Modificări

|jurisdicţie=Mitropolia Munteniei şi Dobrogei[[Arhiepiscopia Bucureștilor]]|tip=călugări[[călugăr]]i

|ctitor=vornicul Cernica ŞtirbeiȘtirbei|stareţ=Maxim Bădoiu<ref>[http://ziarullumina.ro/manastirea-cernica-are-un-nou-staret-28274.html ''Mănăstirea Cernica are un nou stareț''], Ziarul Lumina, accesat 28 noiembrie 2016</ref>|mărime aprox= 84 [[călugăr]]i|localizare={{flag|Romania}} comuna Cernica, judeţul Ilfov,

|cântarea=[[cântarea bizantină|bizantină]]|calendarschituri=|hramuri=[[Nicolae_al_Mirelor|Sf. Ierarh Nicolae]] ([[6 decembrie]]),[[Gheorghe_purtătorul_de_biruinţă|Sf. Gheorghe]] ([[23 aprilie]])

|}}'''Mănăstirea Cernica''' este o [[mănăstire]] ortodoxă de [[călugăr]]i din România, situată în comuna Cernica, județul Ilfov.<br/>Mănăstirea Cernica a reprezentat o adevărată școală de educație monastică, fiind printre cele mai reprezentative așezăminte monahale din România.

'''==Istoric==Mănăstirea Cernica''' este o a fost ctitorită în anul 1608 (în timpul domniei lui [[mănăstireRadu Șerban]] ortodoxă ) de călugări din România, situată în comuna către CernicaȘtirbei (mare vornic pe timpul lui [[Mihai Viteazul]]) și de soția acestuia, județul IlfovChiajna.

Mănăstirea Spre sfârșitul secolului al XVIII-lea, mitropolitul Țării Românești, Grigorie al II-lea, dorind să reîntemeieze viața monahală de obște după modelul atonit, i-a cerut cuviosului [[Gheorghe de la Cernica|Gheorghe]] ([[Gheorghe de la Cernica|Sfântul Cuvios Gheorghe de la Cernica]]), care tocmai se întorcea de la [[Muntele Athos]] trecând prin București, să rămână în Țara Românească pentru a ajuta la reorganizarea vieții mănăstirești. Ascultând și de sfaturile ieromonahului Macarie, prietenul său, cuviosul Gheorghe primește, pe [[1 septembrie]] 1781, însărcinarea pe care dorea să i-o dea mitropolitul, însă își alege ca loc [[schit]]ul Cernica, care pe atunci era părăsit de circa 30 de ani și se afla în paragină. Ajutat de doi ucenici, Atanasie și Gherasim, cuviosul Gheorghe a fost ctitorită curățat schitul de bălării și sălbăticiuni, iar în curând obștea s-a mărit cu mai mulți monahi doritori de nevoință și doritori să se pună sub ascultarea unui adevărat părinte duhovnicesc, așa cum era cuviosul. În anul 1608 1785 Cernica este oficial redeschisă ca [[mănăstire]], în jurul cuviosului Gheorghe adunându-se peste cincizeci de ucenici, iar credincioșii începând și ei să vină în număr tot mai mare la slujbele mănăstirești de acolo, căutând povața [[stareț]]ului Gheorghe. Pentru că pe atunci clădirile existente nu erau de ajuns pentru a-i adăposti pe toți monahii și pelerinii, cuviosul hotărăște zidirea unui nou rând de [[Chilie|chilii]] pentru monahi și a unui arhondaric (casă de oaspeți). O vreme, cuviosul Gheorghe a rămas singurul preot al mănăstirii, astfel că [[Sfânta Liturghie]] se slujea doar duminica și la sărbători, în timpul domniei lui Radu Şerban) restul zilelor săvârșindu-se doar cele șapte Laude. Când obștea monahală a crescut, trecând de o sută de către marele vornic al lui Mihai Viteazulcălugări, ''Cernica Ştirbei'' au mai fost [[hirotonie|hirotoniți]] trei [[preot|preoți]] și trei [[diacon]]i și a început să se slujească Sfânta Liturghie zilnic, după rânduiala de soția acestuiala Sfântul Munte. Auzind de vrednicia starețului, Chiajnadomnitorul Nicolae Mavrogheni (1789-1791) l-a cercetat el însuși pe cuviosul stareț, înzestrând mănăstirea cu daruri și arătându-i o deosebită prețuire, la fel procedând și urmașii săi pe tron. Cuviosul stareț a trecut la Domnul în ziua de [[3 decembrie]] 1806. Sfintele sale [[moaște]] se află până astăzi la Mănăstirea Cernica.

