Mănăstirea Bistrița (județul Neamț): Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
m (Istoric)
m (diacritice noi (cu virgulă))
Linia 1: Linia 1:
 
{{Mănăstire
 
{{Mănăstire
|nume=Mănăstirea Bistriţa (Neamţ)
+
|nume=Mănăstirea Bistrița (Neamț)
 
|Imagine=[[Imagine:Manastirea_Bistrita_0006.jpg|300 px|Mănăstirea Bistriţa]]
 
|Imagine=[[Imagine:Manastirea_Bistrita_0006.jpg|300 px|Mănăstirea Bistriţa]]
 
|jurisdicţie=Mitropolia Moldovei şi Bucovinei
 
|jurisdicţie=Mitropolia Moldovei şi Bucovinei
 
|tip=[[călugăr]]i
 
|tip=[[călugăr]]i
 
|înfiinţată=1407
 
|înfiinţată=1407
|ctitor=Voievodul [[Alexandru cel Bun]]
+
|ctitor=[[Alexandru cel Bun]]<br>[[Petru Rareș]]
 
|stareţ=
 
|stareţ=
 
|mărime aprox=25 [[călugăr]]i
 
|mărime aprox=25 [[călugăr]]i
|localizare= {{flag|Romania}} satul Bistriţa,<br>comuna Alexandru cel Bun,<br>judeţul Neamţ
+
|localizare= {{flag|Romania}} satul Bistrița,<br>com. Alexandru cel Bun,<br>județul Neamț
 
|limba liturgică=română
 
|limba liturgică=română
 
|cântarea=[[cântarea bizantină|bizantină]]
 
|cântarea=[[cântarea bizantină|bizantină]]
Linia 15: Linia 15:
 
|site=
 
|site=
 
|}}
 
|}}
'''Mănăstirea Bistriţa''' din județul Neamț este o mănăstire ortodoxă din România situată în apropierea satului Bistriţa, comuna Alexandru cel Bun, aflată în [[arhiepiscop]]ia Iaşilor. Este o [[ctitor]]ie a voievodului Moldovei [[Alexandru cel Bun]], datând din anul 1407 (prima atestare documentară).<br>
+
'''Mănăstirea Bistrița''' din județul Neamț este o mănăstire ortodoxă din România situată în apropierea satului Bistrița, comuna Alexandru cel Bun, aflată în [[arhiepiscop]]ia Iașilor. Este o [[ctitor]]ie a voievodului Moldovei [[Alexandru cel Bun]], datând din anul 1407 (prima atestare documentară).<br>
 
Mănăstirea are [[hram]]ul [[Adormirea Maicii Domnului]].
 
Mănăstirea are [[hram]]ul [[Adormirea Maicii Domnului]].
  
 
==Istoric==
 
==Istoric==
Începuturile Mănăstirii Bistriţa din judeţul Neamţ datează de la sfârşitul secolului al XIV-lea, atunci când voievod al Moldovei era Petru Muşat, aici ridicându-se  o bisericuţă de lemn prin grija [[ieromonah]]ului Pafnutie. În anul 1402, pe locul bisericii de lemn, voievodul Alexandru cel Bun a ridicat o biserică din piatră. Această biserică era construită după canoanele vremii, având [[altar]], [[naos]], [[pronaos]] precum şi o gropniţă; lungimea totală a construcţiei era de circa 30 m.
+
Începuturile Mănăstirii Bistrița din județul Neamț datează de la sfârșitul secolului al XIV-lea, atunci când voievod al Moldovei era Petru Mușat, aici ridicându-se  o bisericuță de lemn prin grija [[ieromonah]]ului Pafnutie. În anul 1402, pe locul bisericii de lemn, voievodul Alexandru cel Bun a ridicat o biserică din piatră. Această biserică era construită după canoanele vremii, având [[altar]], [[naos]], [[pronaos]] precum și o gropniță; lungimea totală a construcției era de circa 30 m.
  
Prima atestare documentară a Mănăstirii Bistriţa datează din 1407, atunci când Alexandru cel Bun emite un act de danie prin care a înzestrat Mănăstirea Bistriţa cu câteva sate şi moşii. În anul 1418 a fost înmormântată aici doamna Ana (Neacşa), iar alături de ea, în anul 1432, a fost îngropat însuşi [[ctitor]]ul mănăstirii, voievodul Alexandru cel Bun.
+
Prima atestare documentară a Mănăstirii Bistrița datează din 1407, atunci când Alexandru cel Bun emite un act de danie prin care a înzestrat Mănăstirea Bistrița cu câteva sate și moșii. În anul 1418 a fost înmormântată aici doamna Ana (Neacșa), iar alături de ea, în anul 1432, a fost îngropat însuși [[ctitor]]ul mănăstirii, voievodul Alexandru cel Bun.
  
