Mănăstirea Peșterilor din Kiev (Ucraina): Diferență între versiuni
Magda (Discuție | contribuții) m (→External links: cat) |
|||
| Linia 1: | Linia 1: | ||
{{Traducere EN}} | {{Traducere EN}} | ||
| − | + | '''Lavra Peşterilor din Kiev''' (în ucraineeană: Києво-Печерська лавра; în rusă: Киево-Печерская Лавра) este o [[mănăstire]] ortodoxă importantă situată în Kiev, Ucraina, cunoscută şi sub numele de '''Mănăstirea peşterilor Kievului'''. Fondată în vremea Rusiei Kievene (1051 A.D.), mănăstirea a rămas un centru major de creştinism ortodox în lumea slavă. În plus, mănăstirea este sediul scaunului Mitropolitului [[Vladimir (Sabodan) din Kiev]], întâistătătorul [[Biserica Ortodoxă a Ucrainei|Bisericii din Ucraina]] (UOC-MP). | |
<!-- [[Image:Kpl.JPG|right|thumb|Kiev Pechersk Lavra]] ---> | <!-- [[Image:Kpl.JPG|right|thumb|Kiev Pechersk Lavra]] ---> | ||
| − | == | + | ==Istoric== |
| − | + | Venerabilul [[Antonie al Peşterilor Kievului|Antonie]] este considerat fondatorul mănăstirii pentru că s-a stabilit într-una din peşterile care acum este componentă a Peşterilor de Departe (cunoscute şi ca Peşterile lui Teodosie). Acestea s-au întâmplat, cel mai probabil, în anul 1051, care este considerată data fondării mănăstirii. Când comunitatea a ajuns la doisprezece [[călugăr]]i, au fost excavate noi chilii. Printre cei care, în primii ani, i s-au alăturat lui Antonie se găseau şi [[Teodosie al Peşterilor Kievului|Teodosie]] şi Venerabilul Valaam. În 1057, Antonie, care dorea o viaţă de schimnic, l-a numit pe Valaam [[egumen]] ([[stareţ]]) şi s-a retras din comunitate într-o peşteră dintr-un deal care acum este parte a Peşterilor de Aproape (numite şi Peşterile lui Antonie). | |
| − | + | În vremurile de început, când Teodosie era stareţ (1062 - 1074), a fost construită o clădire din lemn peste Peşterile de Departe iar fraţii, al căror număr se apropia de o sută, s-au mutat afară din peşteri. Pe măsură ce mănăstirea creştea, a apărut necesitatea unui cod de conduită. Teodosie a hotărât să folosească statutul [[Mănăstirea Studion|Mănăstirii Studion]] din Constantinopol ca model pentru regulile mănăstirii Peşterilor şi a trimis un călugăr la Constantipol ca să aducă o copie. În acest timp, Mitropolitul George a ajuns la Kiev împreună cu un călugăr din Mănăstirea Studion care i-a dat o copie a statutului monahal al acesteia. Statutul Mănăstirii Pechersk a fost apoi schiţat după aceste două copii. | |
| − | + | Mănăstirea a fost cu generozitate sprijinită de prinţii şi boierii din Kiev, care au donat nu doar bani ci şi pământ şi clădiri. În plus, mulţi oameni educaţi din zona înconjurătoare au devenit călugări la această mănăstire, făcând-o să devină cel mai mare centru religios şi cultural din Rusia Kieveană. Dintre aceşti [[călugăr]]i, doisperezece au devenit [[episcop]]i de-a lungul secolelor XII şi XIII. | |
| − | + | La mijlocul anilor 1070, centrul mănăstirii a început să se mute în zona cunoscută în prezent ca Lavra de Sus unde se găseşte şi [[Catedrală|Catedrala]] Adormirii Maicii Domnului. Cu timpul, Peşterile de Departe şi de Aproape au devenit locuri de izolare şi de înmormântare pentru fraţii din mănăstire. În 1073, Antonie a fost primul înmormântat în Peşterile de Aproape urmat în 1074 de Teodosie înmormântat în Peşterile de Departe. | |
