Mânia: Diferență între versiuni
(→Mânia, păcat capital în creştinism) |
(→Mânia, păcat capital în creştinism) |
||
| Linia 1: | Linia 1: | ||
== Mânia, păcat capital în creştinism == | == Mânia, păcat capital în creştinism == | ||
[[Categorie:Păcate capitale]] | [[Categorie:Păcate capitale]] | ||
| − | [[Biserica]] creştină a stabilit şapte [[păcate capitale]] 1. [[Mândria]] 2. [[Desfrânarea]] 3. [[Lăcomia]] 4. [[Iubirea de arginţi]] 5. [[Invidia]] (pizma) 6. Mânia 7. [[Lenea]]. Pe lângă mânia obişnuită (care este un [[păcat]] capital) există şi o altfel de mânie, mânia lui [[Dumnezeu]] (care se abate asupra celor ce păcătuiesc, credincioşi sau necredincioşi) şi, asemenea ei, mânia sfântă pe care o resimt credincioşii faţă de faptele păcătoase ale semenilor, deci îndreptate asupra | + | [[Biserica]] creştină a stabilit şapte [[păcate capitale]] 1. [[Mândria]] 2. [[Desfrânarea]] 3. [[Lăcomia]] 4. [[Iubirea de arginţi]] 5. [[Invidia]] (pizma) 6. Mânia 7. [[Lenea]]. Pe lângă mânia obişnuită (care este un [[păcat]] capital) există şi o altfel de mânie, mânia lui [[Dumnezeu]] (care se abate asupra celor ce păcătuiesc, credincioşi sau necredincioşi) şi, asemenea ei, mânia sfântă pe care o resimt credincioşii faţă de faptele păcătoase ale semenilor, deci îndreptate asupra [[păcat]]ului, nu asupra celor ce îl fac. Prototipul ei este mânia lui [[Iisus]] împotriva [[farisei]]lor care-l pândeau să vadă dacă va [[boala|vindeca]] în ziua [[Sabat]]ului ca să-l poată învinui. Isus îl [[boala|vindecă]] pe un om cu mâna uscată iar atunci [[farisei]]i pleacă şi încep să se sfătuiască cu irodianii cum să-l piardă.<ref>(Mc3.1-5 ;nota 2)</ref> |
=== Mânia, caracteristici generale === | === Mânia, caracteristici generale === | ||
| − | Semn al [[nesăbuinţei]], după cum ne încredinţează Solomon şi Eclesiastul <ref>Prov12.16,14.17,29.11, Ecl7.9</ref><ref name="Concordanţă">Concordanţă biblică tematică, vezi bibliografia, secţiunea mânia</ref>, ea este un mădular pământesc ce trebuie stârpit <ref>Col3.5-8</ref><ref name="Concordanţă"/>, un [[păcat]] de care trebuie să ne eliberăm, arată apostolul Pavel în epistolele sale <ref>2Cor12.20, Efes4.31, 1Tim2.8</ref><ref name="Concordanţă"/>. Omul rău se mânie împotriva Domnului, se arată în | + | Semn al [[nesăbuinţa|nesăbuinţei]], după cum ne încredinţează [[Solomon]] şi [[Eclesiastul]] <ref>Prov12.16,14.17,29.11, Ecl7.9</ref><ref name="Concordanţă">Concordanţă biblică tematică, vezi bibliografia, secţiunea mânia</ref>, ea este un mădular pământesc ce trebuie stârpit <ref>Col3.5-8</ref><ref name="Concordanţă"/>, un [[păcat]] de care trebuie să ne eliberăm, arată apostolul [[Pavel]] în epistolele sale <ref>2Cor12.20, Efes4.31, 1Tim2.8</ref><ref name="Concordanţă"/>. Omul rău se mânie împotriva Domnului, se arată în [[Iov|Cartea lui Iov]] <ref>Iov 15.13</ref> şi, la [[judecată]], priveşte cu [[mânie]] soarta fericită a [[mila|darnicilor]] şi [[dreptatea|drepţilor]], arată psalmistul.<ref>Ps 111.8-10, varianta ortodoxă</ref>. |
