Birocrați, renameuser, Administratori
14.991 de modificări
Modificări
→Istoric: completări și referințe
Odată cu trecerea timpului, clădirile mănăstirii au început să se degradeze. Într-un act datat în 1775, domnitorul Alexandru Ipsilanti (1774-1782) spunea: „''Din cursul vremii și din împerecherea întâmplărilor, nu numai buna orânduiala ce a fost înlăuntru s-a stricat, ci încă și zidurile s-au prăpădit, fiindcă s-au lipsit de multe din milele ce au avut''”. Același domnitor a încredințat mănăstirea, pe viață, [[arhimandrit]]ului [[Filaret al II-lea|Filaret]], [[protosinghel]]ul de atunci al Mitropoliei Ungro-Vlahiei. Timp de douăzeci de ani, acesta va purta de grijă mănăstirii, atât personal, cat și prin [[egumen]]ii acesteia. Datorită lucrărilor de amploare întreprinse la Mănăstirea Căldărușani între anii 1775-1778, cuviosul Filaret poate fi considerat ca un al doilea ctitor al acestui sfânt lăcaș. Astfel, el a realizat, cu sprijinul domniei, refacerea turlelor bisericii, care se prăbușiseră la un cutremur, consolidarea și supraînălțarea cu 15 metri a turnului clopotniță, adăugarea unui etaj la corpurile de chilii, amenajarea la etajul casei domnești a unei arhondarii cu zece încăperi și a unui salon pentru egumen, numit ulteior „sala lui Filaret”. Cuviosul Filaret s-a îngrijit de bunăstarea și orânduiala mănăstirii și după anul 1780, când a fost ales episcop al Râmnicului, precum și după anul 1792, când a fost ales mitropolit al Ungro-Vlahiei, până la moartea sa (1793).<ref name="Manastirea-caldarusani"/>
La 1 aprilie 1794, mitropolitul Filaret l-a rânduit [[stareț]] la Căldărușani pe Sf. Cuvios [[Gheorghe de la Cernica]]. Acesta s-a îngrijit de mănăstirile [[Mănăstirea Cernica|Cernica]] și Căldărușani până la moartea sa, în anul 1806. În această perioadă a fost ridicată [[Capelă|biserica-paraclis]] din [[cimitir]]ul mănăstirii, cu hramul [[Ioan Evanghelistul|Sf. Evanghelist Ioan]]. Surprinsă însă în faza de construcție de distrugătorul cutremur din 1802, această biserică a fost reparată și finisată cu ajutorul fondurilor solicitate de starețul Gheorghe de la credincioși, în frunte cu frații Constantin și Toma Crețulescu, cei ce figurează zugrăviți în calitate de ctitori în [[pronaos]]. Perioada în care Sf. Gheorghe de la Cernica a fost stareț al Mănăstirii Căldărușani a fost marcată de revigorarea vieții [[monah]]ale de aici, după modelul de la [[Sfântul Munte Athos]]. În testamentul său, starețul Gheorghe menționa cele șapte trepte ale propășirii morale aflate în calea monahului: ascultarea, liniștea sufleteasca, necârtirea, curățenia sufletească, evitarea călugărilor străini și cu purtări rele, ținerea mănăstirii în bună rânduială și păstrarea tipicului [[Paisie de la Neamț|starețului Paisie]].<ref name="Manastirea-caldarusani"/>