| − | + | În anii următori, mănăstirea a fost atacată de câteva ori. Raidurile importante au fost în 1096, al cumanilor, în 1169 al lui Andrei Bogoliubsky din Vladimir-Suzdal, şi în 1203 al Prinţului Riuik Rostislavich. În 1240, hoardele invadatoare ale tătarilor, conduşi de Baty-Khan, au tăbărât la Kiev, distrugând oraşul şi mănăstirea.În timpul ocupaţiei tătarilor, călugării s-au mutat în peşteri şi au rămas acolo pentru mai mult timp. După fiecare raid bisericile şi clădirile erau reconstruite iar sistemul de peşteri şi catacombe lărgit. În 1470, mănăstirea a fost reconstruită de către Prinţul Semen Olelkovich, ca să fie iarăşi distrusă de tătari în 1482. | |
| − | + | Din această perioadă şi până la sfârşitul secolului al XVI-lea s-au păstrat puţine documente şi înregistrări istorice deoarece acestea erau distruse cu fiecare raid suferit. Începând cu secolul XVI, ne sunt furnizate descrieri ale peşterilor şi vieţii monahale practicate atunci în mănăstire de către călători prin acele locuri. Aceste istorisiri menţionau lungimea peşterilor, ale căror intrări semănau cu intrările în mină şi, de asemenea, amintesc de săvârşirea Sfintei Liturghii în fiecare sâmbătă în cele două biserici subterane.Spre sfârşitul secolului al XVI-lea, mănăstirea şi-a revenit încă o dată. În acest moment a primit statutul de [[stavropegial]] dela Patriarhia Constantinopolului. Acest lucru a scos mănăstirea de sub controlul mitropolitului de Kiev. În plus, mănăstirea a primit statutul de [[lavră]]. | |
| − | + | După [[Unirea de la Brest-Litovsk]] din 1596, aceia care au sprijinit unirea şi au devenit greco-catolici au încercat să preia controlul lavrei, dar ortodocşii au câştigat şi au păstrat controlul. Tiparniţa Mănăstirii Peşterilor Kievului, primul tipar din Rusia, a fost înfiinţată în mănăstire în 1615 de către [[Arhimandrit]]ul Yelisei Pletenentsky. Ulterior, mănăstirea a fost restaurată şi mărită de către [[Arhimandrit]]ul [[Petru Movilă]], devenit apoi mitropolit, care în 1631 a înfiinţat şcoala Mănăstirii Kiev-Pechersk, cu o programă "vestică". În 1632, această şcoală a fost combinată cu Şcoala Comunităţii Epifaniei din Kiev într-un colegiu care mai târziu a devenit Academia Petru Movilă. În 1688, Lavra a fost trecută în subordinea directă a Patriarhiei Moscovei, dar şi-a păstrat statutul de stavropegial. | |
| − | + | Un incendiu major a avut loc în 1718 cu un impact devastator asupra mănăstirii. Bserica principală şi tipografia au fost distruse, o dată cu biblioteca şi arhivele. Reparaţiile ulterioare au durat zece ani. În 1720, guvernarea lui Petru I a interzis publicarea de cărţi noi şi a impus cenzura sinodală pentru orice publicaţie a mănăstirii. Acest lucru a redus semnificativ influenţa culturală a mănăstirii. | |