În anul 1498, [[Ştefan cel Mare şi Sfânt]] a ridicat o impunătoare [[clopotniţă]] şi un paraclis (închinat Sf. Mucenic [[Ioan cel Nou de la Suceava]]), intrând astfel pe lista ctitorilor acestei mănăstiri. Următorul ctitor a fost [[Petru Rareș]], cel care între anii 1541-1546 a reînnoit din temelie sfânta mănăstire, construind un nou turn la intrarea în mănăstire, un paraclis închinat Sf. [[Nicolae al Mirelor|Ierarh Nicolae]], noi ziduri întărite, [[chilie|chilii]], precum şi o „casă domnească”.
+
În anul 1498, [[Ștefan cel Mare și Sfânt]] a ridicat o impunătoare [[clopotniță]] și un paraclis (închinat Sf. Mucenic [[Ioan cel Nou de la Suceava]]), intrând astfel pe lista ctitorilor acestei mănăstiri. Următorul ctitor a fost [[Petru Rareș]], cel care între anii 1541-1546 a reînnoit din temelie sfânta mănăstire, construind un nou turn la intrarea în mănăstire, un paraclis închinat Sf. [[Nicolae al Mirelor|Ierarh Nicolae]], noi ziduri întărite, [[chilie|chilii]], precum și o „casă domnească”.
  
Mănăstirea Bistriţa a fost închinată „Locurilor Sfinte” (mai exact [[Biserica Ortodoxă a Ierusalimului|Patriarhiei Ierusalimului]]) în  1677 de către Doamna Safta, soţia voievodului Gheorghe Ştefan, începând astfel o lungă perioadă de înstrăinare în care s-a pierdut cea mai mare parte din patrimoniul mănăstirii.
+
Mănăstirea Bistrița a fost închinată „Locurilor Sfinte” (mai exact [[Biserica Ortodoxă a Ierusalimului|Patriarhiei Ierusalimului]]) în  1677 de către Doamna Safta, soția voievodului Gheorghe Ştefan, începând astfel o lungă perioadă de înstrăinare în care s-a pierdut cea mai mare parte din patrimoniul mănăstirii.
  
De activitatea culturală de la Mănăstirea Bistriţa se leagă, în primul rând, şcoala de copişti, pisari şi grămătici care a funcţionat aici în secolele XVI-XIX. În primele două decenii ale secolulului al XV-lea, [[monah]]ul Chiril a scris şi a împodobit cu miniaturi un ''Tetraevanghel'' şi tot la Bistriţa s-au format vestiţii copişti şi miniaturişti Paisie şi Gavriil Uric, ambii fiind pomeniţi în ''[[Pomelnic]]ul'' mănăstirii.
+
De activitatea culturală de la Mănăstirea Bistrița se leagă, în primul rând, școala de copiști, pisari și grămătici care a funcționat aici în secolele XVI-XIX. În primele două decenii ale secolulului al XV-lea, [[monah]]ul Chiril a scris și a împodobit cu miniaturi un ''Tetraevanghel'' și tot la Bistrița s-au format vestiții copiști și miniaturiști Paisie și Gavriil Uric, ambii fiind pomeniți în ''[[Pomelnic]]ul'' mănăstirii.
  
La Mănăstirea Bistriţa s-au scris două dintre lucrările fundamentale ale literaturii române vechi, datorită cărora s-au păstrat până în prezent date, fapte şi nume din istoria ţărilor române:
+
La Mănăstirea Bistrița s-au scris două dintre lucrările fundamentale ale literaturii române vechi, datorită cărora s-au păstrat până în prezent date, fapte și nume din istoria țărilor române:
*''[[Pomelnicul de la Bistrița|Pomelnicul]]'', început în 1407 şi completat până în secolul al XIX-lea. Acesta este unul dintre cele mai vechi monumente ale culturii medievale românești, oferind date importante despre începutul istoriei voievodale și bisericești din Moldova.
+
*''[[Pomelnicul de la Bistrița|Pomelnicul]]'', început în 1407 și completat până în secolul al XIX-lea. Acesta este unul dintre cele mai vechi monumente ale culturii medievale românești, oferind date importante despre începutul istoriei voievodale și bisericești din Moldova.
*''Letopiseţul'', o cronică ce se referă la istoria Moldovei din perioada 1359-1506 (acesta a fost continuat ulterior la [[Mănăstirea Putna]]).
+
*''Letopisețul'', o cronică ce se referă la istoria Moldovei din perioada 1359-1506 (acesta a fost continuat ulterior la [[Mănăstirea Putna]]).
  
