Mănăstirea Brâncoveanu (Sâmbăta de Sus): Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
(Istoric)
(Istoric)
Linia 24: Linia 24:
 
Picturile interioare (fresce) au fost realizate în 1766, de către zugravii Ionașcu și Pană.
 
Picturile interioare (fresce) au fost realizate în 1766, de către zugravii Ionașcu și Pană.
  
După trecerea Transilvaniei în stăpânirea Imperiului Habsburgic (la sfârșitul secolului al XVII-lea), persecuțiile de natură religioasă au făcut mii de victime printre românii ardeleni, care nu voiau să-și schimbe credința ortodoxă strămoșească și să treacă la [[catolicism]]. Românii ortodocși au rezistat, fiind ajutați, în primul rând, de bisericile și mănăstirile lor. Din acest motiv a început calvarul distrugerii mănăstirilor și bisericilor ortodoxe din Transilvania. Peste 150 de mănăstiri au fost distruse la ordinul guvernatorului Transilvaniei, generalul austriac Adolf Nikolaus von Buccow (1762-1764). Ca prin minune, Mănăstirea Brâncoveanu a rămas neatinsă, dar după două decenii, în 1785, a fost trimis un detașament militar condus de generalul Preiss, care a dărâmat această sfântă mănăstire. Chiliile au fost distruse complet, iar biserica a rămas în stare de ruină. După distrugerea mănăstirii, palatul brâncovenesc din Sâmbata de Sus, aflat la circa 10 km depărtare, a fost locuit vremelnic de urmași ai familiei Brâncoveanu. Aceștia au stăpânit domeniul până la primul război mondial. În 1922, după realizarea Marii Uniri, cu ocazia reformei agrare din acel an, statul român a predat [[Mitropolia Ardealului|Mitropoliei Ardealului]] domeniul brâncovenesc, inclusiv ruinele mănăstirii.<ref>[https://www.crestinortodox.ro/biserici-manastiri/manastirea-brancoveanu-sambata-sus-67949.html Teodor Dănălache, ''Manastirea Brancoveanu - Sambata de Sus''], 21 aprilie 2017, ''CrestinOrtodox.ro''</ref>
+
După trecerea Transilvaniei în stăpânirea Imperiului Habsburgic (la sfârșitul secolului al XVII-lea), persecuțiile de natură religioasă au făcut mii de victime printre românii ardeleni, care nu voiau să-și schimbe credința ortodoxă strămoșească și să treacă la [[catolicism]]. Românii ortodocși au rezistat, fiind ajutați, în primul rând, de bisericile și mănăstirile lor. Din acest motiv a început calvarul distrugerii mănăstirilor și bisericilor ortodoxe din Transilvania. Peste 150 de mănăstiri au fost distruse la ordinul guvernatorului Transilvaniei, generalul austriac Adolf Nikolaus von Buccow (1762-1764). Ca prin minune, Mănăstirea Brâncoveanu a rămas neatinsă, dar după două decenii, în 1785, a fost trimis un detașament militar condus de generalul Preiss, care a dărâmat această sfântă mănăstire. Chiliile au fost distruse complet, iar biserica a rămas în stare de ruină. După distrugerea mănăstirii, palatul brâncovenesc din Sâmbata de Sus, aflat la circa 10 km depărtare, a fost locuit vremelnic de urmași ai familiei Brâncoveanu. Aceștia au stăpânit domeniul până la primul război mondial. În 1922, după realizarea Marii Uniri, cu ocazia realizării reformei agrare decretate în 1921, statul român a predat [[Mitropolia Ardealului|Mitropoliei Ardealului]] domeniul brâncovenesc, inclusiv ruinele mănăstirii.<ref>[https://www.crestinortodox.ro/biserici-manastiri/manastirea-brancoveanu-sambata-sus-67949.html Teodor Dănălache, ''Manastirea Brancoveanu - Sambata de Sus''], 21 aprilie 2017, ''CrestinOrtodox.ro''</ref>
  
 
==Arhitectură==
 
==Arhitectură==

Versiunea de la data 9 decembrie 2018 06:09

La acest articol se lucrează chiar în acest moment!

Ca o curtoazie față de persoana care dezvoltă acest articol și pentru a evita conflictele de versiuni din baza de date a sistemului, evitați să îl editați până la dispariția etichetei. În cazul în care considerați că este necesar, vă recomandăm să contactați editorul prin pagina de discuții a articolului.

