|nume=Mănăstirea Bistriţa Bistrița (NeamţNeamț)

|ctitor=Voievodul [[Alexandru cel Bun]]<br>[[Petru Rareș]]

|localizare= {{flag|Romania}} satul BistriţaBistrița,<br>comuna com. Alexandru cel Bun,<br>judeţul Neamţjudețul Neamț|limba liturgică=[[limba română|română]]

|}}'''Mănăstirea BistriţaBistrița''' din județul Neamț este o mănăstire ortodoxă din România situată în apropierea satului BistriţaBistrița, comuna Alexandru cel Bun, aflată în [[arhiepiscop]]ia IaşilorIașilor. Este o [[ctitor]]ie a voievodului Moldovei [[Alexandru cel Bun]], datând din anul 1407 (prima atestare documentară).<br>

Începuturile Mănăstirii Bistriţa Bistrița din judeţul Neamţ județul Neamț datează de la sfârşitul sfârșitul secolului al XIV-lea, atunci când voievod al Moldovei era Petru MuşatMușat, aici ridicându-se o bisericuţă bisericuță de lemn prin grija [[ieromonah]]ului Pafnutie. În anul 1402, pe locul bisericii de lemn, voievodul Alexandru cel Bun a ridicat o biserică din piatră. Această biserică era construită după canoanele vremii, având [[altar]], [[naos]], [[pronaos]] precum şi și o gropniţăgropniță; lungimea totală a construcţiei construcției era de circa 30 m.

Prima atestare documentară a Mănăstirii Bistriţa Bistrița datează din 1407, atunci când Alexandru cel Bun emite un act de danie prin care a înzestrat Mănăstirea Bistriţa Bistrița cu câteva sate şi moşiiși moșii. În anul 1418 a fost înmormântată aici doamna Ana (NeacşaNeacșa), iar alături de ea, în anul 1432, a fost îngropat însuşi însuși [[ctitor]]ul mănăstirii, voievodul Alexandru cel Bun. Din 1428, domnitorul ctitor i-a închinat 50 de biserici, scoase de sub autoritatea domnului și a chiriarhului locului, egumenul având drepturi quasi-episcopale. Daniile au continuat și sub urmașii lui Alexandru cel Bun. În felul acesta, Bistrița devenea una din cele mai înzestrate mănăstiri ale Moldovei. Drepturile pe care le avea asupra 50 de sate puneau mănăstirea într-o situație privilegiată, asemănătoare cu a episcopului de Rădăuți, care avea sub jurisdicția sa tot numai 50 de sate<ref name="Păcurariu">Mircea Păcurariu, ''Istoria Bisericii Ortodoxe Române'' Volumul 1, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1991. ISBN 973-9130-08-9</ref>.

În anul 1498, [[Ştefan Ștefan cel Mare şi și Sfânt]] a ridicat o impunătoare [[clopotniţăclopotniță]] şi și un paraclis (închinat Sf. Mucenic [[Ioan cel Nou de la Suceava]]), intrând astfel pe lista ctitorilor acestei mănăstiri. Potrivit tradiției, aici a fost înmormântat fiul mai vârstnic al lui Ștefan cel Mare, Alexandru († 1496)<ref name="Păcurariu" />. Următorul ctitor a fost [[Petru RareşRareș]], cel care între anii 1541-1546 a reînoit reînnoit din temelie sfânta mănăstire, construind un nou turn la intrarea în mănăstire, un paraclis închinat Sf. [[Nicolae al Mirelor|Ierarh Nicolae]], noi ziduri întărite, [[chilie|chilii]], precum şi și o „casă domnească”.

Mănăstirea Bistriţa Bistrița a fost închinată „Locurilor Sfinte” (mai exact [[Biserica Ortodoxă a Ierusalimului|Patriarhiei Ierusalimului]]) în 1677 de către Doamna Safta, soţia soția voievodului Gheorghe Ştefan, începând astfel o lungă perioadă de înstrăinare în care s-a pierdut cea mai mare parte din patrimoniul mănăstirii.

De activitatea culturală de la Mănăstirea Bistriţa Bistrița se leagă, în primul rând, şcoala școala de copişticopiști, pisari şi și grămătici care a funcţionat funcționat aici în secolele XVI-XIX. În primele două decenii ale secolulului al XV-lea, [[monah]]ul Chiril a scris şi și a împodobit cu miniaturi un ''Tetraevanghel'' şi și tot la Bistriţa Bistrița s-au format vestiţii copişti şi miniaturişti vestiții copiști și miniaturiști Paisie şi și Gavriil Uric, ambii fiind pomeniţi pomeniți în ''[[Pomelnic]]ul'' mănăstirii.

La Mănăstirea Bistriţă Bistrița s-au scris două dintre lucrările fundamentale ale literaturii române vechi, datorită cărora s-au păstrat până în prezent date, fapte şi și nume din istoria ţărilor țărilor române:*''[[Pomelniculde la Bistrița|Pomelnicul]]'', început în 1407 şi și completat până în secolul al XIX-lea. Acesta este unul dintre cele mai vechi monumente ale culturii medievale românești, oferind date importante despre începutul istoriei voievodale și bisericești din Moldova.*''LetopiseţulLetopisețul'', o cronică ce se referă la istoria Moldovei din perioada 1359-1506 (acesta a fost continuat ulterior la [[Mănăstirea Putna]]).