==Arhitectonica Mănăstirii Bistriţa==
+
==Arhitectonica Mănăstirii Bistrița==
  
Biserica Mănăstirii Bistriţa, cu [[hram]]ul [[Adormirea Maicii Domnului]], este construită în stilul moldovenesc clasic. O adevărată catedrală de piatră, cu ziduri groase de peste un metru, biserica are o lungime de peste 45 m şi o înălţime de 40 m.
+
Biserica Mănăstirii Bistrița, cu [[hram]]ul [[Adormirea Maicii Domnului]], este construită în stilul moldovenesc clasic. O adevărată catedrală de piatră, cu ziduri groase de peste un metru, biserica are o lungime de peste 45 m și o înălțime de 40 m.
  
Spaţiul interior al bisericii este compartimentat în [[altar]], [[naos]], [[pronaos]], gropniţă (camera mormintelor) şi un [[pridvor]] închis.
+
Spațiul interior al bisericii este compartimentat în [[altar]], [[naos]], [[pronaos]], gropniță (camera mormintelor) și un [[pridvor]] închis.
  
Deasupra naosului se ridică turla principală, de formă circulară în interior şi poligonală la exterior, luminată de patru ferestre mari şi cu firide atât în partea superioară, cât şi la bază. Ca şi biserica, turla este acoperită cu tablă în formă de solzi. Naosul este luminat de câte o fereastră pe fiecare parte; la fel gropniţa şi pronaosul, aici ferestrele fiind mai mici.
+
Deasupra naosului se ridică turla principală, de formă circulară în interior și poligonală la exterior, luminată de patru ferestre mari și cu firide atât în partea superioară, cât și la bază. Ca și biserica, turla este acoperită cu tablă în formă de solzi. Naosul este luminat de câte o fereastră pe fiecare parte; la fel gropnița și pronaosul, aici ferestrele fiind mai mici.
  
Incinta Mănăstirii Bistriţa are o formă patrulateră, fiind protejată de ziduri puternice de piatră, cu o înălţime iniţială de aproximativ patru metri, prevăzute cu metereze şi drum de strajă ce se desfăşoară pe toată lungimea lor. Intrarea principală este situată pe latura sudică, arcuindu-se pe sub un turn ce are trei nivele: la parter o încăpere cu bolta semi-circulară, sprijinită pe două arce în ogivă la parter, un [[paraclis]] închinat [[Nicolae al Mirelor|Sfântului Ierarh Nicolae]] la primul etaj şi o cameră la etajul superior, destinată probabil corpului de gardă ce păzea accesul în mănăstire. Paraclisul nu este pictat şi se pare că nici nu a avut zugrăveli anterioare, întreaga atmosferă interioară fiind creată de un frumos iconostas din secolul al XVIII-lea.
+
Incinta Mănăstirii Bistrița are o formă patrulateră, fiind protejată de ziduri puternice de piatră, cu o înălțime inițială de aproximativ patru metri, prevăzute cu metereze și drum de strajă ce se desfășoară pe toată lungimea lor. Intrarea principală este situată pe latura sudică, arcuindu-se pe sub un turn ce are trei nivele: la parter o încăpere cu bolta semi-circulară, sprijinită pe două arce în ogivă la parter, un [[paraclis]] închinat [[Nicolae al Mirelor|Sfântului Ierarh Nicolae]] la primul etaj și o cameră la etajul superior, destinată probabil corpului de gardă ce păzea accesul în mănăstire. Paraclisul nu este pictat și se pare că nici nu a avut zugrăveli anterioare, întreaga atmosferă interioară fiind creată de un frumos iconostas din secolul al XVIII-lea.
  
Chiar la intrarea în mănăstire atrage atenţia marele [[clopot]] dăruit de [[Ştefan cel Mare]] în 1494, clopot cu o greutate de circa 800 kg, împodobit cu o inscripţie în limba slavonă şi cu stema Moldovei (capul de bour), realizată în stilul vechilor steme heraldice apusene.
+
Chiar la intrarea în mănăstire atrage atenția marele [[clopot]] dăruit de [[Ştefan cel Mare]] în 1494, clopot cu o greutate de circa 800 kg, împodobit cu o inscripție în limba slavonă și cu stema Moldovei (capul de bour), realizată în stilul vechilor steme heraldice apusene.
  
