5.288 de modificări
Modificări
fără descrierea modificării
{{Spiritualitate didactică}}
'''Mândria''' este un [[păcat]] care constă în afişarea unei superiorităţi ce poate fi legată în chip nesăbuit de diverse lucruri (calităţi fizice sau morale, avere, situaţie, origine, naţionalitate, etnie, rasă, culoarea pielii, etc). Mândria este unul din cele şapte păcate capitale. Ea îl spurcă, îl coboară pe om, îl acoperă de ruşine, căci îl face asemenea [[diavol]]ilor, foşti [[îngeri]] azvârliţi din cer de [[Dumnezeu]] din pricina trufiei; ea este în acelaşi timp şi rădăcina marilor încălcări ale legii morale (deci al celorlalte [[păcate]]).
Dumnezeu urăşte ochii trufaşi şi inima trufaşă născătoare de cuvinte semeţe. El le stă împotrivă celor mândri, pe care îi mustră şi îi pedepseşte aspru, cărora le [[smerenia|smereşte]] inima prin [[suferinţăsuferinţa|suferinţe]] şi necazuri. Exemple pilduitoare sunt destinele tragice ale lui [[Sanherib]], [[Belşaţar]] şi ale Egiptului, [[Israel]]ului, Moabului sau cele ceva mai blânde ale lui [[Nebucadneţar]], [[Ozia]] sau [[Ezechia]].
În mod obişnuit mândria aţâţă [[cearta|certurile]], poate cufunda omul în [[sărăcia|sărăcie]] (prin refuzul de a presta unele [[munca|munci]] considerate inferioare) şi poate da naştere la dispreţ faţă de ceilalţi, ceea ce se întâmplă la unii oameni care au o anumită corectitudine morală ([[pilda vameşului şi fariseului]]). Ea este incompatibilă cu adevărata [[înţelepciunea|înţelepciune]]. Creştinul adevărat nu se socoteşte niciodată înţelept, cum fac cei [[iubirea de arginţi|bogaţi]] sau mulţi din oamenii mândri, pentru că acest lucru l-ar îndepărta de [[mântuire]].
Omul mândru este adeseori lăudăros (cu ceea ce de fapt nu-i aparţine- bunuri, sănătate, educaţie, origine), în multe cazuri ateu, uneori batjocoritor; în anumite cazuri el este [[lăcomia|îmbuibat]] şi asupritor iar în altele adună mulţime de păcate grele. Cauzele mândriei sunt [[cunoaşterea]], [[iubirea de arginţi|bogăţia]] şi [[puterea]] sau chiar o anumită corectitudine morală. Armele luptei împotriva mândriei sunt [[rugăciune]]a şi [[iubirea]] aproapelui, modelul suprem fiind [[Iisus]], care este [[blândeţea|blând]] şi [[smerenia|smerit]] cu inima.
===Mândria îl coboară pe om şi-l acoperă de ruşine===
[[Solomon]] arată în [[Proverbele lui Solomon|Proverbele]] sale că în timp ce cel [[smerenia|smerit]] cu duhul capătă cinste, mândria omului îl scoboară pe acesta<ref>Prov29.23</ref><ref name="Concordanţă"/><ref name="Anania 2"/>şi îl acoperă pe om de ruşine.<ref>Prov11.2, 25.27</ref><ref name="Concordanţă"/> , Căci el se face astfel asemănător acelor îngeri care au făcut păcatul<ref>2Pet2.4, Iov4.18</ref> de neiertat de a-şi dori cu neruşinare să ia locul lui Dumnezeu. Fiindcă nu şi-au păzit vrednicia, ci şi-au părăsit locaşul<ref>Iuda 1.6</ref>, au fost blestemaţi <ref>Mt25.41</ref> şi coborâţi din cer, aşa cum arată Iisus însuşi,<ref>Lc10.18, 2Pet2.4, Apoc12.9</ref>şi transformaţi în diavoli. Aceştia sunt puşi în pază sub întuneric<ref>Iuda 1.6, 2Pet2.4</ref>, în lanţuri veşnice, spre judecata Zilei Celei Mari, aşa cum ne spun apostolul Iuda şi apostolul Petru. Numai pe cei [[smerenia|smeriţi]] Dumnezeu îi împodobeşte cu [[înţelepciunea|înţelepciune]], aşa cum ne încredinţează înţeleptul Solomon.<ref>Prov11.2, 25.27 </ref><ref name="Concordanţă"/>
===Dumnezeu urăşte ochii trufaşi şi pedepseşte inima trufaşă, candela celor răi===
Psalmistul se văită că trufaşii îl hărţuiesc şi se războiesc cu el,<ref>Ps 56.2</ref> că îngâmfaţii sapă gropi înaintea lui şi îl prigonesc fără temei, dar el ne asigură că nu va părăsi poruncile sfinte;<ref>Ps 119.85</ref>El se plânge că nişte îngâmfaţi îi întind curse şi laţuri, dar ne spune că el se roagă la Dumnezeu pentru izbăvire.<ref>Ps140.5-10</ref> Psalmistul plânge pentru că nişte îngâmfaţi s-au sculat împotriva lui şi vor să-i [[uciderea|ia viaţa ]] şi îl roagă pe [[Dumnezeu]] cel îndurător, milostiv, îndelung [[răbdarea|răbdător]] şi bogat în bunătate să-l întărească, să-l scape şi să facă un semn pentru ca vrăjmaşii săi să rămână de ruşine.<ref>Ps 86.14</ref>
