Modificări

Salt la: navigare, căutare

Mândria

1.606 octeți adăugați, 28 martie 2016 11:46
Sursele mândriei
[[Image:Vameşul şi fariseul.jpg|thumb|300px|right|Vameşul şi fariseul]]
{{Spiritualitate didactică}}
[[Image:Mândria-Jacob Matham.png|thumb|right|Mândria-Jacob Matham,1592-93, Bayly Art Museum]]'''Mândria''' (sau '''trufia''') este un [[păcat]] care constă în afişarea unei superiorităţi ce poate fi legată în chip nesăbuit de diverse lucruri (calităţi fizice sau morale, avere, situaţie, origine, naţionalitate, etnie, rasă, culoarea pielii, etc). Mândria este unul din cele şapte păcate capitale.<ref>Sf. [[Grigorie cel Mare]] ( sec al VI-lea) a stabilit şapte păcate capitale (Lib. mor. in Job. XXXI, XVII), această clasificare fiind reţinută de cei mai mulţi teologi ai Evului Mediu. Toma de Aquino, sec al XIII-lea (I-II:84:4) vorbeşte de slavă deşartă (mândrie), avariţie, lăcomie, desfrânare, lene, invidie, mânie. Sf. Bonaventura (sec al XIII-lea) dă aceeaşi enumerare (Brevil, III, IX). Scriitorii creştini timpurii distingeau opt păcate capitale: Sf. [[Ciprian al Cartaginei|Ciprian]], sec al III-lea (De mort., IV), [[Ioan Casian]], sec al III-lea (Institutes 5, Conferences 5), Columbanus, sec al V-lea (("Instr. de octo vitiis princip." în "Bibl. max. vet. patr.", XII, 23), Alcuin, sec al VII-lea (De virtut. et vitiis, XXVII sqq.)http://www.newadvent.org/cathen/14004b.htm </ref> Ea este un păcat capital care îl spurcă, îl coboară pe om, îl acoperă de ruşine, căci îl face asemenea [[diavol]]ilor, foşti [[îngeri]] azvârliţi din cer de [[Dumnezeu]] din pricina trufiei; ea este în acelaşi timp şi rădăcina marilor încălcări ale legii morale (deci al celorlalte [[păcate]]). Dumnezeu urăşte ochii trufaşi şi inima trufaşă născătoare de cuvinte semeţe. El le stă împotrivă celor mândri, pe care îi mustră şi îi pedepseşte aspru, cărora le [[smerenia|smereşte]] inima prin [[suferinţăsuferinţa|suferinţe]] şi necazuri. Exemple pilduitoare sunt destinele tragice ale lui [[Sanherib]], [[Belşaţar]] şi ale Egiptului, [[Israel]]ului, Moabului sau cele ceva mai blânde ale lui [[NebucadneţarNabucodonosor al II-lea]], [[Ozia]] sau [[EzechiaIezechia]].În mod obişnuit mândria aţâţă [[cearta|certurile]], poate cufunda omul în [[iubirea de arginţisărăcia|sărăcie]] (prin refuzul de a presta unele [[munca|munci]] considerate inferioare) şi poate da naştere la dispreţ faţă de ceilalţi , ceea ce se întâmplă la unii oameni care au o anumită corectitudine morală ([[pilda vameşului şi fariseului]]). Ea este incompatibilă cu adevărata [[înţelepciunea|înţelepciune]]. Creştinul adevărat nu se socoteşte niciodată înţelept, cum fac cei [[iubirea de arginţi|bogaţi]] sau mulţi din oamenii mândri, pentru că acest lucru l-ar îndepărta de [[mântuire]]. Omul mândru este adeseori lăudăros (cu ceea ce de fapt nu-i aparţine- bunuri, sănătate, educaţie, origine), în multe cazuri ateu, uneori batjocoritor; în anumite cazuri el este [[lăcomia|îmbuibat]] şi asupritor iar în altele adună mulţime de păcate grele. Cauzele mândriei sunt [[cercetarea|cunoaşterea]], [[iubirea de arginţi|bogăţia]] şi [[puterea]] sau chiar o anumită corectitudine morală. Armele luptei împotriva mândriei sunt [[rugăciune]]a şi [[iubirea]] aproapelui, modelul suprem fiind [[Iisus]], care este [[blândeţea|blând]] şi [[smerenia|smerit]] cu inima.