 
==Icoana făcătoare de minuni==
 
==Icoana făcătoare de minuni==
 
[[Imagine:Manastirea_Bistrita_0008.jpg|left|thumb|270px|<center>[[Icoană|Icoana]] [[Făcătorul de minuni|făcătoare de minuni]]</center>]]
 
[[Imagine:Manastirea_Bistrita_0008.jpg|left|thumb|270px|<center>[[Icoană|Icoana]] [[Făcătorul de minuni|făcătoare de minuni]]</center>]]
Cel mai preţios odor al Mănăstirii Bistriţa este [[Icoană|Icoana]] [[Făcătorul de minuni|Făcătoare de Minuni]] a [[Ioachim şi Ana|Sfintei Ana]], dăruită lui Alexandru cel Bun de către [[Imperiul Bizantin|împăratul bizantin]] Manuel al II-lea ''Paleologul'' (1391 - 1425).
+
Cel mai prețios odor al Mănăstirii Bistrița este [[Icoană|Icoana]] [[Făcătorul de minuni|Făcătoare de Minuni]] a [[Ioachim și Ana|Sfintei Ana]], dăruită lui Alexandru cel Bun de către [[Imperiul Bizantin|împăratul bizantin]] Manuel al II-lea ''Paleologul'' (1391 - 1425).
  
După tradiție, această [[icoană]] a fost dată ca „dar de patron” Doamnei Ana, soția lui Alexandru cel Bun, de către împărăteasa Irena (Ana), soția împăratului bizantin Manuel al II-lea Paleologul şi de Patriarhul Matei al [[Constantinopol]]ului, în anul 1401.
+
După tradiție, această [[icoană]] a fost dată ca „dar de patron” Doamnei Ana, soția lui Alexandru cel Bun, de către împărăteasa Irena (Ana), soția împăratului bizantin Manuel al II-lea Paleologul și de Patriarhul Matei al [[Constantinopol]]ului, în anul 1401.
  
 
Ulterior, familia voievodală a dăruit icoana Mănăstirii Bistrița. În anul 1407, Doamna Ana, însoțită de curteni și de Dionisie (sau Dometian), egumenul Mănăstirii Bistrița au dus cu alai domnesc și au dat ca dar veșnic icoana Sfintei Ana, Mănăstirii Bistrița. Un manuscris de la începutul secolului al XVIII-lea, atribuit Mitropolitului Gheorghe al Moldovei și Sucevei (1723-1729), păstrat la Arhivele Statului din Piatra Neamț, conține o informație privind donația icoanei Sfânta Ana: „... ''Iar maica lui Andronic Paleolog îi mera numele Anna, împărăteasa lui Mănăil (Paleolog), și măria sa încă au trimis dar, Doamnei Annei fericitului Alexandru Vodă, o sfântă icoană, Sfânta Ana, maica Maicii Preacuratei, făcătoare de minuni, ferecată și împodobită cu cheltuială împărăteasă. Iar Măria sa, Doamna Ana, o au trimis dar Mănăstirii Bistrița, fiind făcută sfânta mănăstire de fericitul Alexandru V (oie) v (od) și Doamna Ana. Iar această sfântă icoană, la vreme de neploaie, scoțându-să cu litanie afară din mănăstire și făcând o sfeștanie, până ce să întoarce în mănăstire numai ce plouă, de nu peste tot, iar câtu-i hotarul mănăstirii... Și acestă istorie am scris eu cu condeiul meu, Mitropolitul Gheorghe, la anul 7231, februarie 19''...”
 
Ulterior, familia voievodală a dăruit icoana Mănăstirii Bistrița. În anul 1407, Doamna Ana, însoțită de curteni și de Dionisie (sau Dometian), egumenul Mănăstirii Bistrița au dus cu alai domnesc și au dat ca dar veșnic icoana Sfintei Ana, Mănăstirii Bistrița. Un manuscris de la începutul secolului al XVIII-lea, atribuit Mitropolitului Gheorghe al Moldovei și Sucevei (1723-1729), păstrat la Arhivele Statului din Piatra Neamț, conține o informație privind donația icoanei Sfânta Ana: „... ''Iar maica lui Andronic Paleolog îi mera numele Anna, împărăteasa lui Mănăil (Paleolog), și măria sa încă au trimis dar, Doamnei Annei fericitului Alexandru Vodă, o sfântă icoană, Sfânta Ana, maica Maicii Preacuratei, făcătoare de minuni, ferecată și împodobită cu cheltuială împărăteasă. Iar Măria sa, Doamna Ana, o au trimis dar Mănăstirii Bistrița, fiind făcută sfânta mănăstire de fericitul Alexandru V (oie) v (od) și Doamna Ana. Iar această sfântă icoană, la vreme de neploaie, scoțându-să cu litanie afară din mănăstire și făcând o sfeștanie, până ce să întoarce în mănăstire numai ce plouă, de nu peste tot, iar câtu-i hotarul mănăstirii... Și acestă istorie am scris eu cu condeiul meu, Mitropolitul Gheorghe, la anul 7231, februarie 19''...”
Linia 55: Linia 55:
 
