Modificări

:Cărţile istorice ale [[Vechiul Testament|Vechiului Testament]] relatează cum [[Dumnezeu]] a pedepsit trufia lui [[Sanherib]], trimiţând un [[înger]] care ucide 185 000 de soldaţi din tabăra acestuia, obligându-l să renunţe la lupta împotriva lui [[Ezechia]]. El se întoarce în ţara sa unde este ucis de fiii săi, în timp ce se ruga în templu.<ref>2Imp19, 2Cron32.1-22 </ref><ref name="Concordanţă"/>:Cartea profetică a proorocului [[Daniel]], care-i poartă numele, istoriseşte cum [[Nabucadneţar]] primise atâta putere, încât i s-a îngâmfat inima, şi i s-a împietrit până la mândrie. Aşa cum i-a tălmăcit Daniel [[visul]] său neliniştitor, el a fost îndepărtat de pe tron şi a fost despuiat de [[slava]] lui: a fost izgonit din mijlocul copiilor oamenilor, a locuit la un loc cu măgarii sălbatici, i s-a dat să mănânce iarbă ca la boi, trupul i-a fost udat de roua cerului, i-a crescut părul ca penele vulturului şi unghiile ca ghearele păsărilor; inima i s-a făcut ca a fiarelor; şapte vremi au trecut peste el, până când a recunoscut că Dumnezeu stăpâneşte peste împărăţia oamenilor şi o dă cui vrea; şi atunci a fost reaşezat în scaunul de domnie.<ref>Dan4.1-37, 5.18-21 </ref><ref name="Concordanţă"/> :[[Belşaţar]] nu învaţă nimic din istoria tatălui său şi nu-şi smereşte inima, aşa că mesajul lui Dumnezeu, scris de mâna Domnului pe tencuiala zidului împărătesc -continuă aceeaşi carte profetică- se împlineşte nemilos, aşa cum este tâlcuit de Daniel: Belşaţar este ucis, domnia revenindu-i lui Dariu, Medul (Darius al II-lea Ochos, rege persan)<ref>Dan5.1-31 </ref><ref name="Concordanţă"/> :[[Paralipomena II|Cartea a doua a Cronicilor]] relatează cum împăratul [[Ozia]], fiul lui [[Amaţia]], a dus o viaţă plăcută lui Dumnezeu, ajungând un lider regional foarte influent, cu o armată foarte numeroasă şi, devenit puternic, s-a sumeţit: a intrat în [[Templul]] Domnului pentru a arde [[tămâie]], faptă îngăduită doar [[preot|preoţilor]], fiii lui [[Aron]], care au fost sfinţiţi s-o aducă. Înfruntat de [[preotul]] Azaria şi cei 80 de [[preot|preoţi]] care-l atenţionară că face un [[păcat]]- continuă cartea- el s-a [[mânia|mâniat]] pe preoţi, şi cum s-a mâniat, i-a apărut o [[boala|lepră]] pe frunte, pe care a avut-o până la sfârşitul vieţii. El a locuit într-o casă deosebită ca lepros, căci a fost izgonit din Casa Domnului. Şi fiul său, [[Iotam]], era în fruntea casei împăratului şi judeca poporul ţării. <ref>2Cron26.1-16-23 </ref><ref name="Concordanţă"/>:Aceeaşi carte a Cronicilor evocă cum, fiind [[boala|bolnav]] de moarte, [[Ezechia]] a făcut o [[rugăciune]] Domnului, iar Domnul l-a vindecat. În loc să răsplătească binefacerea primită, Ezechia, părăsit de Dumnezeu care vroia să-i încerce inima, s-a îngâmfat din pricina bogăţiilor şi le-a arătat solilor babilonieni toate locurile unde îşi ţinea lucrurile de mare preţ. Atunci [[mânia]] lui Dumnezeu s-a abătut asupra lui, asupra lui Iuda şi asupra Ierusalimului, însă Ezechia, smerenia|smerindu-se din mândria lui, împreună cu locuitorii Ierusalimului, a făcut ca mânia lui Dumnezeu să nu vină peste ei în timpul vieţii lui: [[Isaia]] îl anunţă că, după moartea sa, ţara va fi jefuită şi copiii săi duşi în robie la curtea [[Babilonului]].<ref>2Cron32.23-31, 2Imp, cap20 </ref><ref name="Concordanţă"/>