==Caracterizare generală==
===Mândria îl coboară pe om şi-l acoperă de ruşine===
[[Solomon]] arată în [[Pilde|Proverbele]] sale că în timp ce cel [[smerenia|smerit]] cu duhul capătă cinste, mândria omului îl scoboară pe acesta<ref>Prov29.23</ref><ref name="Concordanţă"/><ref name="Anania 2"/>şi îl acoperă pe om de ruşine.<ref>Prov11.2, 25.27</ref><ref name="Concordanţă"/> , Căci el se face astfel asemănător acelor îngeri care au făcut păcatul<ref>2Pet2.4, Iov4.18</ref> de neiertat de a-şi dori cu neruşinare să ia locul lui Dumnezeu. Fiindcă nu şi-au păzit vrednicia, ci şi-au părăsit locaşul<ref>Iuda 1.6</ref>, au fost blestemaţi <ref>Mt25.41</ref> şi coborâţi din cer, aşa cum arată Iisus însuşi,<ref>Lc10.18, 2Pet2.4, Apoc12.9</ref>şi transformaţi în diavoli. Aceştia sunt puşi în pază sub întuneric<ref>Iuda 1.6, 2Pet2.4</ref>, în lanţuri veşnice, spre judecata Zilei Celei Mari, aşa cum ne spun apostolul Iuda şi apostolul Petru. Numai pe cei [[smerenia|smeriţi]] Dumnezeu îi împodobeşte cu [[înţelepciunea|înţelepciune]], aşa cum ne încredinţează înţeleptul Solomon.<ref>Prov11.2, 25.27 </ref><ref name="Concordanţă"/>
===Dumnezeu urăşte ochii trufaşi şi pedepseşte inima trufaşă, candela celor răi===
Ochii trufaşi sunt primii din seria de şapte lucruri urâte de Domnul, aşa cum le menţionează [[Solomon]].<ref>Prov16.5, Ps131.1,2, Prov30.13 </ref><ref name="Concordanţă"/>Agur vorbea, în „[[Pilde|,,Proverbele lui Solomon]]”", chiar de un neam de oameni ai căror ochi sunt trufaşi şi care îşi ţin pleoapele sus.<ref>Prov30.13</ref><ref name="Concordanţă"/>Aceşti ochi sunt semne ale unei inimi trufaşe care, fiind o scârbă înaintea Domnului, nu va rămâne nepedepsită, ne spune Solomon<ref>Prov16.5, Ps131.1</ref><ref name="Concordanţă"/> Iar dintr-o [[inimă]] trufaşă ies cuvintele semeţe, ca ale vrăjmaşilor psalmistului care-l prigonesc şi vor să-l doboare,<ref>Ps 131.1,2</ref> sau ca ale acelora despre care vorbeşte proorocul [[Obadia]], care erau mulţumiţi şi se [[bucuriebucuria|bucurau]] de nenorocirea abătută asupra copiilor lui [[Iuda Iscarioteanul|Iuda]], vorbind cu semeţie în ziua strâmtorării acestora,<ref>Obadia1.12</ref>sau ca ale celor care, doborând cu sabia pe copiii lui [[Israel]] şi luând în stăpânire două neamuri şi ţări, au început să se fălească şi să-şi înmulţească cuvintele împotriva lui [[Dumnezeu]].<ref>Ezec35.13</ref> Creştinul va fi ca psalmistul al cărui suflet este liniştit şi potolit ca un copil înţărcat, care stă lângă mama sa, spune psalmistul.<ref>Ps 131.1,2</ref>Privirile trufaşe şi inima îngâmfată, această candelă a celor răi, nu reprezintă decât [[păcat]], aşa cum ne spune Solomon.<ref>Prov 21.4</ref><ref name="Concordanţă"/>
===Mândria este rădăcina păcatelor mari===
Psalmistul arată că mândria este rădăcina marilor încălcări de lege.<ref>Ps 131.1,2</ref>Cine este [[smerenia|smerit]] nu poate fi [[uciderea|ucigaş]] (căci nu e [[iubirea de arginţi|lacom]] după bani şi nu poate fi foarte [[gelozia|gelos]]), nu e [[lăcomia|lacom]] de mâncare, băutură, bani, [[furt|hoţ]] sau [[invidia|pizmaş]] (căci se mulţumeşte cu ce dă Dumnezeu), nu este [[mânia|mânios]] (căci nu se consideră cel mai important), nu este [[desfrânarea|desfrânat]] (căci el este încredinţat că trupul este templul [[Duhul Sfânt|Duhului Sfânt]], neconsiderând că îi aparţine), nu e [[hula|hulitor]] (căci e recunoscător faţă de darul vieţii primit de la Dumnezeu), nu e [[lenea|leneş]] (căci nu pune comoditatea sa pe primul plan). Mândria poate fi chiar o pricină de nesupunere faţă de legile ţării. Legea ebraică prevedea pedeapsa cu moartea pentru acela care, din mândrie, nu asculta de [[preot]]ul sau judecătorul destinat a rezolva cazurile grele privitoare la un [[uciderea|omor]], la o neînţelegere sau la o [[vătămarea corporalălovirea|rănire]]. Se scotea astfel răul din mijlocul lui [[Israel]] pentru că tot poporul să audă şi să se [[teama|teamă]], şi să nu se mai îngâmfe.<ref>Deut.17.8-13</ref><ref name="Anania 2"/>