[[Iisus]] a spus pilda vameşului şi a fariseului pentru aceia care credeau ei înşişi că sunt neprihăniţi şi îi dispreţuiau pe ceilalţi.<ref>Lc18.9-14</ref><ref name="Concordanţă"/>
[[Apostolul Pavel]] le spune romanilor să nu umble după lucruri înalte ci să rămână la cele [[smerenia|smerite]] şi să nu se socotească singuri [[înţelepciunea|înţelepţi]].<ref>Rom12.16</ref><ref name="Concordanţă"/>; să aibă simţiri cumpătate despre sine, potrivit cu măsura de [[credinţa|credinţă]] împărţită de Domnul.<ref>Rom12.3</ref><ref name="Concordanţă"/> Căci „dacă vreunul crede că este ceva, măcar că nu este nimic, se înşeală singur”, aşa cum scrie acelaşi apostol galatenilor.<ref>Gal 6.3</ref>
===Omul mândru lăudăros===
[[Apostolul Petru]] le spune [[preot|preoţilor]] să se îmbrace cu [[smerenia|smerenie]], amintindu-le că Dumnezeu celor mândri le stă împotrivă, iar celor smeriţi le dă [[har]], şi numai în acest fel, smerindu-se sub mâna tare a lui Dumnezeu, ei vor fi înălţaţi la vremea potrivită.<ref>1Pet5.5</ref><ref name="Concordanţă"/><ref name="Anania"/>
[[Apostolul Iacov]] arată că Duhul pe care l-a pus Dumnezeu să locuiască în noi ne vrea cu gelozie pentru Sine şi că în schimb, ne dă un har şi mai mare şi că de aceea spune [[Biblia|Scriptura]]:„Dumnezeu stă împotriva celor mândri, dar dă har celor smeriţi”.<ref>Iac4.6</ref><ref name="Concordanţă"/><ref name="Anania"/><ref name="Anania 2"/>
Dumnezeu surpă casa oamenilor mândri, îşi bate joc de cei batjocoritori, aşa cum spune Solomon, stă împotriva celor mândri, cum spune Iacov<ref>Prov 15.25, Prov3.34, Iac4.6, 1Pet5.5</ref><ref name="Concordanţă"/>, smerindu-le inima<ref>Ps 75.4-6, Ps 31.23, Ps 75.12, 1 Reg 2.7, 2Sam 22.28, Iac4.9-10, Lc1.51-52, Mt23.11-12, Lc14.7-11, Is13.11, Lev26.13-19, Ier13.1-9, Ţefania3.10-11 </ref><ref name="Concordanţă"/><ref name="Anania"/> prin [[suferinţăsuferinţa|suferinţe]]<ref>Ps 107.12 </ref>şi necazuri.
==Sursele mândriei==
[[Belşaţar]] nu învaţă nimic din istoria tatălui său şi nu-şi smereşte inima, aşa că mesajul lui Dumnezeu, scris de mâna Domnului pe tencuiala zidului împărătesc -continuă aceeaşi carte profetică- se împlineşte nemilos, aşa cum este tâlcuit de Daniel: Belşaţar este ucis, domnia revenindu-i lui Dariu, Medul (Darius al II-lea Ochos, rege persan)<ref>Dan5.1-31 </ref><ref name="Concordanţă"/>
[[Paralipomena Cartea a II|Cartea -a doua a Cronicilor]] relatează cum împăratul [[Ozia]], fiul lui [[Amaţia]], a dus o viaţă plăcută lui Dumnezeu, ajungând un lider regional foarte influent, cu o armată foarte numeroasă şi, devenit puternic, s-a sumeţit: a intrat în [[Templul din Ierusalim|Templul]] Domnului pentru a arde [[tămâie]], faptă îngăduită doar [[preot|preoţilor]], fiii lui [[Aaron]], care au fost sfinţiţi s-o aducă. Înfruntat de preotul Azaria şi cei 80 de preoţi care-l atenţionară că face un [[păcat]]- continuă cartea- el s-a [[mânia|mâniat]] pe preoţi, şi cum s-a mâniat, i-a apărut o [[boala|lepră]] pe frunte, pe care a avut-o până la sfârşitul vieţii. El a locuit într-o casă deosebită ca lepros, căci a fost izgonit din Casa Domnului. Şi fiul său, [[Iotam]], era în fruntea casei împăratului şi judeca poporul ţării. <ref>2Cron26.1-16-23 </ref><ref name="Concordanţă"/>