| − | Fiindcă mânia omului nu lucrează neprihănirea lui [[Dumnezeu]], aşa cum arată apostolul Iacob, <ref>Iac1.20 </ref><ref name="Anania 2">Arhiepiscopia Ortodoxă Română a Vadului, Feleacului şi Clujului- Învăţătură de credinţă ortodoxă, vezi bibliografia, capitolul păcatul mâniei, pag 393</ref> omul mânios va cădea sub pedeapsa judecăţii, după cum spune | + | Fiindcă mânia omului nu lucrează neprihănirea lui [[Dumnezeu]], aşa cum arată apostolul [[Iacob]], <ref>Iac1.20 </ref><ref name="Anania 2">Arhiepiscopia Ortodoxă Română a Vadului, Feleacului şi Clujului- Învăţătură de credinţă ortodoxă, vezi bibliografia, capitolul păcatul mâniei, pag 393</ref> omul mânios va cădea sub pedeapsa [[judecată|judecăţii]], după cum spune [[Iisus]],<ref>Mt5.21-22 </ref><ref name="Concordanţă"/>, fiind doborât de propria sa mânie, aşa cum se arată în [[Iov|Cartea lui Iov]] <ref>Iov5.2,18.4</ref><ref name="Concordanţă"/>.În schimb, [[înţelepciunea|înţeleptul]] cu duhul domol <ref>Prov12.16,14.17,29,19.11, 29.8,11 </ref><ref name="Concordanţă"/> este mai de preţ decât un viteaz şi un cuceritor, învaţă [[Solomon]].<ref>Prov16.32 </ref>Mânia e descalificantă pentru cel ce aspiră la calitatea de [[episcop]], avertizează aportolul Pavel.<ref>Tit1.7 </ref> |
=== Mânia, de la supărare şi certuri la omor === | === Mânia, de la supărare şi certuri la omor === | ||
| − | Omul mânios, care dă frâu liber [[mâniei]]-năvalnică prin firea ei,<ref>Prov27.4</ref><ref name="Concordanţă"/>, face multe prostii şi [[ | + | Omul mânios, care dă frâu liber [[mâniei]]-năvalnică prin firea ei,<ref>Prov27.4</ref><ref name="Concordanţă"/>, face multe prostii şi [[păcat]]e <ref>Prov12.6,14.17,29, 29.22, Iac1.19-20 </ref><ref name="Concordanţă"/>, printre care intră şi [[cearta|certurile]], arată Solomon.<ref>Prov 30.33; 29.22 </ref><ref name="Concordanţă"/> Mânia poate fi pricină de '''|omor'''([[uciderea|ucidere]]):(cazul lui [[Irod]] care, înşelat de magi, se mânie atât de tare, încât comandă [[uciderea|masacrul]] pruncilor <ref>Mt2.13-16-18 </ref><ref name="Concordanţă"/>, cazul [[farisei]]lor şi [[cărturari]]lor, care îl [[uciderea|răstignesc]] pe [[Isus]] din pricina mâniei cauzate de [[minunea|minunile]] Lui <ref>Mt21.15 </ref> şi de [[boala|vindecările]] din ziua [[Sabat]]ului <ref>Ioan 7.19-24 </ref>, cazul fiilor lui [[Iacov]], Simeon şi Levi care, orbiţi de mânia pricinuită de [[desfrânarea|necinstirea]] sorei lor [[Dina]] de către [[Sihem]], au [[uciderea|ucis]] toţi oamenii din cetate, după cum istoriseşte „Cartea Facerii” <ref>Fac34.25-31</ref><ref name="Concordanţă"/>, cazul lui [[Cain]] care, văzând că [[Dumnezeu]] a privit cu bunăvoinţă spre [[jertfa]] lui [[Abel]] şi spre a lui nu, se mânie foarte tare, şi îl [[uciderea|ucide]] pe Abel <ref>Fac4.1-6-8</ref><ref name="Concordanţă"/><ref