5.288 de modificări
Modificări
fără descrierea modificării
'''Mândria''' este un [[păcat]] care constă în afişarea unei superiorităţi ce poate fi legată în chip nesăbuit de diverse lucruri (calităţi fizice sau morale, avere, situaţie, origine, naţionalitate, etnie, rasă, culoarea pielii, etc). Mândria este unul din cele şapte păcate capitale. Ea îl spurcă, îl coboară pe om, îl acoperă de ruşine, căci îl face asemenea [[diavol]]ilor, foşti [[îngeri]] azvârliţi din cer de [[Dumnezeu]] din pricina trufiei; ea este în acelaşi timp şi rădăcina marilor încălcări ale legii morale (deci al celorlalte [[păcate]]).
Dumnezeu urăşte ochii trufaşi şi inima trufaşă născătoare de cuvinte semeţe. El le stă împotrivă celor mândri, pe care îi mustră şi îi pedepseşte aspru, cărora le [[smerenia|smereşte]] inima prin [[suferinţă|suferinţe]] şi necazuri. Exemple pilduitoare sunt destinele tragice ale lui [[Sanherib]], [[Belşaţar]] şi ale Egiptului, [[Israel]]ului, Moabului sau cele ceva mai blânde ale lui [[Nebucadneţar]], [[Ozia]] sau [[Ezechia]].
În mod obişnuit mândria aţâţă [[cearta|certurile]], poate cufunda omul în [[iubirea de arginţi|sărăcie]] (prin refuzul de a presta unele [[munca|munci]] considerate inferioare) şi poate da naştere la dispreţ faţă de ceilalţi , ceea ce se întâmplă la unii oameni care au o anumită corectitudine morală ([[pilda vameşului şi fariseului]]). Ea este incompatibilă cu adevărata [[înţelepciunea|înţelepciune]]. Creştinul adevărat nu se socoteşte niciodată înţelept, cum fac cei [[iubirea de arginţi|bogaţi]] sau mulţi din oamenii mândri, pentru că acest lucru l-ar îndepărta de [[mântuire]].
Omul mândru este adeseori lăudăros (cu ceea ce de fapt nu-i aparţine- bunuri, sănătate, educaţie, origine), în multe cazuri ateu, uneori batjocoritor; în anumite cazuri el este [[lăcomia|îmbuibat]] şi asupritor iar în altele adună mulţime de păcate grele. Cauzele mândriei sunt [[cunoaşterea]], [[iubirea de arginţi|bogăţia]] şi [[puterea]] sau chiar o anumită corectitudine morală. Armele luptei împotriva mândriei sunt [[rugăciune]]a şi [[iubirea]] aproapelui, modelul suprem fiind [[Iisus]], care este [[blândeţea|blând]] şi [[smerenia|smerit]] cu inima.
===Mândria îl coboară pe om şi-l acoperă de ruşine===
[[Solomon]] arată în [[PildeProverbele lui Solomon|Proverbele]] sale că în timp ce cel [[smerenia|smerit]] cu duhul capătă cinste, mândria omului îl scoboară pe acesta<ref>Prov29.23</ref><ref name="Concordanţă"/><ref name="Anania 2"/>şi îl acoperă pe om de ruşine.<ref>Prov11.2, 25.27</ref><ref name="Concordanţă"/> , Căci el se face astfel asemănător acelor îngeri care au făcut păcatul<ref>2Pet2.4, Iov4.18</ref> de neiertat de a-şi dori cu neruşinare să ia locul lui Dumnezeu. Fiindcă nu şi-au păzit vrednicia, ci şi-au părăsit locaşul<ref>Iuda 1.6</ref>, au fost blestemaţi <ref>Mt25.41</ref> şi coborâţi din cer, aşa cum arată Iisus însuşi,<ref>Lc10.18, 2Pet2.4, Apoc12.9</ref>şi transformaţi în diavoli. Aceştia sunt puşi în pază sub întuneric<ref>Iuda 1.6, 2Pet2.4</ref>, în lanţuri veşnice, spre judecata Zilei Celei Mari, aşa cum ne spun apostolul Iuda şi apostolul Petru. Numai pe cei [[smerenia|smeriţi]] Dumnezeu îi împodobeşte cu [[înţelepciunea|înţelepciune]], aşa cum ne încredinţează înţeleptul Solomon.<ref>Prov11.2, 25.27 </ref><ref name="Concordanţă"/>
===Dumnezeu urăşte ochii trufaşi şi pedepseşte inima trufaşă, candela celor răi===