Mănăstirea Brâncoveanu
(Sâmbăta de Sus)
Biserica „Adormirea Maicii Domnului”
Jurisdicție Arhiepiscopia Sibiului
Tip călugări
Înființată 1657
Ctitori Sf. voievod Constantin Brâncoveanu
Mitropolitul Nicolae Bălan
Mitropolitul Antonie Plămădeală
Stareț Ilarion Făgărășanul
Mărime aprox. 40 călugări
Localizare   Sâmbăta de Sus,
județul Brașov
Limba liturgică română
Cântarea bizantină
Schituri, metocuri și chilii
Hramuri Adormirea Maicii Domnului
(15 august)
Site web oficial www.manastireabrancoveanu.ro

Mănăstirea Brâncoveanu (cunoscută și ca Mănăstirea Sâmbăta de Sus), cu hramul Adormirea Maicii Domnului, este o mănăstire ortodoxă din România situată în comuna Sâmbăta de Sus, județul Brașov, ctitorie a Sf. voievod Constantin Brâncoveanu. Este inclusă în Lista monumentelor istorice din România, având codul de clasificare BV-II-a-A-11812.[1]

Istoric

Pe locul actualei mănăstiri a existat un așezământ monahal având o biserică de lemn cu dublu hram (Adormirea Maicii Domnului și Izvorul Tămăduirii), construită în 1657 din inițiativa lui Preda Brâncoveanu, vornic din Țara Românească.

Sf. voievod Constantin Brâncoveanu a ridicat aici o biserică nouă, cu ziduri de piatră și cărămidă, construită între anii 1696-1707. Deoarece vechea pisanie din vremea lui Constantin Brâncoveanu a dispărut, nu se cunoaște cu exactitate anul ctitoririi, ceea ce a dus la mai multe supoziții. Există însă o însemnare făcută pe un Triod, tipărit la Buzău în 1701, unde se specifică: „acest Triod ni s-a dat de pomană de măria sa vodă Io Constantin B. Brâncoveanu voevod mânăstirii din satul măriei sale de la Sâmbăta de Sus, văleat 7210”.[2] Anul 7210 (de la facerea lumii) corespunde anului 1701 d.Hr., deci în acel an mânăstirea era deja ridicată.

Picturile interioare (fresce) au fost realizate în 1766, de către zugravii Ionașcu și Pană.

După trecerea Transilvaniei în stăpânirea Imperiului Habsburgic (la sfârșitul secolului al XVII-lea), persecuțiile de natură religioasă au făcut mii de victime printre românii ardeleni, care nu voiau să-și schimbe credința ortodoxă strămoșească și să treacă la catolicism. Românii ortodocși au rezistat, fiind ajutați, în primul rând, de bisericile și mănăstirile lor. Din acest motiv a început calvarul distrugerii mănăstirilor și bisericilor ortodoxe din Transilvania. Peste 150 de mănăstiri au fost distruse la ordinul guvernatorului Transilvaniei, generalul austriac Adolf Nikolaus von Buccow (1762-1764). Ca prin minune, Mănăstirea Brâncoveanu a rămas neatinsă, dar după două decenii, în 1785, a fost trimis un detașament militar condus de generalul Preiss, care a dărâmat această sfântă mănăstire. Chiliile au fost distruse complet, iar biserica a rămas în stare de ruină. După distrugerea mănăstirii, palatul brâncovenesc din Sâmbata de Sus, aflat la circa 10 km depărtare, a fost locuit vremelnic de urmași ai familiei Brâncoveanu. Aceștia au stăpânit domeniul până la primul război mondial. În 1922, după realizarea Marii Uniri, cu ocazia realizării reformei agrare decretate în 1921, statul român a predat Mitropoliei Ardealului domeniul brâncovenesc, inclusiv ruinele mănăstirii.[3]

Arhitectură

Stareții mănăstirii

  • Protosinghel Arsenie Boca - (1940-1944)
  • Arhimandrit Serafim Popescu - (1944-1954)
  • Arhimandrit Ioan Dinu - (1955-1971)
  • Arhimandrit Veniamin Tohăneanu - (1971-1993)
  • Arhimandrit Irineu Duvlea - (1993-2000)
  • Arhimandrit Ilarion Urs - (2000-2015)

Mănăstirea Brâncoveanu în prezent

Galerie de imagini

Note

  1. https://patrimoniu.ro/images/lmi-2015/LMI-BV.pdf Lista monumentelor istorice - Județul Brașov
  2. Mănăstirea Brâncoveanu, Sâmbăta de Sus - Istoric, accesat 17 octombrie 2018
  3. Teodor Dănălache, Manastirea Brancoveanu - Sambata de Sus, 21 aprilie 2017, CrestinOrtodox.ro

Legături externe