name="Anania 2"/>, [[împăratul]] [[Nebucadneţar]], care se mânie pe vrăjitori, pe cititorii în stele, pe descântători şi pe Haldei pentru că ei nu reuşiseră să-i spună ce vis avusese, spunând că e peste puterea muritorilor acest lucru şi începe să-i [[uciderea|omoare]], şirul crimelor fiind întrerupt de [[Daniel]] care-i spune ce visase după ce Dumnezeu îi descoperise noaptea visul şi tălmăcirea lui <ref>Dan2.1-12-19 </ref> |
| − | - '''tentativă de omor''': (cazul lui [[Saul]], care se aprinde de mânie pe [[Ionatan]] pentru că acesta se împrietenise cu [[David]] şi vrea să-l omoare.<ref>1Sam20.25-34 </ref><ref name="Concordanţă"/>, cazul lui [[Esau]], care se mâniase pe fratele său, [[Iacob]] şi cauta să-l omoare pentru că îl înşelase, furând prin şiretlic binecuvântarea tatălui lor, [[Isaac]])<ref>Fac27.40-44-45 </ref><ref name="Concordanţă"/>. | + | - '''tentativă de omor''': (cazul lui [[Saul]], care se aprinde de mânie pe [[Ionatan]] pentru că acesta se [[prietenie|împrietenise]] cu [[David]] şi vrea să-l omoare.<ref>1Sam20.25-34 </ref><ref name="Concordanţă"/>, cazul lui [[Esau]], care se mâniase pe fratele său, [[Iacob]] şi cauta să-l omoare pentru că îl înşelase, furând prin şiretlic binecuvântarea tatălui lor, [[Isaac]])<ref>Fac27.40-44-45 </ref><ref name="Concordanţă"/>. |
| − | - '''pedepse severe''' (A doua carte a Cronicilor relatează cum Asa s-a mâniat pe văzătorul Hanani şi l-a pus în închisoare pentru că l-a mustrat că, după ce [[Dumnezeu]] l-a ajutat în lupta cu etiopienii şi libienii, s-a sprijinit pe | + | - '''pedepse severe''' ([[Paralipomena II|A doua carte a Cronicilor]] relatează cum Asa s-a mâniat pe văzătorul Hanani şi l-a pus în închisoare pentru că l-a mustrat că, după ce [[Dumnezeu]] l-a ajutat în lupta cu etiopienii şi libienii, s-a sprijinit pe împăratul Siriei. <ref>2Cron16.7-10 </ref><ref name="Concordanţă"/> Împăratul [[Babilon]]ului, în mânia lui, prefăcuse lumea în pustie, şi îşi prăpădise poporul, până când a fost doborât fără cruţare, relatează cartea profetică [[Isaia]] <ref>Isaia14.1-6-27 </ref>. Împăratul [[Egipt]]ului s-a mâniat pe doi dregători ai săi: pe mai marele paharnicilor şi pe mai marele pitarilor şi i-a trimis la închisoare <ref>Fac34.25-31 </ref>.Unul dintre oamenii pe care-i va atinge mânia împăratului este slujitorul de ocară, ne asigură [[Solomon]].<ref>Prov14.35</ref> |
| − | Alteori [[mânia]] poate avea roade '''mai puţin dramatice''': în pilda [[fiului risipitor]] | + | Alteori [[mânia]] poate avea roade '''mai puţin dramatice''': în pilda [[fiului risipitor]] [[Iisus]] arată cum auzind că tatăl său îl primise cu mare fast şi bucuria|bucurie pe fiul cel mic care, după ce îşi cheltuise cu [[desfrânarea|prostituatele]] partea sa de moştenire, se întorsese [[smerenia|smerit]] acasă, fiul cel mare din pilda fiului risipitor se întărâtă de mânie şi nu vrea să intre în casa tatălui