| − | + | În această perioadă, lavra era foarte mare şi acumulare numeroase bogăţii. Inima mănăstirii era formată de cele două labirinturi de peşteri, chilii, catacombe, din care derivă şi numele mănăstirii şi în care au trăit şi au fost înmormântaţi călugării. Dar, lavra s-a extins mult mai mult. Avea în proprietate trei oraşe, şapte orăşele, aproximativ 200 de sate şi cătune şi aproape 70.000 de şerbi. De asemenea, stăpânea unsprezece cărămidării, şase turnătorii de fier, peste 150 de distilerii, peste 150 de mori de făină şi aproape 200 de cârciumi. Toate acestea au fost naţionalizate de guvernul rus în 1786 şi au făcut mănăstirea dependentă de stat. | |
| − | + | În aceeaşi perioadă, guvernul a schimbat organizarea mănăstirii abolind tradiţia alegerii sinodului bătrânilor, corpul care conducea mănăstirea. Din acest moment, mitropolitul de Kiev alegea sinodul. În plus, mitropolitul devenea şi arhimandritul mănăstirii cu reşedinţa în interiorul mănăstirii. Începând cu secolul al XVIII-lea, a început [[rusificare]]a mănăstirii. | |
| − | + | La începutul secolul XX, înainte ca bolşevicii să preia puterea, Lavra Adormirii din Kiev-Pechersk a fost sediul a peste o mie de călugări. Era una dintre cele mai faimoase centre de viaţă religioasă din lumea ortodoxă, vizitată în fiecare an de sute de mii de credincioşi. Mănăstirea era renumită pentru moaştele multor sfinţi călugări care au fost sanctificaţi de Petru Movilă în 1643. Toate acestea s-au schimbat după revoluţia bolşevică de la sfârşitul anului 1917. | |
| − | + | Primele schimbări aduse de autorităţile sovietice au avut loc în 1921. Iniţial, autorităţile au confiscat [[moaşte]]le şi obiectele artistice şi istorice care aparţineau mănăstirii.Clădirile au primit destinaţii comerciale sau laice. Multe monumente aparţinând mănăstirii au format un muzeu, Muzeul Lavrei de Viaţă ţi Slujbă Religioasă, care includea şi colecţii din alte muzee ale Kievului. După închiderea completă a mănăstirii din 1926, guvernul sovietic a transformat-o într-un muzeu depozit, componentă al Muzeului Tuturor Ucraineenilor, care era constituit din mai multe muzee care puneau accentul pe propaganda anti-religioasă şi care cuprindeau arhive, biblioteci şi ateliere. Acestă asociaţie de muzee a fost închisă în 1934 şi colecţiile au fost transferate noilor muzee din Kiev. Toate clopotele au fost îndepărtate de oficialităţile sovietice în 1931-1932. | |
| − | + | În timpul Celui de-al Doilea Război Mondial (Marele Război Patriotic) armata soviaetică a minat Catedrala Sfintei Adormiri înaintea trupelor naziste. Explozivii au fost apoi detonaţi după ce naziştii au ocupat Kievul în [[3 noiembrie]] 1941, deteriorând grav catedrala. După război, clădirile Lavrei au fost restaurate şi numite Măştenirea Cultural Istorică a Peşterilor Kievului. care adăposteau câteva muzee şi instituţii. De asemenea, o mănăstire cu aproape o sută de călugări a fost admisă până în 1961. | |
| − | + | Prin anii 1980 ateismul a început să slăbească iar guvernul sovietic a transferat în 1988 zona Lavrei Inferioare împreună cu Peşterile de Departe în posesia Exarhatului Ucraineean al Bisericii Rusiei cu ocazia comemorării a o mie de ani de la [[Botezul ruşilor]]. Odată cu înapoierea Lavrei la Biserică, viaţa monastică şi spirituală a renăscut încet încet. Călugări tineri s-au adăugat călugărilor bătrâni care s-au reîntors în Lavră, ciclul slujbelor a fost reluat, iar întâia îndatorire a călugărilor, rugăciunea neîncetată, a reînceput. | |
