Modificări

==Sursele mândriei==

[[Cercetarea|Cunoaşterea]] este una din pricinile de mândrie, căci „cunoştinţa îngâmfă, pe când dragostea zideşte” învaţă [[apostolul Pavel]]<ref>1Cor8.1</ref>. [[Adam]] şi [[Eva]] au fost alungaţi din [[rai]] din pricina trufiei cunoaşterii, pentru că au nesocotit porunca Domnului şi au mâncat din pomul cunoaşterii binelui şi răului, arată [[Cartea Facerii]]<ref>Fac3.1-6</ref><ref name="Anania 2"/>. [[diavol|Lucifer]] a căzut din [[cer]] din pricina trufiei, devenind [[diavol|Satan]] (duşmanul, [[diavol]]ul), învaţă proorocul [[Isaia]]<ref>Is14.12-14, Lc10.18</ref><ref name="Anania 2"/>. [[Puterea]] şi [[iubirea de arginţi|bogăţia]] reprezintă a doua cauză de mândrie. Regele asirian [[Sanherib]], regii babilonieni [[Nabucudonosor al II-lea]] şi [[Belşaţar]], regii lui Israel [[Ozia]], [[Iezechia]], tânarul [[Adonia]] cad pradă acestui [[păcat]]. Ea cuprinde cetăţi (Iacov, Tir, Efraim, [[homosexualitatea|Sodoma]]) şi ţări (Egipt, Israel, Iuda, Moab).

==Mândria domnitorilor==