==Omul mândru==
[[Solomon]] ne arată că [[înţelepciunea|înţeleptul]] [[teama|se teme]] şi se abate dela rău, dar prostul este nechibzuit şi sigur de sine.<ref>Prov14.16</ref>
Solomon ne încredinţează că mândria aţâţă [[cearta|certurile]]<ref>Prov13.10</ref><ref name="Concordanţă"/> şi ne spune că omul [[nesăbuinţa|nesăbuit]] lovit de înfumurare şi cu gânduri rele ar fi mai bine să-şi pună mâna la gură pentru a nu stârni, în [[mânia]] sa, certuri.<ref>Prov30.33</ref><ref name="Concordanţă"/>
Fudulia poate cufunda omul în [[iubirea de arginţisărăcia|sărăcie]]: mai bine să fii [[smerenia|smerit]] şi să ai o slugă decât să fii fudul şi să nu ai ce mânca, ne pune în gardă Solomon.<ref>Prov12.9</ref>Trufia se înalţă adeseori din solul unei anumite corectitudini, cum se întâmplă cu cei mândri şi dispreţuitori, iar [[smerenia|umilinţa]] creşte de multe ori din lacrimile păcătoşilor, aşa cum ne avertizează [[Iisus]] în [[pilda vameşului şi fariseului]].<ref>Lc18.9-14</ref><ref name="Concordanţă"/>Înţelepciunea, personificată în [[Pilde|Proverbele Pildele lui Solomon]](Proverbele lui Solomon), strigă că ea urăşte trufia şi mândria, purtarea rea şi gura [[minciuna|mincinoasă]].<ref>Prov8.12-13</ref><ref name="Concordanţă"/><ref name="Anania">Biblia, traducere Anania, vezi bibliografia, capitolul Concordanţă biblică, secţiunea mândria</ref> Mândria este prezentă în discursurile falşilor învăţători, sofişti şi [[iubirea de arginţi|lacomi]] împotriva cărora vorbeşte [[apostolul Pavel]] într-una din epistolele sale.<ref>1Tim6.3-5</ref><ref name="Concordanţă"/>
===Oamenii mândri ce se cred înţelepţi===
[[Solomon]] ne atrage atenţia să nu ne socotim înţelepţi şi să nu ne [[nădejdea|bizuim]] pe [[înţelepciunea noastră]]noastră, ci să ne [[teama|temem]] de Domnul şi să ne abatem de la rău.<ref>Prov3.5-7</ref> Omul [[iubirea de arginţi|bogat]] este unul dintre aceia care cred că sunt înţelepţi; pe acesta [[iubirea de arginţisărăcia|săracul]] priceput îl cercetează, arată acelaşi Solomon.<ref>Prov28.11</ref>În general putem să tragem [[nădejdea|nădejde]] de îndreptare mai mult de la un [[nesăbuinţa|nesăbuit]] decât de la unul care se crede înţelept, ne previne Solomon.<ref>Prov26.12</ref><ref name="Concordanţă"/>Proorocul [[Ieremia]] spune că e bine ca înţeleptul să nu se laude cu înţelepciunea lui, cel tare să nu se laude cu tăria lui, bogatul să nu se laude cu bogăţia lui, ci cel ce se laudă să se laude că are pricepere şi că-l cunoaşte pe [[Dumnezeu]], care face [[mila|milă]], [[judecată]] şi [[dreptatea|dreptate]] pe pământ, căci în aceasta găseşte [[plăcerea|plăcere]] Dumnezeu.<ref>Ier 9.23</ref>[[Psalmistul]] ne asigură că nu se abate de la legea Domnului cu toate că îngâmfaţii îi aruncă batjocuri,<ref>Ps 119.51</ref>că păzeşte din toată inima poruncile Domnului cu toate că duşmanii urzesc [[minciuna|neadevăruri]] împotriva lui.<ref>Ps 119.69</ref> El se roagă cerându-i lui Dumnezeu să aibă milă de credincioşi pentru că aceştia sunt sătui de dispreţul celor trufaşi şi de batjocurile celor îngâmfaţi.<ref>Ps 123.4</ref>
