica]]) . În anii 1962-1964 a fost complet refăcută, iar după stricăciunile cauzate de către marele vornic al lui Mihai Viteazulcutremurul din 4 martie 1977 a fost reconsolidată. Este monument istoric, având codul de clasificare ''Cernica ŞtirbeiIF-II-m-B-15300.01'' . Biserica cu hramul [[Sfânt]]ul [[Ierarh]] [[Nicolae al Mirelor|Nicolae]] a fost avariată la cutremurul din 1802 și reparată în anii 1809-1815 de soția acestuiacătre [[arhimandrit]]ul Timotei. O reparație capitală s-a făcut în anul 1925, Chiajnaca urmare a stricăciunilor din urma unor cutremure și incendii. Are codul de clasificare ''IF-II-m-B-15300.08''.
În decursul timpului1804, în cadrul cimitirul mănăstirii au fost construite trei biserici și trei paraclise.<br/> Biserica ce mare, cu hramul [[Sfânt]]ul [[Ierarh]] [[Nicolae al Mirelor|Nicolae]], a fost avariată la cutremurul din 1802 și reparată în anii 1809-1815 de către [[arhimandrit]]ul Timotei. O reparație capitală s-a făcut în anul 1925, ca urmare a stricăciunilor din urma unor cutremure şi incendii.<br/>Biserica cu hramul Sfântului Mare Mucenic [[Gheorghe purtătorul de biruinţă]], a fost zidită între anii 1831-1832 de către [[stareţ]]ul Calinic (Sf. [[SfântCuvios]]ul [[Ierarh]] [[Calinic Gheorghe de la Cernica]]). În anii 1962-1964 a fost complet refăcută, iar după stricăciunile cauzate de cutremurul din 4 martie 1977 a fost reconsolidată.<br/>În 1804, în cimitirul mănăstirii, arhimandritul Gheorghe a construit bisericuţa biserica [[Lazăr|Sfântul Lazăr]](cod de clasificare ''IF-II-m-B-15300.<br/>Cele trei paraclise ale mănăstirii sunt: "Adormirea Maicii Domnului" construit în 1790, "Sf. Ioan" construit în 1842 și "Intrarea în biserică"07'').
Împlinirea menirii acestui lăcaş a fost aceea de a-l fi avut ca [[stareţ]] între anii 1818-1850 pe cea mai luminoasă şi reprezentativă personalitate bisericească a timpului, [[Sfânt]]ul [[Ierarh]] [[Calinic de la Cernica]]. Ctitor de mănăstiri şi biserici, de spitale, şcoli şi case pentru copiii orfani, el este ctitorul celor mai importante clădiri Cele trei paraclise ale Mănăstirii Cernica. În timpul stareţiei sale, s-au mănăstirii sunt: „Adormirea Maicii Domnului” construit Biserica [[Sfânt]]ul [[Gheorghe purtătorul de biruinţă|Gheorghe]]în 1790, clădirea stăreţiei şi aproape toate casele de pe insula care poartă numele aceluiaşi sfânt mare mucenic„Sf. Iubitor de cultură, a pus bazele unei valoroase biblioteci şi a deschis o şcoală de pictură bisericească. A fost trecut Ioan” construit în rândul sfinţilor în anul 1955, an în care prigoana comunistă împotriva credinţei strămoşeşti cunoştea apogeul. Moaştele Sfântului [[Calinic de la Cernica]] se află şi 1842 și „Intrarea în prezent la această mănăstirebiserică”.
==Mănăstirea Cernica în prezent==
Între zidurile mănăstirii de la Cernica, au trăit de-a lungul timpului nenumăraţi fraţi nenumărați frați întru credinţăcredință, de la simpli [[călugăr]]i la [[episcop]]i şi și [[mitropolit|mitropoliţimitropoliți]]. Tot aici au fost găzduiţi găzduiți episcopi şi mitropoliţi și mitropoliți din Basarabia şi și Bucovina, care fuseseră exilaţi exilați odată cu alipirea acestor teritorii la Rusia sovietică.
Muzeul şi și biblioteca mănăstirii (cu cele aproape 15000 de volume) sunt mărturii revelatoare pentru ceea ce a însemnat această mănăstire în propăşirea propășirea spirituală a neamului românesc (Nicolae Iorga a descoperit aici un număr de peste 300 manuscrise de o inestimabilă valoare culturală şi și istorică).
În pacea cimitirului mănăstirii, sub covorul de flori şi și la umbra unor monumente funerare de un tainic pitoresc, şiși-au aflat odihna de veci oameni deosebiţi deosebiți ai neamului românesc, ca: Ion Ţuculescu Țuculescu - pictorul, Teodor Văcărescu - distinsul diplomat, Gurie Gosu - mitropolitul Basarabiei, Nifon - mitropolit primat al României, Pan Halipa - luptătorul pentru unirea Basarabiei cu ţarațara, Gala Galaction - [[preot]] şi și scriitor.
O importantă instituţie instituție religioasă, care a funcţionat funcționat la mănăstirea Cernica, a fost Seminarul [[Monah]]al, care a dat oameni de seamă ai bisericii, printre ei numărându-se şi și [[Teoctist (ArăpaşuArăpașu) al României|Patriarhul Teoctist]]. Seminarul Teologic Monahal s-a redeschis în anul 1995.
Mănăstirea Cernica este inclusă în ''Lista monumentelor istorice din România'', având codul de clasificare ''IF-II-a-B-15300''.<ref>[http://www.cultura.ro/page/17 Cultura.ro - Lista monumentelor istorice din România], accesat 10 octombrie 2012</ref>
==Surse==
*[http://www.cernica.go.ro/index.htm Mănăstirea Cernica]
 
==A se vedea și==
* [[Gheorghe de la Cernica]]
* [[Calinic de la Cernica]]
==Note==
14.991 de modificări

Meniu de navigare