său <ref>Lc15.11-32 </ref>; cei 10 apostoli se mânie când aud că [[Isus]] le spune lui [[Iacov]] şi [[Ioan]] că cinstea de a sta de-a dreapta şi de-a stânga Tatălui nu atârnă de el, ci va aparţine acelora pentru care a fost pregătită <ref>Mt20.20-28, Mc10.35-41-45 </ref>. [[Cartea I a Regilor]] relatează cum Eliab, fratele cel mare al lui [[David]] se mânie pe acesta, când vede că David se interesa de răsplata promisă celui care îl va învinge pe [[Goliat]] <ref>1Sam17.22-28 </ref>. Domnitorii filistenilor s-au mâniat pe Achiş pentru că vroia să-l ia în luptă şi pe [[David]] şi îi interzic lui Achiş acest lucru <ref>1Sam29.1-4-7</ref>. [[Naaman]], căpetenia oştirii împăratului Siriei, se aprinde de mânie când vede că [[Elisei]] nu vine în persoană la el să-l [[boala|vindece]] de lepră, ci îi spune să se scalde de 7 ori în [[Iordan]] dar ascultă cuvântul proorocului şi este [[boala|vindecat]].<ref>2Rg5.1-11-14 </ref><ref name="Concordanţă"/> [[Balac]], împăratul Moabului, se aprinde de mânie pe ghicitorul [[Balaam]] pentru că acesta, chemat să blesteme vrăjmaşii, îi binecuvântează.<ref>Num24.1-10-14 </ref> |
=== Atitudinea faţă de oamenii mânioşi === | === Atitudinea faţă de oamenii mânioşi === | ||
| − | Mânia fiind molipsitoare, însoţirea cu astfel de oameni este contraindicată, căci ea poate ajunge o cursă pentru suflet, ne previne Solomon <ref>Prov 22.24-25 </ref><ref name="Concordanţă"/> Dacă totuşi se întâmplă să fim alături de un om mânios, trebuie să-l lăsăm să păcătuiască şi să-şi ia pedeapsa, pentru a se învăţa minte, căci nu-l vom putea opri de fiecare dată, ne învaţă Solomon <ref>Prov19.19 </ref>. Când izbucneşte impotriva cuiva mânia | + | Mânia fiind molipsitoare, însoţirea cu astfel de oameni este contraindicată, căci ea poate ajunge o cursă pentru suflet, ne previne [[Solomon]] <ref>Prov 22.24-25 </ref><ref name="Concordanţă"/> Dacă totuşi se întâmplă să fim alături de un om mânios, trebuie să-l lăsăm să păcătuiască şi să-şi ia pedeapsa, pentru a se învăţa minte, căci nu-l vom putea opri de fiecare dată, ne învaţă Solomon <ref>Prov19.19 </ref>. Când izbucneşte impotriva cuiva mânia [[împărat]]ului, care este ca răcnetul unui leu, după cum spune Solomon, acela nu trebuie să-şi părăsească locul, căci calmul îl păzeşte de păcate mari, învaţă Eclesiastul.<ref>Prov 19.12, Ecl10.4</ref>. |
=== Domolirea mâniei altora === | === Domolirea mâniei altora === | ||
| − | Mânia unui om este uşor aţâţată de alt om, prin vorbe aspre sau uşuratice, tot aşa cum fierul ascute fierul <ref>Prov 27.17, 29.8</ref><ref name="Concordanţă"/>, dar ea poate fi şi potolită prin [[înţelepciune]], ne învaţă Solomon <ref>Prov 29.8</ref><ref name="Concordanţă"/>, dar şi cu alte mijloace:„Un dar făcut în taină potoleşte mânia şi o mită dată pe ascuns potoleşte cea mai puternică mânie”, adaugă Solomon<ref>Prov 21.14 </ref> Excepţie face | + | Mânia unui om este uşor