Psalmistul se văită că trufaşii îl hărţuiesc şi se războiesc cu el,<ref>Ps 56.2</ref> că îngâmfaţii sapă gropi înaintea lui şi îl prigonesc fără temei, dar el ne asigură că nu va părăsi poruncile sfinte;<ref>Ps 119.85</ref>El se plânge că nişte îngâmfaţi îi întind curse şi laţuri, dar ne spune că el se roagă la Dumnezeu pentru izbăvire.<ref>Ps140.5-10</ref> Psalmistul plânge pentru că nişte îngâmfaţi s-au sculat împotriva lui şi vor să-i [[uciderea|ia viaţa ]] şi îl roagă pe [[Dumnezeu]] cel îndurător, milostiv, îndelung [[răbdarea|răbdător]] şi bogat în bunătate să-l întărească, să-l scape şi să facă un semn pentru ca vrăjmaşii săi să rămână de ruşine.<ref>Ps 86.14</ref>
[[Iisus]] a spus pilda vameşului şi a fariseului pentru aceia care credeau ei înşişi că sunt neprihăniţi şi îi dispreţuiau pe ceilalţi.<ref>Lc18.9-14</ref><ref name="Concordanţă"/>
[[Apostolul Pavel]] le spune romanilor să nu umble după lucruri înalte ci să rămână la cele [[smerenia|smerite]] şi să nu se socotească singuri [[înţelepciunea|înţelepţi]].<ref>Rom12.16</ref><ref name="Concordanţă"/>; să aibă simţiri cumpătate despre sine, potrivit cu măsura de [[credinţa|credinţă]] împărţită de Domnul.<ref>Rom12.3</ref><ref name="Concordanţă"/> Căci „dacă vreunul crede că este ceva, măcar că nu este nimic, se înşeală singur”, aşa cum scrie acelaşi apostol galatenilor.<ref>Gal 6.3</ref>
===Omul mândru lăudăros===
===Omul mândru şi necredincios===
Omul mândru este de multe ori [[necredinţa|ateu]]<ref>Ps10.4</ref>sau îşi zice în sinea sa că [[Dumnezeu]] nu pedepseşte,<ref>Ps10.4,13</ref> că uită sau că îşi ascunde Faţa şi în veac nu va vedea, spune psalmistul<ref>Ps10.11</ref>, fiind împiedicat în judecata şi vederea sa de întunericul de nori, aşa cum se menţionează în [[Iov|Cartea lui Iov]].<ref>Iov22.13-14</ref>
===Omul mândru şi batjocoritor===
Omul îngâmfat este deseori batjocoritor, arată [[Solomon]]<ref>Prov14.6, 1.22, 21.24, Dan11.22, Os7.5 </ref> Batjocoritorii sunt cauza [[cearta|certurilor]], neînţelegerilor, ocărilor, stărilor sociale conflictuale,<ref>Prov 22.10, 29.8, Iov17.2</ref> dincolo de faptul că îşi creează singuri [[suferinţăsuferinţa|suferinţe]] şi neplăceri, spune acelaşi Solomon.<ref>Prov 9.12, 24.9</ref> Cine îşi bate joc de [[iubirea de arginţisărăcia|sărac]], îşi bate joc de Cel care l-a făcut<ref>Prov17.5, 14.31 </ref>, iar acesta va fi batjocorit de [[Dumnezeu]], avertizează autorul [[Pilde|ProverbelorPildele lui Solomon]].(Proverbele lui Solomon)<ref>Prov 3.34 </ref> Batjocoritorul nu ascultă şi nu-i place mustrarea,<ref>Prov 9.7-8, 13.1</ref> aşa că lor le sunt rezervate pedepsele, inclusiv loviturile, spre îndreptare, ne previne Solomon.<ref>Prov19.25,29,21.11 </ref> Dacă vor rămâne neschimbaţi, nu vor vedea [[împărăţia lui Dumnezeu]], arată apostolul Pavel<ref>1Cor6.10, Is29.20 </ref> Apostolii Iuda şi [[apostolul Petru|Petru]] arată că în zilele din urmă (premergătoare [[apocalipsaApocalipsa Sf. Ioan Teologul|apocalipsei]]) vor fi batjocoritori.<ref>Iuda1.18, 2Pet3.3,</ref>
===Omul mândru şi rău===
Omul rău şi mândru, la adăpostul succeselor sale materiale, este dispreţuitor, [[uciderea|ucigaş]] şi asupritor al celor nenorociţi, lăudăros, ateu sau [[hula|hulitor]] al Domnului, gura sa fiind plină de [[blestem]]e şi [[minciuna|înşelătorii]], ne spune psalmistul.<ref>Ps10</ref> Sau, fericit şi netulburat de [[suferinţă|suferinţe]], este [[lăcomia|îmbuibat]], asupritor, are o limbă neobosită şi devine pricină de poticnire pentru oamenii de rând, arată acelaşi psalmist.<ref>Ps73</ref>
Psalmistul se roagă pentru pedepsirea trufaşilor.<ref>Ps 12.3, Ps 31.18, Ps 94.2-4, Ps 119.21, Ps119.78, Ps 119.122</ref> [[Dumnezeu]] îi cunoaşte de departe pe cei îngâmfaţi, asigură psalmistul.<ref>Ps138.6, 1Sam2.3-5</ref> El ştie totul şi cântăreşte toate faptele, precum spune Ana, una din soţiile lui Elcana, în [[rugăciune]]a ei fierbinte, consemnată în [[Cartea I a Regilor]].<ref>1Sam2.3-5</ref>
