Mănăstirea Bistrița (județul Vâlcea)
Mănăstirea Bistriţa | |
Jurisdicție | Mitropolia Munteniei şi Dobrogei |
Tip | călugăriţe |
Înființată | 1490 |
Ctitori | Marele Ban Barbu Craiovescu |
Stareț | Mihaela Tamaş |
Mărime aprox. | 35 călugăriţe |
Localizare | satul Bistriţa, comuna Costeşti, judeţul Vâlcea |
Limba liturgică | română |
Cântarea | |
Schituri, metocuri și chilii | |
Hramuri | Adormirea Maicii Domnului (15 august) |
Site web oficial | http://www.arhiram.ro/manastiri/manastirea-bistrita |
Mănăstirea Bistriţa este o mănăstire ortodoxă din România situată în apropierea satului Bistriţa, comuna Costeşti, judeţul Vâlcea, aflată în arhiepiscopia Râmnicului. Este o ctitorie a boierilor Craioveşti, datând din jurul anului 1490, având hramul Adormirea Maicii Domnului.
Este vestită şi prin faptul că aici s-a înfiinţat prima tiparniţă din Ţara Românească, unde s-a tipărit de către călugărul Macarie, în 1508, Liturghierul (în limba slavonă, prima carte tipărită pe pământ românesc.
La Mănăstirea Bistriţa se află moaştele Sf. Cuvios Grigorie Decapolitul.
Istoric
Mănăstirea Bistrița a fost ctitorită de către boierii Craiovești (Barbu, Banul Craiovei și frații săi: Pârvu vornicul, Danciu armașul și Radu postelnicul), fiind ridicată între anii 1492-1494 pe pitoreasca vale a râului cu același nume.
Prima atestare documentară a mănăstirii este un act datat în 16 martie 1494 al lui Vlad Călugărul, voievod al Ţării Româneşti.
Mănăstirea a fost distrusă din temelii de către Mihnea Vodă la 1509. Într-un document al vremii se specifică faptul că Mihnea Vodă, care lupta împotriva Craioveștilor, „şi mănăstirea lor, carea o făcuse ei pre râul Bistriţii, din temelie o au risipit”.
A fost refăcută în timpul Sfântului voievod Neagoe Basarab, între 1515 - 1519, tot de către boierii Craiovești (după unii istorici, Neagoe Basarab fiind chiar fiu al marelui vornic Pârvu Craiovescu şi al soţiei acestuia, Neaga[1]).
Mănăstirea Bistriţa în prezent
Surse
Legături externe
- ↑ Alexandru D. Xenopol, Istoria românilor din Dacia Traiană, Ed. Cartea Românească, Bucureşti, 1925