| − | == | + | ==Bisericile Lavrei== |
| − | + | Catedrala Adormirea Prea Sfintei Născătoare de este locul principal de rugăciune al mănăstirii. Alte biserici sunt următoarele: | |
| − | :: | + | ::Biserica Naşterii Mântuitorului (o biserică subterană din Peşterile de Departe) |
| − | :: | + | ::Biserica Naşterii Maicii Domnului |
| − | :: | + | ::Biserica Întrării în Biserică a Maicii Domnului (o biserică subterană din Peşterile de Aproape) |
| − | :: | + | ::Biserica Buneivestiri (o biserică subterană din Peşterile de Departe) |
| − | :: | + | ::Biserica Sfintei Treimi |
| − | :: | + | ::Biserica Înălţării Sfintei Cruci, construită între 1700 - 1704 |
| − | :: | + | ::Biserica Yămislirii Sfintei Ana |
| − | :: | + | ::Biserica Tuturor Sfinţilor |
| − | :: | + | ::Biserica Venerabililor Părinţi Antonie şi Teodosie |
| − | :: | + | ::Biserica Soborului Sfinţilor din Pechersk |
| − | :: | + | ::Biserica Soborului Tuturor Sfinţilor |
| − | == | + | ==Administraţie== |
| − | + | Prea Fericitul Vladimir, Mitropolit al Kievului şi Întregii Ucraine este arhimandrit şi stareţ al Lavrei din 1992 când a devenit Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Ucrainene. | |
| − | His Eminence Pavel, Archbishop of Vyshgorod and Vicar of Kiev Metropolia, | + | Eminenţa Sa Pavel, Arhiepiscop de Vişgorod şi Vicar al Mitropoliei Kievului His Eminence Pavel, Archbishop of Vyshgorod and Vicar of Kiev Metropolia, a devenit superiorul Lavrei din 1994. |
| − | + | De asemenea, Lavra este sediul [[Academia şi Seminarul Teologic din Kiev]] care şi-a reînceput activitatea în 1989. | |
==Legături externe== | ==Legături externe== | ||
| − | *[http://www.lavra.kiev.ua/en/index.php | + | *[http://www.lavra.kiev.ua/en/index.php Site-ul oficial al Lavrei Adormirii Kiev-Pechersk] |
| − | *[http://www.encyclopediaofukraine.com/display.asp?AddButton=pages\K\Y\KyivanCaveMonastery.htm | + | *[http://www.encyclopediaofukraine.com/display.asp?AddButton=pages\K\Y\KyivanCaveMonastery.htm Enciclopedia Ucrainei] |
*[[Wikipedia:Kiev Pechersk Lavra]] | *[[Wikipedia:Kiev Pechersk Lavra]] | ||
[[Categorie:Mănăstiri]] | [[Categorie:Mănăstiri]] | ||
| − | [[Categorie: | + | [[Categorie:Mănăstiri din Rusia]] |
| − | [[Categorie: | + | [[Categorie:Mănăstiri din Ucraina]] |
[[en:Monastery of the Kiev Caves]] | [[en:Monastery of the Kiev Caves]] | ||
Versiunea de la data 21 februarie 2008 05:59
| Acest articol (sau părți din el) este propus spre traducere din limba engleză!
Dacă doriți să vă asumați acestă traducere (parțial sau integral), anunțați acest lucru pe pagina de discuții a articolului. |
Lavra Peşterilor din Kiev (în ucraineeană: Києво-Печерська лавра; în rusă: Киево-Печерская Лавра) este o mănăstire ortodoxă importantă situată în Kiev, Ucraina, cunoscută şi sub numele de Mănăstirea peşterilor Kievului. Fondată în vremea Rusiei Kievene (1051 A.D.), mănăstirea a rămas un centru major de creştinism ortodox în lumea slavă. În plus, mănăstirea este sediul scaunului Mitropolitului Vladimir (Sabodan) din Kiev, întâistătătorul Bisericii din Ucraina (UOC-MP).