Adăpostită la Mănăstirea Bistrița de peste 400 de ani, este una dintre icoanele cele mai cinstite in Moldova. Despre icoana Sfintei Ana se spune că scoate diavolii din oameni, vindecă bolnavii, dă rod pântecelor sterpe și alungă seceta.<ref>[http://jurnalul.ro/special-jurnalul/icoana-ce-da-rod-pantecelor-70861.html Claudiu Târziu: ''Icoana ce dă rod pântecelor'', 29 martie 2004, ''Jurnalul Național'']</ref>
 
Adăpostită la Mănăstirea Bistrița de peste 400 de ani, este una dintre icoanele cele mai cinstite in Moldova. Despre icoana Sfintei Ana se spune că scoate diavolii din oameni, vindecă bolnavii, dă rod pântecelor sterpe și alungă seceta.<ref>[http://jurnalul.ro/special-jurnalul/icoana-ce-da-rod-pantecelor-70861.html Claudiu Târziu: ''Icoana ce dă rod pântecelor'', 29 martie 2004, ''Jurnalul Național'']</ref>
  
==Mănăstirea Bistriţa în prezent==
+
==Mănăstirea Bistrița în prezent==
În anul 1932, când s-au împlinit 500 de ani de la stingerea din viaţa a lui [[Alexandru cel Bun]], au fost deshumate osemintele ctitorilor şi reaşezate pe latura nordică a gropniţei, sub două bolţi de piatră. Tot atunci, Mănăstirea Bistriţa a fost gazda unor ample serbări naţionale, omagiu adus voievodului care a intrat în istoria ţării sub numele de „părintele Moldovei”.  
+
În anul 1932, când s-au împlinit 500 de ani de la stingerea din viața a lui [[Alexandru cel Bun]], au fost deshumate osemintele ctitorilor și reașezate pe latura nordică a gropniței, sub două bolți de piatră. Tot atunci, Mănăstirea Bistrița a fost gazda unor ample serbări naționale, omagiu adus voievodului care a intrat în istoria țării sub numele de „părintele Moldovei”.  
  
O manifestare similară a avut loc şi la sfârşitul anului 1982, la 550 de ani de la moartea ctitorului (Alexandru cel Bun). Slujba parastasului a fost oficiată de Înalt Prea Sfinţitul [[Teoctist (Arăpaşu) al României|Teoctist]], pe atunci Mitropolit al Moldovei şi Sucevei, devenit mai apoi Patriarh al Bisericii Ortodoxe Romane. Tot atunci s-a sfinţit şi statuia în marmură albă a lui Alexandru cel Bun, operă remarcabilă a sculptorului Gir Rădulescu, situată chiar lângă biserică, pe latura de sud a acesteia.
+
O manifestare similară a avut loc și la sfârșitul anului 1982, la 550 de ani de la moartea ctitorului (Alexandru cel Bun). Slujba parastasului a fost oficiată de Înalt Prea Sfințitul [[Teoctist (Arăpașu) al României|Teoctist]], pe atunci Mitropolit al Moldovei și Sucevei, devenit mai apoi Patriarh al Bisericii Ortodoxe Romane. Tot atunci s-a sfințit și statuia în marmură albă a lui Alexandru cel Bun, operă remarcabilă a sculptorului Gir Rădulescu, situată chiar lângă biserică, pe latura de sud a acesteia.
  
În incinta sfântului lăcaş se află şi Muzeul Mănăstirii Bistriţa. Acesta a fost înfiinţat încă din anul 1932, fiind împlinit în vara anului 1984, atunci când s-au încheiat lucrările de restaurare a fostei Şcoli Domneşti a lui Petru Rareş. În muzeu se păstrează un mare număr de icoane din secolele XVI-XVIII, sculpturi şi o frescă descoperite în timpul cercetărilor arheologice efectuate la Mănăstirea Bistriţa, resturi din veşmintele domneşti şi alte obiecte din necropola voievodală, precum şi monede din epoca medievală.
+
În incinta sfântului lăcaș se află și Muzeul Mănăstirii Bistrița. Acesta a fost înființat încă din anul 1932, fiind împlinit în vara anului 1984, atunci când s-au încheiat lucrările de restaurare a fostei Şcoli Domnești a lui Petru Rareș. În muzeu se păstrează un mare număr de icoane din secolele XVI-XVIII, sculpturi și o frescă descoperite în timpul cercetărilor arheologice efectuate la Mănăstirea Bistrița, resturi din veșmintele domnești și alte obiecte din necropola voievodală, precum și monede din epoca medievală.
  