aţâţată de alt om, prin vorbe aspre sau uşuratice, tot aşa cum fierul ascute fierul <ref>Prov 27.17, 29.8</ref><ref name="Concordanţă"/>, dar ea poate fi şi potolită prin [[înţelepciunea|înţelepciune]], ne învaţă Solomon <ref>Prov 29.8</ref><ref name="Concordanţă"/>, dar şi cu alte mijloace:„Un dar făcut în taină potoleşte mânia şi o mită dată pe ascuns potoleşte cea mai puternică mânie”, adaugă Solomon<ref>Prov 21.14 </ref> Excepţie face bărbatul înşelat de nevastă, [[mânia|furios]] din pricina geloziei, care, în ziua [[răzbunarea|răzbunării]], poate fi fără [[mila|milă]], refuzând orice preţ de răscumpărare şi orice dar, încheie autorul Proverbelor.<ref>Prov 6.34-35 </ref>. |
=== Veghe împotriva stârnirii mâniei copiilor === | === Veghe împotriva stârnirii mâniei copiilor === | ||
| Linia 22: | Linia 22: | ||
=== Atitudinea faţă de propria mânie === | === Atitudinea faţă de propria mânie === | ||
| − | Credinciosul nu trebuie să se supere, să se mânie sau să-i pizmuiască pe cei ce fac răul, fiind pe deplin încredinţat că aceştia nu au niciun viitor, cum spune Solomon, că vor fi cosiţi iute ca iarba şi se vor veşteji ca verdeaţa, fiind nimiciţi la vremea judecăţii, cum spune psalmistul <ref>Prov24.19-20, Ps 37.1,2,7,9</ref>.[[Omul]] trebuie să-şi ţină în frâu mânia, nelăsând-o să facă roadă: „Mâniaţi-vă, dar nu păcătuiţi. Cugetaţi în paturile voastre şi apoi tăceţi” spune psalmistul.<ref>Ps4.4 </ref>„Să n-apună soarele peste mânia voastră”, pentru a nu da [[Celui-Rău]] prilej să profite de ea, învaţă apostolul Pavel.<ref>Efes4.26-27</ref><ref name="Concordanţă"/> | + | Credinciosul nu trebuie să se supere, să se mânie sau să-i [[invidia|pizmuiască]] pe cei ce fac răul, fiind pe deplin încredinţat că aceştia nu au niciun viitor, cum spune Solomon, că vor fi cosiţi iute ca iarba şi se vor veşteji ca verdeaţa, fiind nimiciţi la vremea [[judecata|judecăţii]], cum spune psalmistul <ref>Prov24.19-20, Ps 37.1,2,7,9</ref>.[[Omul]] trebuie să-şi ţină în frâu mânia, nelăsând-o să facă roadă: „Mâniaţi-vă, dar nu păcătuiţi. Cugetaţi în paturile voastre şi apoi tăceţi” spune psalmistul.<ref>Ps4.4 </ref>„Să n-apună soarele peste mânia voastră”, pentru a nu da [[Cel Rău|Celui-Rău]] prilej să profite de ea, învaţă apostolul Pavel.<ref>Efes4.26-27</ref><ref name="Concordanţă"/> |
==Bibliografie== | ==Bibliografie== | ||
Versiunea de la data 12 octombrie 2010 12:15
Cuprins
Mânia, păcat capital în creştinism
Biserica creştină a stabilit şapte păcate capitale 1. Mândria 2. Desfrânarea 3. Lăcomia 4. Iubirea de arginţi 5. Invidia (pizma) 6. Mânia 7. Lenea. Pe lângă mânia obişnuită (care este un păcat capital) există şi o altfel de mânie, mânia lui Dumnezeu (care se abate asupra celor ce păcătuiesc, credincioşi sau necredincioşi) şi, asemenea ei, mânia sfântă pe care o resimt credincioşii faţă de faptele păcătoase ale semenilor, deci îndreptate asupra păcatului, nu asupra celor ce îl fac. Prototipul ei este mânia lui Iisus împotriva fariseilor care-l pândeau să vadă dacă va vindeca în ziua Sabatului ca să-l poată învinui. Isus îl vindecă pe un om cu mâna uscată iar atunci fariseii pleacă şi încep să se sfătuiască cu irodianii cum să-l piardă.[1]Mânia, caracteristici generale