Istoric
Venerabilul Antonie este considerat fondatorul mănăstirii pentru că s-a stabilit într-una din peşterile care acum este componentă a Peşterilor de Departe (cunoscute şi ca Peşterile lui Teodosie). Acestea s-au întâmplat, cel mai probabil, în anul 1051, care este considerată data fondării mănăstirii. Când comunitatea a ajuns la doisprezece călugări, au fost excavate noi chilii. Printre cei care, în primii ani, i s-au alăturat lui Antonie se găseau şi Teodosie şi Venerabilul Valaam. În 1057, Antonie, care dorea o viaţă de schimnic, l-a numit pe Valaam egumen (stareţ) şi s-a retras din comunitate într-o peşteră dintr-un deal care acum este parte a Peşterilor de Aproape (numite şi Peşterile lui Antonie).
În vremurile de început, când Teodosie era stareţ (1062 - 1074), a fost construită o clădire din lemn peste Peşterile de Departe iar fraţii, al căror număr se apropia de o sută, s-au mutat afară din peşteri. Pe măsură ce mănăstirea creştea, a apărut necesitatea unui cod de conduită. Teodosie a hotărât să folosească statutul Mănăstirii Studion din Constantinopol ca model pentru regulile mănăstirii Peşterilor şi a trimis un călugăr la Constantipol ca să aducă o copie. În acest timp, Mitropolitul George a ajuns la Kiev împreună cu un călugăr din Mănăstirea Studion care i-a dat o copie a statutului monahal al acesteia. Statutul Mănăstirii Pechersk a fost apoi schiţat după aceste două copii.
Mănăstirea a fost cu generozitate sprijinită de prinţii şi boierii din Kiev, care au donat nu doar bani ci şi pământ şi clădiri. În plus, mulţi oameni educaţi din zona înconjurătoare au devenit călugări la această mănăstire, făcând-o să devină cel mai mare centru religios şi cultural din Rusia Kieveană. Dintre aceşti călugări, doisperezece au devenit episcopi de-a lungul secolelor XII şi XIII.
La mijlocul anilor 1070, centrul mănăstirii a început să se mute în zona cunoscută în prezent ca Lavra de Sus unde se găseşte şi Catedrala Adormirii Maicii Domnului. Cu timpul, Peşterile de Departe şi de Aproape au devenit locuri de izolare şi de înmormântare pentru fraţii din mănăstire. În 1073, Antonie a fost primul înmormântat în Peşterile de Aproape urmat în 1074 de Teodosie înmormântat în Peşterile de Departe.
În anii următori, mănăstirea a fost atacată de câteva ori. Raidurile importante au fost în 1096, al cumanilor, în 1169 al lui Andrei Bogoliubsky din Vladimir-Suzdal, şi în 1203 al Prinţului Riuik Rostislavich. În 1240, hoardele invadatoare ale tătarilor, conduşi de Baty-Khan, au tăbărât la Kiev, distrugând oraşul şi mănăstirea.În timpul ocupaţiei tătarilor, călugării s-au mutat în peşteri şi au rămas acolo pentru mai mult timp. După fiecare raid bisericile şi clădirile erau reconstruite iar sistemul de peşteri şi catacombe lărgit. În 1470, mănăstirea a fost reconstruită de către Prinţul Semen Olelkovich, ca să fie iarăşi distrusă de tătari în 1482.
Din această perioadă şi până la sfârşitul secolului al XVI-lea s-au păstrat puţine documente şi înregistrări istorice deoarece acestea erau distruse cu fiecare raid suferit. Începând cu secolul XVI, ne sunt furnizate descrieri ale peşterilor şi vieţii monahale practicate atunci în mănăstire de către călători prin acele locuri. Aceste istorisiri menţionau lungimea peşterilor, ale căror intrări semănau cu intrările în mină şi, de asemenea, amintesc de săvârşirea Sfintei Liturghii în fiecare sâmbătă în cele două biserici subterane.Spre sfârşitul secolului al XVI-lea, mănăstirea şi-a revenit încă o dată. În acest moment a primit statutul de stavropegial dela Patriarhia Constantinopolului. Acest lucru a scos mănăstirea de sub controlul mitropolitului de Kiev. În plus, mănăstirea a primit statutul de lavră.