Mănăstirea Menirea acestui sfânt lăcaș care este Mănăstire Cernica s-a împlinit și prin faptul că l-a avut ca [[stareţ]] între anii 1818-1850 pe cea mai luminoasă și reprezentativă personalitate bisericească a timpului, [[Sfânt]]ul [[Ierarh]] [[Calinic de la Cernica ]]. Ctitor de mănăstiri şi biserici, de spitale, școli și case pentru copiii orfani, el este ctitorul celor mai importante clădiri ale Mănăstirii Cernica. În timpul stăreției sale, s-au construit Biserica [[Sfânt]]ul [[Gheorghe purtătorul de biruință|Gheorghe]], clădirea stăreției și aproape toate casele de pe insula care poartă numele aceluiași sfânt mare mucenic. Iubitor de cultură, a reprezentat pus bazele unei valoroase biblioteci și a deschis o adevărată școală de educație monastică a Ţării Româneştipictură bisericească. A fost trecut în rândul sfinților în anul 1955, fiind printre cele mai reprezentative aşezăminte monahalean în care prigoana comunistă împotriva credinței strămoșești atingea apogeul. Moaștele Sfântului Calinic de la Cernica se află și în prezent la această mănăstire.

==Arhitectură==În decursul timpului, în cadrul mănăstirii au fost construite trei biserici și trei paraclise.<br/> Biserica ce mare, cu hramul [[Sfânt]]ul [[Ierarh]] [[Nicolae al Mirelor|Nicolae]], a fost avariată la cutremurul din 1802 și reparată în anii 1809-1815 de către [[arhimandrit]]ul Timotei. O reparație capitală s-a făcut în anul 1925, ca urmare a stricăciunilor din urma unor cutremure şi incendii.<br/>Biserica cu hramul Sfântului Mare Mucenic [[Gheorghe purtătorul de biruinţă]], a fost zidită între anii 1831-1832 de către [[stareţ]]ul Calinic ([[Sfânt]]ul [[Ierarh]] [[Calinic de la Cernica]]). În anii 1962-1964 a fost complet refăcută, iar după stricăciunile cauzate de cutremurul din 4 martie 1977 a fost reconsolidată.<br/>În 1804, în cimitirul mănăstirii, arhimandritul Gheorghe a construit bisericuţa [[Lazăr|Sfântul Lazăr]].<br/>Cele trei paraclise ale mănăstirii sunt: "Adormirea Maicii Domnului" construit în 1790, "Sf. Ioan" construit în 1842 și "Intrarea în biserică".