Semn al nesăbuinţei, după cum ne încredinţează Solomon şi Eclesiastul [2][3], ea este un mădular pământesc ce trebuie stârpit [4][3], un păcat de care trebuie să ne eliberăm, arată apostolul Pavel în epistolele sale [5][3]. Omul rău se mânie împotriva Domnului, se arată în Cartea lui Iov [6] şi, la judecată, priveşte cu mânie soarta fericită a darnicilor şi drepţilor, arată psalmistul.[7]. Fiindcă mânia omului nu lucrează neprihănirea lui Dumnezeu, aşa cum arată apostolul Iacob, [8][9] omul mânios va cădea sub pedeapsa judecăţii, după cum spune Iisus,[10][3], fiind doborât de propria sa mânie, aşa cum se arată în Cartea lui Iov [11][3].În schimb, înţeleptul cu duhul domol [12][3] este mai de preţ decât un viteaz şi un cuceritor, învaţă Solomon.[13]Mânia e descalificantă pentru cel ce aspiră la calitatea de episcop, avertizează aportolul Pavel.[14]
Mânia, de la supărare şi certuri la omor
Omul mânios, care dă frâu liber mâniei-năvalnică prin firea ei,[15][3], face multe prostii şi păcate [16][3], printre care intră şi certurile, arată Solomon.[17][3] Mânia poate fi pricină de |omor(ucidere):(cazul lui Irod care, înşelat de magi, se mânie atât de tare, încât comandă masacrul pruncilor [18][3], cazul fariseilor şi cărturarilor, care îl răstignesc pe Isus din pricina mâniei cauzate de minunile Lui [19] şi de vindecările din ziua Sabatului [20], cazul fiilor lui Iacov, Simeon şi Levi care, orbiţi de mânia pricinuită de necinstirea sorei lor Dina de către Sihem, au ucis toţi oamenii din cetate, după cum istoriseşte „Cartea Facerii” [21][3], cazul lui Cain care, văzând că Dumnezeu a privit cu bunăvoinţă spre jertfa lui Abel şi spre a lui nu, se mânie foarte tare, şi îl ucide pe Abel [22][3][9], împăratul Nebucadneţar, care se mânie pe vrăjitori, pe cititorii în stele, pe descântători şi pe Haldei pentru că ei nu reuşiseră să-i spună ce vis avusese, spunând că e peste puterea muritorilor acest lucru şi începe să-i omoare, şirul crimelor fiind întrerupt de Daniel care-i spune ce visase după ce Dumnezeu îi descoperise noaptea visul şi tălmăcirea lui [23] - tentativă de omor: (cazul lui Saul, care se aprinde de mânie pe Ionatan pentru că acesta se împrietenise cu David şi vrea să-l omoare.