==Dumnezeu le stă împotrivă celor mândri==
În [[Cartea Leviticului|Levitic]] [[Dumnezeu]] îi avertizează pe copiii lui Israel că va frânge mândria puterii lor.<ref>Lev26.13-19</ref><ref name="Concordanţă"/>
[[Solomon]] ne încredinţează că Dumnezeu surpă casa celor mândri, dar întăreşte hotarul văduvei<ref>Prov 15.25</ref><ref name="Concordanţă"/> şi că îşi va bate joc de cei batjocoritori în timp ce celor [[smerenia|smeriţi]] le va da [[har]].<ref>Prov3.34</ref>
Psalmistul ştie că Dumnezeu [[mântuire|mântuieşte]] poporul care se [[smerenia|smereşte]] şi [[smerenia|smereşte]] privirile trufaşe<ref>Ps 18.27</ref>şi îi sfătuieşte pe cei lăudăroşi să nu mai vorbească cu atâta trufie<ref>Ps 75.4-6</ref>pentru că Dumnezeu mustră pe cei îngâmfaţi care au rătăcit de la poruncile lui Dumnezeu<ref>Ps119.21</ref>, pedepseşte aspru pe cei mândri<ref>Ps 31.23</ref> şi frânge mândria domnitorilor.<ref>Ps 75.12</ref> Ana, una din soţiile lui Elcana, necăjită de Penina pentru că era stearpă, îşi varsă sufletul înaintea Domnului recunoscând că Dumnezeu smereşte şi Dumnezeu înalţă şi până la urmă capătă rod. Ea îl naşte pe [[Samuel]], care avea să devină un mare judecător, care a domnit cu [[dreptatea|dreptate]] peste Israel, aşa cum consemnează [[Cartea I a Regilor]]<ref>1Sam2.7</ref> [[David]], [[rugăciune|rugându-se]] Domnului, spune:„Tu mântuieşti pe poporul care se smereşte, şi cu privirea Ta, scobori pe cei mândri”.<ref>2Sam 22.28</ref>
:A răsturnat pe cei puternici de pe scaunele lor de domnie, şi a înălţat pe cei smeriţi.
:Pe cei flămânzi i -a săturat de bunătăţi, şi pe cei bogaţi i -a scos afară cu mâinile goale”.<ref>Lc1.51-52 </ref><ref name="Anania"/>
Iisus a criticat slava deşartă după care umblau [[cărturar]]ii şi [[farisei]]i; aceştia umblau după locurile dintâi la ospeţe, şi după scaunele dintâi în sinagogi; le placea plăcea să le facă oamenii plecăciuni prin pieţe, şi să le zică: „Rabi! Rabi!”. Iisus le-a amintit că numai Unul este învăţătorul şi că oricine se va înălţa, va fi [[smerenia|smerit]]; şi oricine se va smeri, va fi înălţat<ref>Mt23.11-12</ref>, lucru aplicabil chiar la o masă, unde este bine să fim mutaţi de gazdă mai sus în loc să fim izgoniţi în mod ruşinos de pe locurile cele dintâi dacă se întâmplă să vină cineva mai cu vază.<ref>Lc14.7-11</ref><ref name="Concordanţă"/><ref name="Anania 2"/>
[[Apostolul Petru]] le spune [[preot|preoţilor]] să se îmbrace cu [[smerenia|smerenie]], amintindu-le că Dumnezeu celor mândri le stă împotrivă, iar celor smeriţi le dă [[har]], şi numai în acest fel, smerindu-se sub mâna tare a lui Dumnezeu, ei vor fi înălţaţi la vremea potrivită.<ref>1Pet5.5</ref><ref name="Concordanţă"/><ref name="Anania"/>
[[Apostolul Iacov]] arată că Duhul pe care l-a pus Dumnezeu să locuiască în noi ne vrea cu gelozie pentru Sine şi că în schimb, ne dă un har şi mai mare şi că de aceea spune [[Biblia|Scriptura]]:„Dumnezeu stă împotriva celor mândri, dar dă har celor smeriţi”.<ref>Iac4.6</ref><ref name="Concordanţă"/><ref name="Anania"/><ref name="Anania 2"/>
Dumnezeu surpă casa oamenilor mândri, îşi bate joc de cei batjocoritori, aşa cum spune Solomon, stă împotriva celor mândri, cum spune Iacov<ref>Prov 15.25, Prov3.34, Iac4.6, 1Pet5.5</ref><ref name="Concordanţă"/>, smerindu-le inima<ref>Ps 75.4-6, Ps 31.23, Ps 75.12, 1 Reg 2.7, 2Sam 22.28, Iac4.9-10, Lc1.51-52, Mt23.11-12, Lc14.7-11, Is13.11, Lev26.13-19, Ier13.1-9, Ţefania3.10-11 </ref><ref name="Concordanţă"/><ref name="Anania"/> prin [[suferinţăsuferinţa|suferinţe]]<ref>Ps 107.12 </ref>şi necazuri.