Împlinirea menirii acestui lăcaş Biserica cea mare, cu hramul Sfântului [[Mare Mucenic]] [[Gheorghe purtătorul de biruință|Gheorghe]] a fost zidită între anii 1831-1832 de către [[stareț]]ul Calinic ([[Sfânt]]ul [[Ierarh]] [[Calinic de la Cernica]]). În anii 1962-1964 a fost aceea complet refăcută, iar după stricăciunile cauzate de cutremurul din 4 martie 1977 afost reconsolidată. Este monument istoric, având codul de clasificare ''IF-II-m-B-l fi avut ca 15300.01''. Biserica cu hramul [[Sfânt]]ul [[Ierarh]] [[stareţNicolae al Mirelor|Nicolae]] între a fost avariată la cutremurul din 1802 și reparată în anii 18181809-1850 pe cea mai luminoasă şi reprezentativă personalitate bisericească 1815 de către [[arhimandrit]]ul Timotei. O reparație capitală s-a făcut în anul 1925, ca urmare a timpuluistricăciunilor din urma unor cutremure și incendii. Are codul de clasificare ''IF-II-m-B-15300.08''. În 1804, în cimitirul mănăstirii, [[Sfântarhimandrit]]ul Gheorghe (Sf. [[IerarhCuvios]] [[Calinic Gheorghe de la Cernica]]) a construit biserica [[Lazăr|Sfântul Lazăr]] (cod de clasificare ''IF-II-m-B-15300. Ctitor 07''). Cele trei paraclise ale mănăstirii sunt: „Adormirea Maicii Domnului” construit în 1790, „Sf. Ioan” construit în 1842 și „Intrarea în biserică”. ==Mănăstirea Cernica în prezent==Între zidurile mănăstirii de mănăstiri şi bisericila Cernica, au trăit de spitale-a lungul timpului nenumărați frați întru credință, şcoli şi case de la simpli [[călugăr]]i la [[episcop]]i și [[mitropolit|mitropoliți]]. Tot aici au fost găzduiți episcopi și mitropoliți din Basarabia și Bucovina, care fuseseră exilați odată cu alipirea acestor teritorii la Rusia sovietică. Muzeul și biblioteca mănăstirii (cu cele aproape 15000 de volume) sunt mărturii revelatoare pentru copiii orfani, el este ctitorul celor mai importante clădiri ale Mănăstirii Cernicaceea ce a însemnat această mănăstire în propășirea spirituală a neamului românesc (Nicolae Iorga a descoperit aici un număr de peste 300 manuscrise de o inestimabilă valoare culturală și istorică).  În timpul stareţiei salepacea cimitirului mănăstirii, ssub covorul de flori și la umbra unor monumente funerare de un tainic pitoresc, și-au Biserica Sfaflat odihna de veci oameni deosebiți ai neamului românesc, ca: Ion Țuculescu - pictorul, Teodor Văcărescu - distinsul diplomat, Gurie Gosu - mitropolitul Basarabiei, Nifon - mitropolit primat al României, Pan Halipa - luptătorul pentru unirea Basarabiei cu țara, Gala Galaction - [[preot]] și scriitor. Gheorghe O importantă instituție religioasă, clădirea stăreţiei şi aproape toate casele de pe insula care poartă numele aceluiaşi sfânt mare mucenic. Iubitor de culturăa funcționat la mănăstirea Cernica, a pus bazele unei valoroase biblioteci şi fost Seminarul [[Monah]]al, care a deschis o şcoală dat oameni de pictură bisericeascăseamă ai bisericii, printre ei numărându-se și [[Teoctist (Arăpașu) al României|Patriarhul Teoctist]]. A fost trecut Seminarul Teologic Monahal s-a redeschis în rândul sfinţilor anul 1995.  Mănăstirea Cernica este inclusă în anul 1955''Lista monumentelor istorice din România'', an în care prigoana comunistă împotriva credinţei strămoşeşti cunoştea apogeulavând codul de clasificare ''IF-II-a-B-15300''.<ref>[http://www.cultura.ro/page/17 Cultura. Moaştele Sfântului ro - Lista monumentelor istorice din România], accesat 10 octombrie 2012</ref> == Personalități înmormântate la Mănăstirea Cernica ==În [[cimitir]]ul Mănăstirii Cernica, pe lângă [[monah]]i au mai fost înmormântate și unele personalități remarcabile ale culturii românești:* Ernest Bernea (1905 - 1990), sociolog, etnograf și filozof, unul dintre intelectualii de marcă ai perioadei interbelice.* Vasile Gorduz (1931 - 2008), sculptor.<ref>[Calinic http://www.ziare.com/stiri/frauda/a-murit-sculptorul-roman-vasile-gorduz-537836 A murit sculptorul roman Vasile Gorduz], 12 decembrie 2008, ''Ziare.com''</ref>* Viorica Bucur (1946 - 2011) profesor universitar, critic de film și realizator TV.<ref>[http://www.ziare.com/stiri/deces/viorica-bucur-a-fost-inmormantata-miercuri-la-manastirea-cernica-1116218 Viorica Bucur a fost inmormantata miercuri la manastirea Cernica], 24 august 2011, ''Ziare.com''</ref>* Johnny Răducanu (1931 - 2011), compozitor și interpret de jazz.<ref>[http://www.ziare.com/johnny-raducanu/inmormantare/johnny-raducanu-a-fost-inmormantat-1122170 Johnny Raducanu a fost inmormantatla Cernica] se află şi în prezent la această mănăstire, 21 septembrie 2011, ''Ziare.com''</ref>

 [[Categorie:Mănăstiridin România|Cernica]]