 
Mănăstirea Bistrița este inclusă în ''Lista monumentelor istorice din România'', având codul de clasificare ''NT-II-a-B-10593''.<ref>[http://www.inmi.ro/lmi/neamt.pdf Lista monumentelor istorice din județul Neamț din anul 2004 - aprobată prin Ordinul nr. 2314/8 iulie 2004 al Ministrului Culturii și Cultelor și publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, an 172 (XVI), Nr. 646 bis din 16 iulie 2004.]</ref>
 
Mănăstirea Bistrița este inclusă în ''Lista monumentelor istorice din România'', având codul de clasificare ''NT-II-a-B-10593''.<ref>[http://www.inmi.ro/lmi/neamt.pdf Lista monumentelor istorice din județul Neamț din anul 2004 - aprobată prin Ordinul nr. 2314/8 iulie 2004 al Ministrului Culturii și Cultelor și publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, an 172 (XVI), Nr. 646 bis din 16 iulie 2004.]</ref>
Linia 68: Linia 68:
  
 
==Surse==
 
==Surse==
* [http://ro.wikipedia.org/wiki/M%C4%83n%C4%83stirea_Bistri%C8%9Ba_(jude%C8%9Bul_Neam%C8%9B) Wikipedia.ro - Mănăstirea Bistriţa (judeţul Neamţ)]
+
* [http://ro.wikipedia.org/wiki/M%C4%83n%C4%83stirea_Bistri%C8%9Ba_(jude%C8%9Bul_Neam%C8%9B) Wikipedia.ro - Mănăstirea Bistrița (județul Neamț)]
* [http://www.manastiriortodoxe.ro/index.php?a=md&ap=Arhiepiscopia_Iasilor&j=Neamt&id=22 Biserica Ortodoxă Română - Mănăstirea BISTRIŢA]
+
* [http://www.manastiriortodoxe.ro/index.php?a=md&ap=Arhiepiscopia_Iasilor&j=Neamt&id=22 Biserica Ortodoxă Română - Mănăstirea BISTRIȚA]
* [http://www.crestinortodox.ro/biserici-manastiri/manastirea-bistrita-neamt-68046.html CrestinOrtodox.ro Mănăstirea Bistriţa, Neamţ]
+
* [http://www.crestinortodox.ro/biserici-manastiri/manastirea-bistrita-neamt-68046.html CrestinOrtodox.ro Mănăstirea Bistrița, Neamț]
  
 
==Legături externe==
 
==Legături externe==
Linia 77: Linia 77:
 
* [http://ziarullumina.ro/opinii/ctitori-si-vietuitori-ai-pangaratilor Arhimandrit Timotei Aioanei: ''Ctitori și viețuitori ai Pângăraților'', 22 martie 2012, ''Ziarul Lumina''].
 
* [http://ziarullumina.ro/opinii/ctitori-si-vietuitori-ai-pangaratilor Arhimandrit Timotei Aioanei: ''Ctitori și viețuitori ai Pângăraților'', 22 martie 2012, ''Ziarul Lumina''].
  
[[Categorie:Mănăstiri din România|Bistriţa]]
+
[[Categorie:Mănăstiri din România|Bistrița]]

Versiunea de la data 16 iunie 2017 11:43

Mănăstirea Bistrița (Neamț)
Mănăstirea Bistriţa
Jurisdicție Mitropolia Moldovei şi Bucovinei
Tip călugări
Înființată 1407
Ctitori Alexandru cel Bun
Petru Rareș
Stareț
Mărime aprox. 25 călugări
Localizare   satul Bistrița,
com. Alexandru cel Bun,
județul Neamț
Limba liturgică română
Cântarea bizantină
Schituri, metocuri și chilii
Hramuri Adormirea Maicii Domnului
(15 august)
Site web oficial


Mănăstirea Bistrița din județul Neamț este o mănăstire ortodoxă din România situată în apropierea satului Bistrița, comuna Alexandru cel Bun, aflată în arhiepiscopia Iașilor. Este o ctitorie a voievodului Moldovei Alexandru cel Bun, datând din anul 1407 (prima atestare documentară).
Mănăstirea are hramul Adormirea Maicii Domnului.