După Unirea de la Brest-Litovsk din 1596, aceia care au sprijinit unirea şi au devenit greco-catolici au încercat să preia controlul lavrei, dar ortodocşii au câştigat şi au păstrat controlul. Tiparniţa Mănăstirii Peşterilor Kievului, primul tipar din Rusia, a fost înfiinţată în mănăstire în 1615 de către Arhimandritul Yelisei Pletenentsky. Ulterior, mănăstirea a fost restaurată şi mărită de către Arhimandritul Petru Movilă, devenit apoi mitropolit, care în 1631 a înfiinţat şcoala Mănăstirii Kiev-Pechersk, cu o programă "vestică". În 1632, această şcoală a fost combinată cu Şcoala Comunităţii Epifaniei din Kiev într-un colegiu care mai târziu a devenit Academia Petru Movilă. În 1688, Lavra a fost trecută în subordinea directă a Patriarhiei Moscovei, dar şi-a păstrat statutul de stavropegial.
Un incendiu major a avut loc în 1718 cu un impact devastator asupra mănăstirii. Bserica principală şi tipografia au fost distruse, o dată cu biblioteca şi arhivele. Reparaţiile ulterioare au durat zece ani. În 1720, guvernarea lui Petru I a interzis publicarea de cărţi noi şi a impus cenzura sinodală pentru orice publicaţie a mănăstirii. Acest lucru a redus semnificativ influenţa culturală a mănăstirii.
În această perioadă, lavra era foarte mare şi acumulare numeroase bogăţii. Inima mănăstirii era formată de cele două labirinturi de peşteri, chilii, catacombe, din care derivă şi numele mănăstirii şi în care au trăit şi au fost înmormântaţi călugării. Dar, lavra s-a extins mult mai mult. Avea în proprietate trei oraşe, şapte orăşele, aproximativ 200 de sate şi cătune şi aproape 70.000 de şerbi. De asemenea, stăpânea unsprezece cărămidării, şase turnătorii de fier, peste 150 de distilerii, peste 150 de mori de făină şi aproape 200 de cârciumi. Toate acestea au fost naţionalizate de guvernul rus în 1786 şi au făcut mănăstirea dependentă de stat.
În aceeaşi perioadă, guvernul a schimbat organizarea mănăstirii abolind tradiţia alegerii sinodului bătrânilor, corpul care conducea mănăstirea. Din acest moment, mitropolitul de Kiev alegea sinodul. În plus, mitropolitul devenea şi arhimandritul mănăstirii cu reşedinţa în interiorul mănăstirii. Începând cu secolul al XVIII-lea, a început rusificarea mănăstirii.
La începutul secolul XX, înainte ca bolşevicii să preia puterea, Lavra Adormirii din Kiev-Pechersk a fost sediul a peste o mie de călugări. Era una dintre cele mai faimoase centre de viaţă religioasă din lumea ortodoxă, vizitată în fiecare an de sute de mii de credincioşi. Mănăstirea era renumită pentru moaştele multor sfinţi călugări care au fost sanctificaţi de Petru Movilă în 1643. Toate acestea s-au schimbat după revoluţia bolşevică de la sfârşitul anului 1917.