==Arhitectonica Mănăstirii BistriţaBistrița==

Biserica Mănăstirii BistriţaBistrița, cu [[hram]]ul [[Adormirea Maicii Domnului]], este construită în [[Arhitectura_bisericească_românească#Stilul_moldovenesc|stilul moldovenesc ]] clasic. O adevărată catedrală de piatră, cu ziduri groase de peste un metru, biserica are o lungime de peste 45 m şi și o înălţime înălțime de 40 m.

Spaţiul Spațiul interior al bisericii este compartimentat în [[altar]], [[naos]], [[pronaos]], gropniţă gropniță (camera mormintelor) şi și un [[pridvor]] închis.

Deasupra naosului se ridică turla principală, de formă circulară în interior şi și poligonală la exterior, luminată de patru ferestre mari şi și cu firide atât în partea superioară, cât şi și la bază. Ca şi și biserica, turla este acoperită cu tablă în formă de solzi. Naosul este luminat de câte o fereastră pe fiecare parte; la fel gropniţa şi gropnița și pronaosul, aici ferestrele fiind mai mici.

Incinta Mănăstirii Bistriţa Bistrița are o formă patrulateră, fiind protejată de ziduri puternice de piatră, cu o înălţime iniţială înălțime inițială de aproximativ patru metri, prevăzute cu metereze şi și drum de strajă ce se desfăşoară desfășoară pe toată lungimea lor. Intrarea principală este situată pe latura sudică, arcuindu-se pe sub un turn ce are trei nivele: la parter o încăpere cu bolta semi-circulară, sprijinită pe două arce în ogivă la parter, un [[paraclis]] închinat [[Nicolae al Mirelor|Sfântului Ierarh Nicolae]] la primul etaj şi și o cameră la etajul superior, destinată probabil corpului de gardă ce păzea accesul în mănăstire. Paraclisul nu este pictat şi și se pare că nici nu a avut zugrăveli anterioare, întreaga atmosferă interioară fiind creată de un frumos iconostas din secolul al XVIII-lea.

Chiar la intrarea în mănăstire atrage atenţia atenția marele [[clopot]] dăruit de [[Ştefan cel Mare]] în 1494, clopot cu o greutate de circa 800 kg, împodobit cu o inscripţie inscripție în limba slavonă şi și cu stema Moldovei (capul de bour), realizată în stilul vechilor steme heraldice apusene.

[[Imagine:Manastirea_Bistrita_0008.jpg|left|thumb|270px|<center>[[Icoană|Icoana]] [[Făcătorul de minuni|făcătoare de minuni]]</center>]]Cel mai preţios prețios odor al Mănăstirii Bistriţa Bistrița este [[Icoană|Icoana]] [[Făcătorul de minuni|Făcătoare de Minuni]] a [[Ioachim şi și Ana|Sfintei Ana]], dăruită lui Alexandru cel Bun de către [[Imperiul Bizantin|împăratul bizantin]] Manuel al II-lea ''Paleologul'' (1391 - 1425).

După tradiție, această [[icoană]] a fost dată ca „dar de patron” Doamnei Ana, soția lui Alexandru cel Bun, de către împărăteasa Irena (Ana), soția împăratului bizantin Manuel al II-lea Paleologul şi și de Patriarhul Matei al [[Constantinopol]]ului, în anul 1401 . Ulterior, familia voievodală a dăruit icoana Mănăstirii Bistrița.

==Mănăstirea Bistriţa în prezent==Ulterior, familia voievodală a dăruit icoana Mănăstirii Bistrița. În anul 19321407, Doamna Ana, însoțită de curteni și de Dionisie (sau Dometian), când s-egumenul Mănăstirii Bistrița au dus cu alai domnesc și au împlinit 500 de ani dat ca dar veșnic icoana Sfintei Ana, Mănăstirii Bistrița. Un manuscris de la stingerea începutul secolului al XVIII-lea, atribuit Mitropolitului Gheorghe al Moldovei și Sucevei (1723-1729), păstrat la Arhivele Statului din viaţa a Piatra Neamț, conține o informație privind donația icoanei Sfânta Ana: „... ''Iar maica lui Andronic Paleolog îi mera numele Anna, împărăteasa lui [[Mănăil (Paleolog), și măria sa încă au trimis dar, Doamnei Annei fericitului Alexandru cel Bun]]Vodă, o sfântă icoană, Sfânta Ana, maica Maicii Preacuratei, făcătoare de minuni, ferecată și împodobită cu cheltuială împărăteasă. Iar Măria sa, Doamna Ana, o au fost deshumate osemintele ctitorilor şi reaşezate pe latura nordică a gropniţeitrimis dar Mănăstirii Bistrița, sub două bolţi fiind făcută sfânta mănăstire de piatrăfericitul Alexandru V (oie) v (od) și Doamna Ana. Tot atunciIar această sfântă icoană, la vreme de neploaie, Mănăstirea Bistriţa a fost gazda unor ample serbări naţionalescoțându-să cu litanie afară din mănăstire și făcând o sfeștanie, omagiu adus voievodului care a intrat până ce să întoarce în istoria ţării sub numele mănăstire numai ce plouă, de „părintele Moldovei”nu peste tot, iar câtu-i hotarul mănăstirii... Și acestă istorie am scris eu cu condeiul meu, Mitropolitul Gheorghe, la anul 7231, februarie 19''... ”