==Sursele mândriei==
[[Cercetarea|Cunoaşterea]] este una din pricinile de mândrie, căci „cunoştinta „cunoştinţa îngâmfă, pe când dragostea zideşte” învaţă [[apostolul Pavel]]<ref>1Cor8.1</ref>. [[Adam]] şi [[Eva]] au fost alungaţi din [[rai]] din pricina trufiei cunoaşterii, pentru că au nesocotit porunca Domnului şi au mâncat din pomul cunoaşterii binelui şi răului, arată [[Cartea Facerii]]<ref>Fac3.1-6</ref><ref name="Anania 2"/> . [[diavol|Lucifer]] a căzut din [[cer]] din pricina trufiei, devenind [[diavol|Satan]] (duşmanul, [[diavol]]ul), învaţă proorocul [[Isaia]]<ref>Is14.12-14, Lc10.18</ref><ref name="Anania 2"/> . [[Puterea]] şi [[iubirea de arginţi|bogăţia]] reprezintă a doua cauză de mândrie. Regele asirian [[Sanherib]], regii babilonieni [[NabucadneţarNabucudonosor al II-lea]] şi [[Belşaţar]], regii lui Israel [[Ozia]], [[EzechiaIezechia]], tânarul [[Adonia]] cad pradă acestui [[păcat]]. Ea cuprinde cetăţi (Iacov, Tir, Efraim, [[homosexualitatea|Sodoma]]) şi ţări (Egipt, Israel, Iuda, Moab). ==Păcatele mândriei==După Îndreptarul de Spovedanie al părintelui Ilie Cleopa, lista cu [[Spovedania#P.C4.83catele_m.C3.A2ndriei|păcatele mândriei]].
==Mândria domnitorilor==
[[Cartea I a Regilor]] relatează cum [[Adonia]], pe care tatăl său, [[David]], nu-l mustrase niciodată, s-a sumeţit împotriva tatălui său, împăratul, uneltind pentru preluarea puterii.<ref>1Imp1.5-6</ref>
Cărţile istorice ale [[Vechiul Testament|Vechiului Testament]] relatează cum [[Dumnezeu]] a pedepsit trufia lui [[Sanherib]], trimiţând un [[înger]] care ucide 185 000 de soldaţi din tabăra acestuia, obligându-l să renunţe la lupta împotriva lui [[EzechiaIezechia]]. El se întoarce în ţara sa unde este ucis de fiii săi, în timp ce se ruga în templu.<ref>2Imp19, 2Cron32.1-22 </ref><ref name="Concordanţă"/>
[[Image:William Blake-Nebuchadnezzar.jpg|thumb|300px|right|Nabocodonosor al II-lea, pedepsit, pentru mândria sa, să trăiască precum dobitoacele pentru şapte ani]]  Cartea profetică a proorocului [[Daniel]], care-i poartă numele, istoriseşte cum [[NabucadneţarNabucudonosor al II-lea]] primise atâta putere, încât i s-a îngâmfat inima, şi i s-a împietrit până la mândrie. Aşa cum i-a tălmăcit Daniel [[visulvis]] său neliniştitor, el a fost îndepărtat de pe tron şi a fost despuiat de [[slava]] lui: a fost izgonit din mijlocul copiilor oamenilor, a locuit la un loc cu măgarii sălbatici, i s-a dat să mănânce iarbă ca la boi, trupul i-a fost udat de roua cerului, i-a crescut părul ca penele vulturului şi unghiile ca ghearele păsărilor; inima i s-a făcut ca a fiarelor; şapte vremi au trecut peste el, până când a recunoscut că Dumnezeu stăpâneşte peste împărăţia oamenilor şi o dă cui vrea; şi atunci a fost reaşezat în scaunul de domnie.<ref>Dan4.1-37, 5.18-21 </ref><ref name="Concordanţă"/>
[[Belşaţar]] nu învaţă nimic din istoria tatălui său şi nu-şi smereşte inima, aşa că mesajul lui Dumnezeu, scris de mâna Domnului pe tencuiala zidului împărătesc -continuă aceeaşi carte profetică- se împlineşte nemilos, aşa cum este tâlcuit de Daniel: Belşaţar este ucis, domnia revenindu-i lui Dariu, Medul (Darius al II-lea Ochos, rege persan)<ref>Dan5.1-31 </ref><ref name="Concordanţă"/>