Primele schimbări aduse de autorităţile sovietice au avut loc în 1921. Iniţial, autorităţile au confiscat moaştele şi obiectele artistice şi istorice care aparţineau mănăstirii.Clădirile au primit destinaţii comerciale sau laice. Multe monumente aparţinând mănăstirii au format un muzeu, Muzeul Lavrei de Viaţă ţi Slujbă Religioasă, care includea şi colecţii din alte muzee ale Kievului. După închiderea completă a mănăstirii din 1926, guvernul sovietic a transformat-o într-un muzeu depozit, componentă al Muzeului Tuturor Ucraineenilor, care era constituit din mai multe muzee care puneau accentul pe propaganda anti-religioasă şi care cuprindeau arhive, biblioteci şi ateliere. Acestă asociaţie de muzee a fost închisă în 1934 şi colecţiile au fost transferate noilor muzee din Kiev. Toate clopotele au fost îndepărtate de oficialităţile sovietice în 1931-1932.
În timpul Celui de-al Doilea Război Mondial (Marele Război Patriotic) armata soviaetică a minat Catedrala Sfintei Adormiri înaintea trupelor naziste. Explozivii au fost apoi detonaţi după ce naziştii au ocupat Kievul în 3 noiembrie 1941, deteriorând grav catedrala. După război, clădirile Lavrei au fost restaurate şi numite Măştenirea Cultural Istorică a Peşterilor Kievului. care adăposteau câteva muzee şi instituţii. De asemenea, o mănăstire cu aproape o sută de călugări a fost admisă până în 1961.
Prin anii 1980 ateismul a început să slăbească iar guvernul sovietic a transferat în 1988 zona Lavrei Inferioare împreună cu Peşterile de Departe în posesia Exarhatului Ucraineean al Bisericii Rusiei cu ocazia comemorării a o mie de ani de la Botezul ruşilor. Odată cu înapoierea Lavrei la Biserică, viaţa monastică şi spirituală a renăscut încet încet. Călugări tineri s-au adăugat călugărilor bătrâni care s-au reîntors în Lavră, ciclul slujbelor a fost reluat, iar întâia îndatorire a călugărilor, rugăciunea neîncetată, a reînceput.
Bisericile Lavrei
Catedrala Adormirea Prea Sfintei Născătoare de este locul principal de rugăciune al mănăstirii. Alte biserici sunt următoarele:
- Biserica Naşterii Mântuitorului (o biserică subterană din Peşterile de Departe)
- Biserica Naşterii Maicii Domnului
- Biserica Întrării în Biserică a Maicii Domnului (o biserică subterană din Peşterile de Aproape)
- Biserica Buneivestiri (o biserică subterană din Peşterile de Departe)
- Biserica Sfintei Treimi
- Biserica Înălţării Sfintei Cruci, construită între 1700 - 1704
- Biserica Yămislirii Sfintei Ana
- Biserica Tuturor Sfinţilor
- Biserica Venerabililor Părinţi Antonie şi Teodosie
- Biserica Soborului Sfinţilor din Pechersk
- Biserica Soborului Tuturor Sfinţilor
Administraţie
Prea Fericitul Vladimir, Mitropolit al Kievului şi Întregii Ucraine este arhimandrit şi stareţ al Lavrei din 1992 când a devenit Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Ucrainene. Eminenţa Sa Pavel, Arhiepiscop de Vişgorod şi Vicar al Mitropoliei Kievului His Eminence Pavel, Archbishop of Vyshgorod and Vicar of Kiev Metropolia, a devenit superiorul Lavrei din 1994.
De asemenea, Lavra este sediul Academia şi Seminarul Teologic din Kiev care şi-a reînceput activitatea în 1989.
Legături externe
Categorii > Istoria Bisericii
Categorii > Istoria Bisericii
Categorii > Locuri
Categorii > Locuri
Categorii > Locuri > Ortodoxia pe țări > Ortodoxia în Rusia
Categorii > Locuri > Ortodoxia pe țări > Ortodoxia în Ucraina > Mănăstiri din Ucraina
Categorii > Spiritualitate > Ascetism
Categorii > Spiritualitate > Ascetism
Categorii > Viața Bisericii > Monahism > Mănăstiri
Categorii > Viața Bisericii > Monahism > Mănăstiri