[24][3], cazul lui Esau, care se mâniase pe fratele său, Iacob şi cauta să-l omoare pentru că îl înşelase, furând prin şiretlic binecuvântarea tatălui lor, Isaac)[25][3]. - pedepse severe (A doua carte a Cronicilor relatează cum Asa s-a mâniat pe văzătorul Hanani şi l-a pus în închisoare pentru că l-a mustrat că, după ce Dumnezeu l-a ajutat în lupta cu etiopienii şi libienii, s-a sprijinit pe împăratul Siriei. [26][3] Împăratul Babilonului, în mânia lui, prefăcuse lumea în pustie, şi îşi prăpădise poporul, până când a fost doborât fără cruţare, relatează cartea profetică Isaia [27]. Împăratul Egiptului s-a mâniat pe doi dregători ai săi: pe mai marele paharnicilor şi pe mai marele pitarilor şi i-a trimis la închisoare [28].Unul dintre oamenii pe care-i va atinge mânia împăratului este slujitorul de ocară, ne asigură Solomon.[29] Alteori mânia poate avea roade mai puţin dramatice: în pilda fiului risipitor Iisus arată cum auzind că tatăl său îl primise cu mare fast şi bucuria|bucurie pe fiul cel mic care, după ce îşi cheltuise cu prostituatele partea sa de moştenire, se întorsese smerit acasă, fiul cel mare din pilda fiului risipitor se întărâtă de mânie şi nu vrea să intre în casa tatălui său [30]; cei 10 apostoli se mânie când aud că Isus le spune lui Iacov şi Ioan că cinstea de a sta de-a dreapta şi de-a stânga Tatălui nu atârnă de el, ci va aparţine acelora pentru care a fost pregătită [31]. Cartea I a Regilor relatează cum Eliab, fratele cel mare al lui David se mânie pe acesta, când vede că David se interesa de răsplata promisă celui care îl va învinge pe Goliat [32]. Domnitorii filistenilor s-au mâniat pe Achiş pentru că vroia să-l ia în luptă şi pe David şi îi interzic lui Achiş acest lucru [33]. Naaman, căpetenia oştirii împăratului Siriei, se aprinde de mânie când vede că Elisei nu vine în persoană la el să-l vindece de lepră, ci îi spune să se scalde de 7 ori în Iordan dar ascultă cuvântul proorocului şi este vindecat.[34][3] Balac, împăratul Moabului, se aprinde de mânie pe ghicitorul Balaam pentru că acesta, chemat să blesteme vrăjmaşii, îi binecuvântează.[35]
Atitudinea faţă de oamenii mânioşi
Mânia fiind molipsitoare, însoţirea cu astfel de oameni este contraindicată, căci ea poate ajunge o cursă pentru suflet, ne previne Solomon [36][3] Dacă totuşi se întâmplă să fim alături de un om mânios, trebuie să-l lăsăm să păcătuiască şi să-şi ia pedeapsa, pentru a se învăţa minte, căci nu-l vom putea opri de fiecare dată, ne învaţă Solomon [37]. Când izbucneşte impotriva cuiva mânia împăratului, care este ca răcnetul unui leu, după cum spune Solomon, acela nu trebuie să-şi părăsească locul, căci calmul îl păzeşte de păcate mari, învaţă Eclesiastul.[38].
Domolirea mâniei altora
Mânia unui om este uşor aţâţată de alt om, prin vorbe aspre sau uşuratice, tot aşa cum fierul ascute fierul [39][3], dar ea poate fi şi potolită prin înţelepciune, ne învaţă Solomon [40][3], dar şi cu alte mijloace:„Un dar făcut în taină potoleşte mânia şi o mită dată pe ascuns potoleşte cea mai puternică mânie”, adaugă Solomon[41] Excepţie face bărbatul înşelat de nevastă, furios din pricina geloziei, care, în ziua răzbunării, poate fi fără milă, refuzând orice preţ de răscumpărare şi orice dar, încheie autorul Proverbelor.[42].