[[Paralipomena Cartea a II|Cartea -a doua a Cronicilor]] relatează cum împăratul [[Ozia]], fiul lui [[Amaţia]], a dus o viaţă plăcută lui Dumnezeu, ajungând un lider regional foarte influent, cu o armată foarte numeroasă şi, devenit puternic, s-a sumeţit: a intrat în [[Templul din Ierusalim|Templul]] Domnului pentru a arde [[tămâie]], faptă îngăduită doar [[preot|preoţilor]], fiii lui [[AronAaron]], care au fost sfinţiţi s-o aducă. Înfruntat de [[preotul]] Azaria şi cei 80 de [[preot|preoţi]] care-l atenţionară că face un [[păcat]]- continuă cartea- el s-a [[mânia|mâniat]] pe preoţi, şi cum s-a mâniat, i-a apărut o [[boala|lepră]] pe frunte, pe care a avut-o până la sfârşitul vieţii. El a locuit într-o casă deosebită ca lepros, căci a fost izgonit din Casa Domnului. Şi fiul său, [[Iotam]], era în fruntea casei împăratului şi judeca poporul ţării. <ref>2Cron26.1-16-23 </ref><ref name="Concordanţă"/>
Aceeaşi carte a Cronicilor evocă cum, fiind [[boala|bolnav]] de moarte, [[EzechiaIezechia]] a făcut o [[rugăciune]] Domnului, iar Domnul l-a vindecat. În loc să răsplătească binefacerea primită, Ezechia, părăsit de Dumnezeu care vroia să-i încerce inima, s-a îngâmfat din pricina bogăţiilor şi le-a arătat solilor babilonieni toate locurile unde îşi ţinea lucrurile de mare preţ. Atunci [[mânia]] lui Dumnezeu s-a abătut asupra lui, asupra lui Iuda şi asupra Ierusalimului, însă Ezechia, smerenia|smerindu-se din mândria lui, împreună cu locuitorii Ierusalimului, a făcut ca mânia lui Dumnezeu să nu vină peste ei în timpul vieţii lui: [[Isaia]] îl anunţă că, după moartea sa, ţara va fi jefuită şi copiii săi duşi în robie la curtea [[Babilonului]].<ref>2Cron32.23-31, 2Imp, cap20 </ref><ref name="Concordanţă"/>
==Cetăţi şi ţări mândre smerite==
În cartea proorocului Amos, acesta vesteşte faptul că [[Dumnezeu]] va pedepsi mândria cetăţii Iacov, unde luxul, desfătările şi [[nedreptatea]] au devenit insuportabile: cetatea este dată în mâinile vrăjmaşilor.<ref>Amos6.1-14 </ref>
[[Biblia]] istoriseşte cum Dumnezeu a pedepsit [[Tirul]], „târgul neamurilor”, care a „îngrămădit argint ca pulberea şi aur „ca noroiul de pe uliţe”, „ai cărui negustori erau ca nişte voievozi, şi ai cărui târgoveţi erau cei mai bogaţi oameni de pe pământ”, „ca să ruşineze mândria a tot ceea ce străluceşte şi să smerească pe toţi cei mari ai pământului”.<ref>Zah9.1-6, Is23.1-18, Ezec28.1-10 </ref><ref name="Concordanţă"/>[[Nabucadneţar|Nabucudonosor al II-lea]] poartă un lung război (585-572 î.Hr) împotriva Tirului, care acceptă, în final, autoritatea Babilonului.<ref>http://en.wikipedia.org/wiki/Nebuchadnezzar_II</ref>
În cartea [[Isaia]] proorocul ce da numele cărţii vesteşte:„cununa îngâmfată a beţivilor lui [[Efraim]]” Efraim” va fi strivită. Căci judecătorii şi soldaţii se clatină din pricina vinului şi sunt ameţiţi de băuturi tari; [[preot|preoţii]] şi proorocii aşijderea: se clatină când proorocesc, se poticnesc când judecă; în plus sunt şi batjocoritori.<ref>Is28.1-29 </ref><ref name="Concordanţă"/>