Istoric

Începuturile Mănăstirii Bistrița din județul Neamț datează de la sfârșitul secolului al XIV-lea, atunci când voievod al Moldovei era Petru Mușat, aici ridicându-se o bisericuță de lemn prin grija ieromonahului Pafnutie. În anul 1402, pe locul bisericii de lemn, voievodul Alexandru cel Bun a ridicat o biserică din piatră. Această biserică era construită după canoanele vremii, având altar, naos, pronaos precum și o gropniță; lungimea totală a construcției era de circa 30 m.

Prima atestare documentară a Mănăstirii Bistrița datează din 1407, atunci când Alexandru cel Bun emite un act de danie prin care a înzestrat Mănăstirea Bistrița cu câteva sate și moșii. În anul 1418 a fost înmormântată aici doamna Ana (Neacșa), iar alături de ea, în anul 1432, a fost îngropat însuși ctitorul mănăstirii, voievodul Alexandru cel Bun.

În anul 1498, Ștefan cel Mare și Sfânt a ridicat o impunătoare clopotniță și un paraclis (închinat Sf. Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava), intrând astfel pe lista ctitorilor acestei mănăstiri. Următorul ctitor a fost Petru Rareș, cel care între anii 1541-1546 a reînnoit din temelie sfânta mănăstire, construind un nou turn la intrarea în mănăstire, un paraclis închinat Sf. Ierarh Nicolae, noi ziduri întărite, chilii, precum și o „casă domnească”.

Mănăstirea Bistrița a fost închinată „Locurilor Sfinte” (mai exact Patriarhiei Ierusalimului) în 1677 de către Doamna Safta, soția voievodului Gheorghe Ştefan, începând astfel o lungă perioadă de înstrăinare în care s-a pierdut cea mai mare parte din patrimoniul mănăstirii.

De activitatea culturală de la Mănăstirea Bistrița se leagă, în primul rând, școala de copiști, pisari și grămătici care a funcționat aici în secolele XVI-XIX. În primele două decenii ale secolulului al XV-lea, monahul Chiril a scris și a împodobit cu miniaturi un Tetraevanghel și tot la Bistrița s-au format vestiții copiști și miniaturiști Paisie și Gavriil Uric, ambii fiind pomeniți în Pomelnicul mănăstirii.

La Mănăstirea Bistrița s-au scris două dintre lucrările fundamentale ale literaturii române vechi, datorită cărora s-au păstrat până în prezent date, fapte și nume din istoria țărilor române:

  • Pomelnicul, început în 1407 și completat până în secolul al XIX-lea. Acesta este unul dintre cele mai vechi monumente ale culturii medievale românești, oferind date importante despre începutul istoriei voievodale și bisericești din Moldova.
  • Letopisețul, o cronică ce se referă la istoria Moldovei din perioada 1359-1506 (acesta a fost continuat ulterior la Mănăstirea Putna).

Arhitectonica Mănăstirii Bistrița

Biserica Mănăstirii Bistrița, cu hramul Adormirea Maicii Domnului, este construită în stilul moldovenesc clasic. O adevărată catedrală de piatră, cu ziduri groase de peste un metru, biserica are o lungime de peste 45 m și o înălțime de 40 m.

Spațiul interior al bisericii este compartimentat în altar, naos, pronaos, gropniță (camera mormintelor) și un pridvor închis.

Deasupra naosului se ridică turla principală, de formă circulară în interior și poligonală la exterior, luminată de patru ferestre mari și cu firide atât în partea superioară, cât și la bază. Ca și biserica, turla este acoperită cu tablă în formă de solzi. Naosul este luminat de câte o fereastră pe fiecare parte; la fel gropnița și pronaosul, aici ferestrele fiind mai mici.

Incinta Mănăstirii Bistrița are o formă patrulateră, fiind protejată de ziduri puternice de piatră, cu o înălțime inițială de aproximativ patru metri, prevăzute cu metereze și drum de strajă ce se desfășoară pe toată lungimea lor. Intrarea principală este situată pe latura sudică, arcuindu-se pe sub un turn ce are trei nivele: la parter o încăpere cu bolta semi-circulară, sprijinită pe două arce în ogivă la parter, un paraclis închinat Sfântului Ierarh Nicolae la primul etaj și o cameră la etajul superior, destinată probabil corpului de gardă ce păzea accesul în mănăstire. Paraclisul nu este pictat și se pare că nici nu a avut zugrăveli anterioare, întreaga atmosferă interioară fiind creată de un frumos iconostas din secolul al XVIII-lea.