Veghe împotriva stârnirii mâniei copiilor
Dacă mânia proprie trebuie să o ţinem în frâu, trebuie să fim cu băgare de seamă, în calitatea de părinte, „să nu întărâtăm la mânie” [43][3] pe copiii noştri pentru a „nu-şi pierde nădejdea” [44][3], ci să-i creştem „întru învăţarea şi certarea Domnului”, învaţă apostolul Pavel.[45][3]
Atitudinea faţă de propria mânie
Credinciosul nu trebuie să se supere, să se mânie sau să-i pizmuiască pe cei ce fac răul, fiind pe deplin încredinţat că aceştia nu au niciun viitor, cum spune Solomon, că vor fi cosiţi iute ca iarba şi se vor veşteji ca verdeaţa, fiind nimiciţi la vremea judecăţii, cum spune psalmistul [46].Omul trebuie să-şi ţină în frâu mânia, nelăsând-o să facă roadă: „Mâniaţi-vă, dar nu păcătuiţi. Cugetaţi în paturile voastre şi apoi tăceţi” spune psalmistul.[47]„Să n-apună soarele peste mânia voastră”, pentru a nu da Celui-Rău prilej să profite de ea, învaţă apostolul Pavel.[48][3]
Bibliografie
- Biblia sau Sfânta Scriptură a Vechiului şi Noului Testament, ISBN 0 564 01708 6
- Biblia sau Sfânta Scriptură, tipărită sub îndrumarea şi purtarea de grijă a Prea Fericitului Părinte Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe, cu aprobarea Sfântului Sinod, Editura Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă, 1997, Bucureşti, ISBN 973-9130-88-7
- English Standard Version Bible, 1971
- Carte de învăţătură creştină ortodoxă, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 1978, Bucureşti
- Arhiepiscopia Ortodoxă Română a Vadului, Feleacului şi Clujului- Învăţătură de credinţă ortodoxă, tipărită cu aprobarea Sfântului Sinod, ediţia a 3-a revăzută, prefaţă la ediţia I de Bartolomeu Anania, Editura Renaşterea, Cluj-Napoca, 2003, ISBN 973-8248-43-4
- Mitropolia Moldovei şi Bucovinei- Concordanţă biblică tematică, ediţie revăzută şi completată de Pr. Vasile Dogaru şi Pr. Neculai Dorneanu după lucrarea Călăuza predicatorului de Dr. Constantin Chiricescu şi Iconom Constantin Nazarie, cuvânt înainte de Daniel, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, Editura Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, Iaşi, 2000, ISBN 973-9272-58-4
Note
- ↑ (Mc3.1-5 ;nota 2)
- ↑ Prov12.16,14.17,29.11, Ecl7.9
- ↑ 3,00 3,01 3,02 3,03 3,04 3,05 3,06 3,07 3,08 3,09 3,10 3,11 3,12 3,13 3,14 3,15 3,16 3,17 3,18 3,19 3,20 3,21 3,22 Concordanţă biblică tematică, vezi bibliografia, secţiunea mânia
- ↑ Col3.5-8
- ↑ 2Cor12.20, Efes4.31, 1Tim2.8
- ↑ Iov 15.13
- ↑ Ps 111.8-10, varianta ortodoxă
- ↑ Iac1.20
- ↑ 9,0 9,1 Arhiepiscopia Ortodoxă Română a Vadului, Feleacului şi Clujului- Învăţătură de credinţă ortodoxă, vezi bibliografia, capitolul păcatul mâniei, pag 393
- ↑ Mt5.21-22
- ↑ Iov5.2,18.4
- ↑ Prov12.16,14.17,29,19.11, 29.8,11
- ↑ Prov16.32
- ↑ Tit1.7
- ↑ Prov27.4
- ↑ Prov12.6,14.17,29, 29.22, Iac1.19-20
- ↑ Prov 30.33; 29.22
- ↑ Mt2.13-16-18
- ↑ Mt21.15
- ↑ Ioan 7.19-24
- ↑ Fac34.25-31
- ↑ Fac4.1-6-8
- ↑ Dan2.1-12-19
- ↑ 1Sam20.25-34
- ↑ Fac27.40-44-45
- ↑ 2Cron16.7-10
- ↑ Isaia14.1-6-27
- ↑ Fac34.25-31
- ↑ Prov14.35
- ↑ Lc15.11-32
- ↑ Mt20.20-28, Mc10.35-41-45
- ↑ 1Sam17.22-28
- ↑ 1Sam29.1-4-7
- ↑ 2Rg5.1-11-14
- ↑ Num24.1-10-14
- ↑ Prov 22.24-25
- ↑ Prov19.19
- ↑ Prov 19.12, Ecl10.4
- ↑ Prov 27.17, 29.8
- ↑ Prov 29.8
- ↑ Prov 21.14
- ↑ Prov 6.34-35
- ↑ Efes6.2-4,Col 3.,21
- ↑ Col 3.,21
- ↑ Efes6.2-4
- ↑ Prov24.19-20, Ps 37.1,2,7,9
- ↑ Ps4.4
- ↑ Efes4.26-27