Ochii trufaşi sunt primii din seria de şapte lucruri urâte de Domnul, aşa cum le menţionează [[Solomon]].<ref>Prov16.5, Ps131.1,2, Prov30.13 </ref><ref name="Concordanţă"/>Agur vorbea, în „[[Pilde|,,Proverbele lui Solomon]]”", chiar de un neam de oameni ai căror ochi sunt trufaşi şi care îşi ţin pleoapele sus.<ref>Prov30.13</ref><ref name="Concordanţă"/>Aceşti ochi sunt semne ale unei inimi trufaşe care, fiind o scârbă înaintea Domnului, nu va rămâne nepedepsită, ne spune Solomon<ref>Prov16.5, Ps131.1</ref><ref name="Concordanţă"/> Iar dintr-o [[inimă]] trufaşă ies cuvintele semeţe, ca ale vrăjmaşilor psalmistului care-l prigonesc şi vor să-l doboare,<ref>Ps 131.1,2</ref> sau ca ale acelora despre care vorbeşte proorocul [[Obadia]], care erau mulţumiţi şi se [[bucuriebucuria|bucurau]] de nenorocirea abătută asupra copiilor lui [[Iuda Iscarioteanul|Iuda]], vorbind cu semeţie în ziua strâmtorării acestora,<ref>Obadia1.12</ref>sau ca ale celor care, doborând cu sabia pe copiii lui [[Israel]] şi luând în stăpânire două neamuri şi ţări, au început să se fălească şi să-şi înmulţească cuvintele împotriva lui [[Dumnezeu]].<ref>Ezec35.13</ref> Creştinul va fi ca psalmistul al cărui suflet este liniştit şi potolit ca un copil înţărcat, care stă lângă mama sa, spune psalmistul.<ref>Ps 131.1,2</ref>Privirile trufaşe şi inima îngâmfată, această candelă a celor răi, nu reprezintă decât [[păcat]], aşa cum ne spune Solomon.<ref>Prov 21.4</ref><ref name="Concordanţă"/>
===Mândria este rădăcina păcatelor mari===
Psalmistul arată că mândria este rădăcina marilor încălcări de lege.<ref>Ps 131.1,2</ref>Cine este [[smerenia|smerit]] nu poate fi [[uciderea|ucigaş]] (căci nu e [[iubirea de arginţi|lacom]] după bani şi nu poate fi foarte [[gelozia|gelos]]), nu e [[lăcomia|lacom]] de mâncare, băutură, bani, [[furt|hoţ]] sau [[invidia|pizmaş]] (căci se mulţumeşte cu ce dă Dumnezeu), nu este [[mânia|mânios]] (căci nu se consideră cel mai important), nu este [[desfrânarea|desfrânat]] (căci el este încredinţat că trupul este templul [[Duhul Sfânt|Duhului Sfânt]], neconsiderând că îi aparţine), nu e [[hula|hulitor]] (căci e recunoscător faţă de darul vieţii primit de la Dumnezeu), nu e [[lenea|leneş]] (căci nu pune comoditatea sa pe primul plan). Mândria poate fi chiar o pricină de nesupunere faţă de legile ţării. Legea ebraică prevedea pedeapsa cu moartea pentru acela care, din mândrie, nu asculta de [[preot]]ul sau judecătorul destinat a rezolva cazurile grele privitoare la un [[uciderea|omor]], la o neînţelegere sau la o [[vătămarea corporalălovirea|rănire]]. Se scotea astfel răul din mijlocul lui [[Israel]] pentru că tot poporul să audă şi să se [[teama|teamă]], şi să nu se mai îngâmfe.<ref>Deut.17.8-13</ref><ref name="Anania 2"/>
==Omul mândru==
[[Solomon]] ne arată că [[înţelepciunea|înţeleptul]] [[teama|se teme]] şi se abate dela rău, dar prostul este nechibzuit şi sigur de sine.<ref>Prov14.16</ref>
Solomon ne încredinţează că mândria aţâţă [[cearta|certurile]]<ref>Prov13.10</ref><ref name="Concordanţă"/> şi ne spune că omul [[nesăbuinţa|nesăbuit]] lovit de înfumurare şi cu gânduri rele ar fi mai bine să-şi pună mâna la gură pentru a nu stârni, în [[mânia]] sa, certuri.<ref>Prov30.33</ref><ref name="Concordanţă"/>