O manifestare similară a avut loc şi Adăpostită la sfârşitul anului 1982, la 550 Mănăstirea Bistrița de peste 400 de ani de la moartea ctitorului (Alexandru cel Bun), este una dintre icoanele cele mai cinstite in Moldova. Slujba parastasului a fost oficiată de Înalt Prea Sfinţitul [[Teoctist (Arăpaşu) al României|Teoctist]]Despre icoana Sfintei Ana se spune că scoate diavolii din oameni, pe atunci Mitropolit al Moldovei şi Suceveivindecă bolnavii, devenit mai apoi Patriarh al Bisericii Ortodoxe Romanedă rod pântecelor sterpe și alungă seceta.<ref>[http://jurnalul. Tot atunci sro/special-jurnalul/icoana-ce-da-rod-pantecelor-a sfinţit şi statuia în marmură albă a lui Alexandru cel Bun70861.html Claudiu Târziu: ''Icoana ce dă rod pântecelor'', operă remarcabilă a sculptorului Gir Rădulescu29 martie 2004, situată chiar lângă biserică, pe latura de sud a acesteia.''Jurnalul Național'']</ref>

==Mănăstirea Bistrița în prezent==În anul 1932, când s-au împlinit 500 de ani de la stingerea din viața a lui [[Alexandru cel Bun]], au fost deshumate osemintele ctitorilor și reașezate pe latura nordică a gropniței, sub două bolți de piatră. Tot atunci, Mănăstirea Bistrița a fost gazda unor ample serbări naționale, omagiu adus voievodului care a intrat în istoria țării sub numele de „părintele Moldovei”.  O manifestare similară a avut loc și la sfârșitul anului 1982, la 550 de ani de la moartea ctitorului (Alexandru cel Bun). Slujba parastasului a fost oficiată de Înalt Prea Sfințitul [[Teoctist (Arăpașu) al României|Teoctist]], pe atunci Mitropolit al Moldovei și Sucevei, devenit mai apoi Patriarh al Bisericii Ortodoxe Romane. Tot atunci s-a sfințit și statuia în marmură albă a lui Alexandru cel Bun, operă remarcabilă a sculptorului Gir Rădulescu, situată chiar lângă biserică, pe latura de sud a acesteia. În incinta sfântului lăcaş lăcaș se află şi și Muzeul Mănăstirii BistriţaBistrița. Acesta a fost înfiinţat înființat încă din anul 1932, fiind împlinit în vara anului 1984, atunci când s-au încheiat lucrările de restaurare a fostei Şcoli Domneşti Domnești a lui Petru RareşRareș. În muzeu se păstrează un mare număr de icoane din secolele XVI-XVIII, sculpturi şi și o frescă descoperite în timpul cercetărilor arheologice efectuate la Mănăstirea BistriţaBistrița, resturi din veşmintele domneşti şi veșmintele domnești și alte obiecte din necropola voievodală, precum şi și monede din epoca medievală.

* [http://ro.wikipedia.org/wiki/M%C4%83n%C4%83stirea_Bistri%C8%9Ba_(jude%C8%9Bul_Neam%C8%9B) Wikipedia.ro - Mănăstirea Bistriţa Bistrița (judeţul Neamţjudețul Neamț)]* [http://www.manastiriortodoxe.ro/index.php?a=md&ap=Arhiepiscopia_Iasilor&j=Neamt&id=22 Biserica Ortodoxă Română - Mănăstirea BISTRIŢABISTRIȚA]* [http://www.crestinortodox.ro/biserici-manastiri/manastirea-bistrita-neamt-68046.html CrestinOrtodox.ro Mănăstirea BistriţaBistrița, NeamţNeamț]

* [http://www.monumenteromania.ro/index.php/monumente/detalii/ro/Manastirea%20Bistrita%20/14827 Mănăstirea Bistrița pe www.monumenteromania.ro].* [http://www.viziteazaneamt.ro/2009/09/manastirea-bistrita-judetul-neamt/ Manastirea Bistrita – Judetul Neamt: informatii, fotografii, video de prezentare].* [http://ziarullumina.ro/opinii/ctitori-si-vietuitori-ai-pangaratilor Arhimandrit Timotei Aioanei: ''Ctitori și viețuitori ai Pângăraților'', 22 martie 2012, ''Ziarul Lumina''].

[[Categorie:Mănăstiri din România|BistriţaBistrița]]