Aceeaşi carte a Cronicilor evocă cum, fiind [[boala|bolnav]] de moarte, [[Ezechia]] a făcut o [[rugăciune]] Domnului, iar Domnul l-a vindecat. În loc să răsplătească binefacerea primită, Ezechia, părăsit de Dumnezeu care vroia să-i încerce inima, s-a îngâmfat din pricina bogăţiilor şi le-a arătat solilor babilonieni toate locurile unde îşi ţinea lucrurile de mare preţ. Atunci [[mânia]] lui Dumnezeu s-a abătut asupra lui, asupra lui Iuda şi asupra Ierusalimului, însă Ezechia, smerenia|smerindu-se din mândria lui, împreună cu locuitorii Ierusalimului, a făcut ca mânia lui Dumnezeu să nu vină peste ei în timpul vieţii lui: [[Isaia]] îl anunţă că, după moartea sa, ţara va fi jefuită şi copiii săi duşi în robie la curtea Babilonului.<ref>2Cron32.23-31, 2Imp, cap20 </ref><ref name="Concordanţă"/>
În cartea proorocului Amos, acesta vesteşte faptul că [[Dumnezeu]] va pedepsi mândria cetăţii Iacov, unde luxul, desfătările şi [[nedreptatea]] au devenit insuportabile: cetatea este dată în mâinile vrăjmaşilor.<ref>Amos6.1-14 </ref>
[[Biblia]] istoriseşte cum Dumnezeu a pedepsit [[Tir]]ulTirul, „târgul neamurilor”, care a „îngrămădit argint ca pulberea şi aur „ca noroiul de pe uliţe”, „ai cărui negustori erau ca nişte voievozi, şi ai cărui târgoveţi erau cei mai bogaţi oameni de pe pământ”, „ca să ruşineze mândria a tot ceea ce străluceşte şi să smerească pe toţi cei mari ai pământului”.<ref>Zah9.1-6, Is23.1-18, Ezec28.1-10 </ref><ref name="Concordanţă"/>[[Nabucadneţar|Nabucudonosor al II-lea]] poartă un lung război (585-572 î.Hr) împotriva Tirului, care acceptă, în final, autoritatea Babilonului.<ref>http://en.wikipedia.org/wiki/Nebuchadnezzar_II</ref>
În cartea [[Isaia]] proorocul ce da numele cărţii vesteşte:„cununa îngâmfată a beţivilor lui [[Efraim]]” Efraim” va fi strivită. Căci judecătorii şi soldaţii se clatină din pricina vinului şi sunt ameţiţi de băuturi tari; [[preot|preoţii]] şi proorocii aşijderea: se clatină când proorocesc, se poticnesc când judecă; în plus sunt şi batjocoritori.<ref>Is28.1-29 </ref><ref name="Concordanţă"/>
Proorocul [[Ezechiel]] prezice că mândria Egiptului va fi nimicită de către „sabia” Babilonului; Egiptul, care era „ca un crocodil în mări, care se aruncă în râuri şi tulbură apele cu picioarele lui şi întărâtă valurile râurilor” va fi „prins” şi zdrobit. Cei care „răspândeau groaza în ţara celor vii”, cum sunt Mesec şi Tubal, vor fi [[uciderea|ucişi]] de sabie.<ref>Ezec32</ref> Este vorba de victoria lui Nabucudonosor al II-lea (Nabucadneţar în Biblie) împotriva Egiptului la Karkemiş, în anul 605.<ref name="Encarta">Encarta 2006</ref>
[[Israel]]ul va fi pedepsit pentru urâciunile sale ([[închinarea la dumnezei străini|idolatrie]], [[lăcomia|lăcomie]], uciderea|omoruri, silnicie): popoarele cele mai rele vor stăpâni casele lor şi mândria celor puternici va cunoaşte sfârşitul, anunţă acelaşi prooroc<ref>Ezechiel7, Isaia cap2</ref>. Istoria arată că Nabucudonosor al II-lea supune Iudeea în 597 şi duce o bună parte din populaţia captivă în Babilon.<ref name="Encarta"/>
Cetatea [[Sodomahomosexualitatea|Sodomei]] a păcătuit şi prin trufie, ne informează proorocul Ezechiel<ref>Ezec16.49-50 </ref>
Isaia prooroceşte Iudei şi Ierusalimului, mustrându-le pentru idolatria şi [[lăcomia]] lor: la venirea lui [[Iisus]] „omul va trebui să-şi plece in jos privirea semeaţă si îngâmfarea lui va fi smerită: numai Domnul va fi înalţat in ziua aceea”.<ref>Ezec,cap7, Is, cap2 </ref>
==Lupta împotriva mândriei==
Psalmistul se [[rugăciunea|roagă]] pentru păzirea de mândrie.<ref>Ps19.13 </ref> Creştinul se îndepărtează de cei trufaşi, ne spune acelaşi psalmist.<ref>Ps40.4,101.5</ref> [[Iubirea]] creştinească alungă mândria, arată apostolul Pavel într-unul din cele mai emoţionante pasaje ale sale, aflat în [[Epistola I către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel|Epistola I către corinteni]].<ref>1Cor13.4-8</ref>
:Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate: dragostea nu pizmuieşte; dragostea nu se laudă, nu se umflă de mîndrie,
:nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mînie, nu se gîndeşte la rău,