Fudulia poate cufunda omul în [[iubirea de arginţi|sărăcie]]: mai bine să fii [[smerenia|smerit]] şi să ai o slugă decât să fii fudul şi să nu ai ce mânca, ne pune în gardă Solomon.<ref>Prov12.9</ref>Trufia se înalţă adeseori din solul unei anumite corectitudini, cum se întâmplă cu cei mândri şi dispreţuitori, iar [[smerenia|umilinţa]] creşte de multe ori din lacrimile păcătoşilor, aşa cum ne avertizează [[Iisus]] în [[pilda vameşului şi fariseului]].<ref>Lc18.9-14</ref><ref name="Concordanţă"/>Înţelepciunea, personificată în [[Pilde|Proverbele lui Solomon]], strigă că ea urăşte trufia şi mândria, purtarea rea şi gura [[minciuna|mincinoasă]].<ref>Prov8.12-13</ref><ref name="Concordanţă"/><ref name="Anania">Biblia, traducere Anania, vezi bibliografia, capitolul Concordanţă biblică, secţiunea mândria</ref> Mândria este prezentă în discursurile falşilor învăţători, sofişti şi [[iubirea de arginţi|lacomi]] împotriva cărora vorbeşte [[apostolul Pavel]] într-una din epistolele sale.<ref>1Tim6.3-5</ref><ref name="Concordanţă"/>
===Oamenii mândri ce se cred înţelepţi===
[[Solomon]] ne atrage atenţia să nu ne socotim înţelepţi şi să nu ne [[nădejdea|bizuim]] pe [[înţelepciunea noastră]]noastră, ci să ne [[teama|temem]] de Domnul şi să ne abatem de la rău.<ref>Prov3.5-7</ref> Omul [[iubirea de arginţi|bogat]] este unul dintre aceia care cred că sunt înţelepţi; pe acesta [[iubirea de arginţi|săracul]] priceput îl cercetează, arată acelaşi Solomon.<ref>Prov28.11</ref>În general putem să tragem [[nădejdea|nădejde]] de îndreptare mai mult de la un [[nesăbuinţa|nesăbuit]] decât de la unul care se crede înţelept, ne previne Solomon.<ref>Prov26.12</ref><ref name="Concordanţă"/>Proorocul [[Ieremia]] spune că e bine ca înţeleptul să nu se laude cu înţelepciunea lui, cel tare să nu se laude cu tăria lui, bogatul să nu se laude cu bogăţia lui, ci cel ce se laudă să se laude că are pricepere şi că-l cunoaşte pe [[Dumnezeu]], care face [[mila|milă]], [[judecată]] şi [[dreptatea|dreptate]] pe pământ, căci în aceasta găseşte [[plăcerea|plăcere]] Dumnezeu.<ref>Ier 9.23</ref>[[Psalmistul]] ne asigură că nu se abate de la legea Domnului cu toate că îngâmfaţii îi aruncă batjocuri,<ref>Ps 119.51</ref>că păzeşte din toată inima poruncile Domnului cu toate că duşmanii urzesc [[minciuna|neadevăruri]] împotriva lui.<ref>Ps 119.69</ref> El se roagă cerându-i lui Dumnezeu să aibă milă de credincioşi pentru că aceştia sunt sătui de dispreţul celor trufaşi şi de batjocurile celor îngâmfaţi.<ref>Ps 123.4</ref>
Psalmistul se văită că trufaşii îl hărţuiesc şi se războiesc cu el,<ref>Ps 56.2</ref> că îngâmfaţii sapă gropi înaintea lui şi îl prigonesc fără temei, dar el ne asigură că nu va părăsi poruncile sfinte;<ref>Ps 119.85</ref>El se plânge că nişte îngâmfaţi îi întind curse şi laţuri, dar ne spune că el se roagă la Dumnezeu pentru izbăvire.<ref>Ps140.5-10</ref> Psalmistul plânge pentru că nişte îngâmfaţi s-au sculat împotriva lui şi vor să-i [[uciderea|ia viaţa ]] şi îl roagă pe [[Dumnezeu]] cel îndurător, milostiv, îndelung [[răbdarea|răbdător]] şi bogat în bunătate să-l întărească, să-l scape şi să facă un semn pentru ca vrăjmaşii săi să rămână de ruşine.<ref>Ps 86.14</ref>
[[Iisus]] a spus pilda vameşului şi a fariseului pentru aceia care credeau ei înşişi că sunt neprihăniţi şi îi dispreţuiau pe ceilalţi.<ref>Lc18.9-14</ref><ref name="Concordanţă"/>
===Omul mândru şi necredincios===
Omul mândru este de multe ori [[necredinţa|ateu]]<ref>Ps10.4</ref>sau îşi zice în sinea sa că [[Dumnezeu]] nu pedepseşte,<ref>Ps10.4,13</ref> că uită sau că îşi ascunde Faţa şi în veac nu va vedea, spune psalmistul<ref>Ps10.11</ref>, fiind împiedicat în judecata şi vederea sa de întunericul de nori, aşa cum se menţionează în [[Iov|Cartea lui Iov]].<ref>Iov22.13-14</ref>
===Omul mândru şi batjocoritor===