Proorocul [[EzechielIezechiel]] prezice că mândria Egiptului va fi nimicită de către „sabia” Babilonului; Egiptul, care era „ca un crocodil în mări, care se aruncă în râuri şi tulbură apele cu picioarele lui şi întărâtă valurile râurilor” va fi „prins” şi zdrobit. Cei care „răspândeau groaza în ţara celor vii”, cum sunt Mesec şi Tubal, vor fi [[uciderea|ucişi]] de sabie.<ref>Ezec32</ref> Este vorba de victoria lui Nabucudonosor al II-lea (Nabucadneţar în Biblie) împotriva Egiptului la Karkemiş, în anul 605.<ref name="Encarta">Encarta 2006</ref>
[[Israel]]ul va fi pedepsit pentru urâciunile sale ([[idolatriaînchinarea la dumnezei străini|idolatrie]], [[lăcomia|lăcomie]], uciderea|omoruri, silnicie): popoarele cele mai rele vor stăpâni casele lor şi mândria celor puternici va cunoaşte sfârşitul, anunţă acelaşi prooroc<ref>Ezechiel7, Isaia cap2</ref>. Istoria arată că Nabucudonosor al II-lea supune Iudeea în 597 şi duce o bună parte din populaţia captivă în Babilon.<ref name="Encarta"/>
Cetatea [[Sodomahomosexualitatea|Sodomei]] a păcătuit şi prin trufie, ne informează proorocul [[Ezechiel]]<ref>Ezec16.49-50 </ref>
[[Isaia]] prooroceşte Iudei şi Ierusalimului, mustrându-le pentru idolatria şi [[lăcomia]] lor: la venirea lui [[Iisus]] „omul va trebui să-şi plece in jos privirea semeaţă si îngâmfarea lui va fi smerită: numai Domnul va fi înalţat înălţat in ziua aceea”.<ref>Ezec,cap7, Is, cap2 </ref>Cărţile [[Biblia|Bibliei]] arată cum Domnul face de ruşine mândria lui [[Moab]], pentru că locuitorii săi au fost idolatri, au batjocorit poporul Domnului şi au fost semeţi cu acesta.<ref>Is16.1-14, Tefania, cap2, Ier,cap48 </ref><ref name="Concordanţă"/>. Datele istorice arată că ţara Moabului a fost cucerită de babilonieni în secolul al 6-lea, după care a dispărut ca ţară.<ref name="Encarta"/>
În zilele din urmă, trufia, laolaltă cu multe alte [[păcat]]e, va domina sufletele multora, avertizează [[apostolul Pavel]].<ref>2Tim3.1-5</ref><ref name="Concordanţă"/>
==Lupta împotriva mândriei==
Psalmistul se [[rugăciunea|roagă]] pentru păzirea de mândrie.<ref>Ps19.13 </ref> Creştinul se îndepărtează de cei trufaşi, ne spune acelaşi psalmist.<ref>Ps40.4,101.5</ref> [[Iubirea]] creştinească alungă mândria, arată apostolul Pavel într-unul din cele mai emoţionante pasaje ale sale, aflat în [[Epistola I către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel|Epistola I către corinteni]].<ref>1Cor13.4-8</ref> :Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate: dragostea nu pizmuieşte; dragostea nu se laudă, nu se umflă de mîndriemândrie, :nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mîniemânie, nu se gîndeşte gândeşte la rău, :nu se bucură de neleguirenelegiuire, ci se bucură de adevăr,
:acopere totul, crede totul, nădăjduieşte totul, sufere totul.
:Dragostea nu va pieri niciodată. Proorociile se vor sfîrşisfârşi; limbile vor înceta; cunoştinţa va avea sfîrşitsfârşit.
:Căci cunoaştem în parte, şi proorocim în parte;
:dar cînd când va veni ce este desăvîrşitdesăvârşit, acest „în parte” se va sfîrşisfârşi.(1Cor13.4-10)
==Bibliografie==
==Note==
<div style="font-size:85%; -moz-column-count:2; column-count:2;"><references/></div>
[[Categorie:Spiritualitate]]
[[Categorie:Păcate]]
 
[[en:Pride]]
259 de modificări

Meniu de navigare