Modificări

Salt la: navigare, căutare

Mănăstirea Căldărușani

2 octeți adăugați, 17 septembrie 2019 05:29
m
Istoric: typo
La 1 aprilie 1794, mitropolitul Filaret l-a rânduit [[stareț]] la Căldărușani pe Sf. Cuvios [[Gheorghe de la Cernica]]. Acesta s-a îngrijit de mănăstirile [[Mănăstirea Cernica|Cernica]] și Căldărușani până la moartea sa, în anul 1806. În această perioadă a fost ridicată [[Capelă|biserica-paraclis]] din [[cimitir]]ul mănăstirii, cu hramul [[Ioan Evanghelistul|Sf. Evanghelist Ioan]]. Surprinsă însă în faza de construcție de distrugătorul cutremur din 1802, această biserică a fost reparată și finisată cu ajutorul fondurilor solicitate de starețul Gheorghe de la credincioși, în frunte cu frații Constantin și Toma Crețulescu, cei ce figurează zugrăviți în calitate de ctitori în [[pronaos]]. Perioada în care Sf. Gheorghe de la Cernica a fost stareț al Mănăstirii Căldărușani a fost marcată de revigorarea vieții [[monah]]ale de aici, după modelul de la [[Sfântul Munte Athos]]. În testamentul său, starețul Gheorghe menționa cele șapte trepte ale propășirii morale aflate în calea monahului: ascultarea, liniștea sufleteasca, necârtirea, curățenia sufletească, evitarea călugărilor străini și cu purtări rele, ținerea mănăstirii în bună rânduială și păstrarea tipicului [[Paisie de la Neamț|starețului Paisie]].<ref name="Manastirea-caldarusani"/>
În 1850, obștea monahală de la Căldărușani mărindu-se (număra peste 300 de vieșuitoriiviețuitorții), sub conducerea arhimandritului Meletie s-a construit pe latura de est o [[trapeză]] și un paraclis, ridicate peste o pivniță mare boltită, aici funcționând în prezent o colecție de artă religioasă.
Desele cutremure, incendiile, nepăsarea contemporanilor și secularizarea averilor mănăstirești din timpul lui Alexandru Ioan Cuza au ruinat însă mănăstirea, la începutul secolului al XX-lea starea ei fiind precară. Cu sprijinul regelui Carol I, între anii 1908-1915, Mitropolitul Primat [[Ghenadie Petrescu]] consolidează și restaurează în întregime mănăstirea, sub atenta supraveghere a Comisiei Monumentelor Istorice. Din nefericire, mai târziu, după nici trei decenii, mănăstirea este grav avariată de cutremurul din 1940 și de un incendiu devastator din noaptea de 8 spre 9 decembrie 1945. În perioada 1950-1958, s-a reușit efectuarea lucrărilor de reparații și renovare necesare la mănăstire, „''împlinindu-se toate stricăciunile pricinuite de foc, cu cheltuiala Departamentului Cultelor și a Mitropoliei Ungro–Vlahiei, mântuindu-se lucrul în 6 iunie 1958''”, stareț fiind arhimandritul Gherasim Cristea.<ref name = "arhiepiscopia"/>
14.991 de modificări

Meniu de navigare