Chiar la intrarea în mănăstire atrage atenția marele clopot dăruit de Ştefan cel Mare în 1494, clopot cu o greutate de circa 800 kg, împodobit cu o inscripție în limba slavonă și cu stema Moldovei (capul de bour), realizată în stilul vechilor steme heraldice apusene.

Icoana făcătoare de minuni

Cel mai prețios odor al Mănăstirii Bistrița este Icoana Făcătoare de Minuni a Sfintei Ana, dăruită lui Alexandru cel Bun de către împăratul bizantin Manuel al II-lea Paleologul (1391 - 1425).

După tradiție, această icoană a fost dată ca „dar de patron” Doamnei Ana, soția lui Alexandru cel Bun, de către împărăteasa Irena (Ana), soția împăratului bizantin Manuel al II-lea Paleologul și de Patriarhul Matei al Constantinopolului, în anul 1401.

Ulterior, familia voievodală a dăruit icoana Mănăstirii Bistrița. În anul 1407, Doamna Ana, însoțită de curteni și de Dionisie (sau Dometian), egumenul Mănăstirii Bistrița au dus cu alai domnesc și au dat ca dar veșnic icoana Sfintei Ana, Mănăstirii Bistrița. Un manuscris de la începutul secolului al XVIII-lea, atribuit Mitropolitului Gheorghe al Moldovei și Sucevei (1723-1729), păstrat la Arhivele Statului din Piatra Neamț, conține o informație privind donația icoanei Sfânta Ana: „... Iar maica lui Andronic Paleolog îi mera numele Anna, împărăteasa lui Mănăil (Paleolog), și măria sa încă au trimis dar, Doamnei Annei fericitului Alexandru Vodă, o sfântă icoană, Sfânta Ana, maica Maicii Preacuratei, făcătoare de minuni, ferecată și împodobită cu cheltuială împărăteasă. Iar Măria sa, Doamna Ana, o au trimis dar Mănăstirii Bistrița, fiind făcută sfânta mănăstire de fericitul Alexandru V (oie) v (od) și Doamna Ana. Iar această sfântă icoană, la vreme de neploaie, scoțându-să cu litanie afară din mănăstire și făcând o sfeștanie, până ce să întoarce în mănăstire numai ce plouă, de nu peste tot, iar câtu-i hotarul mănăstirii... Și acestă istorie am scris eu cu condeiul meu, Mitropolitul Gheorghe, la anul 7231, februarie 19...”

Adăpostită la Mănăstirea Bistrița de peste 400 de ani, este una dintre icoanele cele mai cinstite in Moldova. Despre icoana Sfintei Ana se spune că scoate diavolii din oameni, vindecă bolnavii, dă rod pântecelor sterpe și alungă seceta.[1]

Mănăstirea Bistrița în prezent

În anul 1932, când s-au împlinit 500 de ani de la stingerea din viața a lui Alexandru cel Bun, au fost deshumate osemintele ctitorilor și reașezate pe latura nordică a gropniței, sub două bolți de piatră. Tot atunci, Mănăstirea Bistrița a fost gazda unor ample serbări naționale, omagiu adus voievodului care a intrat în istoria țării sub numele de „părintele Moldovei”.

O manifestare similară a avut loc și la sfârșitul anului 1982, la 550 de ani de la moartea ctitorului (Alexandru cel Bun). Slujba parastasului a fost oficiată de Înalt Prea Sfințitul Teoctist, pe atunci Mitropolit al Moldovei și Sucevei, devenit mai apoi Patriarh al Bisericii Ortodoxe Romane. Tot atunci s-a sfințit și statuia în marmură albă a lui Alexandru cel Bun, operă remarcabilă a sculptorului Gir Rădulescu, situată chiar lângă biserică, pe latura de sud a acesteia.

În incinta sfântului lăcaș se află și Muzeul Mănăstirii Bistrița. Acesta a fost înființat încă din anul 1932, fiind împlinit în vara anului 1984, atunci când s-au încheiat lucrările de restaurare a fostei Şcoli Domnești a lui Petru Rareș. În muzeu se păstrează un mare număr de icoane din secolele XVI-XVIII, sculpturi și o frescă descoperite în timpul cercetărilor arheologice efectuate la Mănăstirea Bistrița, resturi din veșmintele domnești și alte obiecte din necropola voievodală, precum și monede din epoca medievală.

Mănăstirea Bistrița este inclusă în Lista monumentelor istorice din România, având codul de clasificare NT-II-a-B-10593.[2]

Note

Surse

Legături externe