Mănăstirea Brebu

De la OrthodoxWiki
Versiunea din 2 noiembrie 2015 06:43, autor: Sîmbotin (Discuție | contribuții) (completări)
Salt la: navigare, căutare
La acest articol se lucrează chiar în acest moment!

Ca o curtoazie față de persoana care dezvoltă acest articol și pentru a evita conflictele de versiuni din baza de date a sistemului, evitați să îl editați până la dispariția etichetei. În cazul în care considerați că este necesar, vă recomandăm să contactați editorul prin pagina de discuții a articolului.

Mănăstirea Brebu
Biserica Mănăstirii Brebu
Jurisdicție Arhiepiscopia Bucureștilor
Tip călugări
Înființată 1640
Ctitori Matei Basarab
Stareț
Mărime aprox.
Localizare   Brebu Mânăstirii,
județul Prahova
Limba liturgică română
Cântarea bizantină
Schituri, metocuri și chilii
Hramuri Sf. Arhangheli Mihail și Gavriil
Site web oficial


Mănăstirea Brebu a fost o mănăstire ortodoxă, una dintre cele mai importante realizări arhitectonice creștine ale domniei lui Matei Basarab și ale artei românești din secolul al XVII-lea.

Acest sfânt lăcaș este amplasat în vatra satului Brebu Mânăstirii din județul Prahova, în apropierea râului Doftana]]. Zona este încântătoare, iar situarea într-o depresiune a Sub-Carpaților, la poalele munților Baiului și Grohotișului conferă o climă dulce și un aer curat cu calități terapeutice.

Istoric

Arhitectură

Complexul arhitectural de la Brebu, conceput ca mănăstire, dar și curte domnească, este păstrat în forma inițială, fiind unul dintre puținele monumente medievale românești bine conservate. Complexul este compus din:

Biserica mănăstirii - ca arhitectură este asemănătoare cu cea de la Mănăstirea Dealu, de dimensiuni mari (30 x 10 m), construită pe un plan triconic cu o turlă pe naos și alte două mai mici pe pronaos. Zidurile, foarte groase, sunt din cărămidă arsă și piatră. Decorațiunea exterioară este specifică bisericilor din Țara Românească, simplă, singurele elemente decorative fiind două registre de firide și un brâu de piatră în partea superioară și ancadramentele ușilor și ferestrelor, acestea fiind realizate de meșterul Lupu (probabil un meșter adus din Moldova) și reprodund modele ale goticului târziu moldovenesc. Decorațiunea înterioară este mai târzie, din 1843. Pictura tâmplei și a altarului este opera lui Sava Henția, fiind realizată între anii 1901-1902.

Casele domnești sunt, ca arhitectură, specifice epocii. Construcția este asemănătoare cu cea păstrată la Mănăstirea Plumbuita, de dimensiuni relativ mari (11,80 x 30,20 m), formată din 9 camere și o sufragerie, toate comunicând între ele. Subsolul este format din două pivnițe boltite, accesul în ele făcându-se printr-un gârlici peste care a fost construit un foișor.

Turnul de acces în incinta complexului este de dimensiuni mari, una dintre cele mai frumoase și mai bine păstrate construcții de acest tip din România. Este așezat pe latura sudică a incintei, având un parter și trei etaje și domină prin înălțimea sa (aproximativ 20 m) înprejurimile (de altfel unul din scopurile construcției a fost și acela de foișor de observație). Primele două etaje sunt prevăzute cu metereze pentru arme de foc iar al treilea, folosit drept clopotniță, are spațiu deschis în toate părțile. Parte din pereții interiori ai turnului au fost repictați de Sava Henția.

Zidul de incintă, cu o înălțime de 6 m, are formă octogonală neregulată. Este făcut din piatră și cărămidă arsă, fiind prevăzut cu metereze pentru tragere. Sub aceste metereze încă se mai pot observa urmele unui drum de strajă de lemn, astăzi dispărut.

Chiliile și clădirile anexe erau situat pe latura de vest a incintei, astăzi fiind dispărute în întregime, locul existenței lor fiind marcat cu ocazia lucrărilor de restaurare terminate în 1963.


Surse