Mănăstirea Dălhăuți: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
m (Istoric)
(diacritice noi (cu virgulă))
Linia 1: Linia 1:
 
{{Articol de calitate}}
 
{{Articol de calitate}}
 
{{Mănăstire
 
{{Mănăstire
|nume=Mănăstirea Dălhăuţi
+
|nume=Mănăstirea Dălhăuți
 
|Imagine=[[Imagine:Manastirea_Dalhauti.jpg|250 px|Mănăstirea Dălhăuţi]]
 
|Imagine=[[Imagine:Manastirea_Dalhauti.jpg|250 px|Mănăstirea Dălhăuţi]]
|jurisdicţie= Mitropolia Munteniei şi Dobrogei
+
|jurisdicţie= Mitropolia Munteniei și Dobrogei
|tip=[[călugăr|călugăriţe]]
+
|tip=[[călugăr|călugărițe]]
 
|înfiinţată=începutul sec. XV,<br/>refăcută în 1810
 
|înfiinţată=începutul sec. XV,<br/>refăcută în 1810
|ctitor=[[Stareţ]]ul Teoclit
+
|ctitor=[[Stareț]]ul Teoclit
 
|stareţ=Emanuela Enea
 
|stareţ=Emanuela Enea
|mărime aprox=20 [[călugăr|călugăriţe]]
+
|mărime aprox=20 [[călugăr|călugărițe]]
|localizare= {{flag|Romania}} comuna Cârligele, judeţul Vrancea,<br/> aprox. 15 km V de Focşani
+
|localizare= {{flag|Romania}} comuna Cârligele, județul Vrancea,<br/> aprox. 15 km V de Focșani
 
|limba liturgică=română
 
|limba liturgică=română
 
|cântarea=[[cântarea bizantină|bizantină]]
 
|cântarea=[[cântarea bizantină|bizantină]]
 
|schituri=
 
|schituri=
|hramuri=[[Izvorul Tămăduirii]],<br/>[[Mihail (Arhanghelul)|Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil]] ([[8 noiembrie]])
+
|hramuri=[[Izvorul Tămăduirii]],<br/>[[Mihail (Arhanghelul)|Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil]] ([[8 noiembrie]])
 
|site=
 
|site=
 
|}}
 
|}}
'''Mănăstirea Dălhăuţi''' este o mănăstire ortodoxă din România situată în comuna Cârligele, judeţul Vrancea (la circa 15 km vest de Focşani), aflată în [[episcop]]ia Buzăului şi Vrancei. Este renumită mai ales pentru că aici se află o [[icoană]] a [[Maica Domnului|Maicii Domnului]], făcătoare de minuni.<br/>
+
'''Mănăstirea Dălhăuți''' este o mănăstire ortodoxă din România situată în comuna Cârligele, județul Vrancea (la circa 15 km vest de Focșani), aflată în [[episcop]]ia Buzăului și Vrancei. Este renumită mai ales pentru că aici se află o [[icoană]] a [[Maica Domnului|Maicii Domnului]], făcătoare de minuni.<br/>
A fost mănăstire de [[călugăr]]i de la întemeierea sa (secolul XV după unele surse) şi pînă la desfiinţarea prin decretul comunist nr. 410/1959. A fost reactivată în anul 1990, ca mănăstire de [[călugăr|călugăriţe]].
+
A fost mănăstire de [[călugăr]]i de la întemeierea sa (secolul XV după unele surse) și pînă la desființarea prin decretul comunist nr. 410/1959. A fost reactivată în anul 1990, ca mănăstire de [[călugăr|călugărițe]].
  
 
==Istoric==
 
==Istoric==
  
Situată în mijlocul pădurilor de fag şi stejar de pe dealul Deleanu, la câţiva km vest de satul omonim, care aparţine de comuna Cârligele, Mănăstirea Dălhăuţi este un vechi lăcaş de cult ortodox, al cărui istoric nu este complet elucidat nici acum.
+
Situată în mijlocul pădurilor de fag și stejar de pe dealul Deleanu, la câțiva km vest de satul omonim, care aparține de comuna Cârligele, Mănăstirea Dălhăuți este un vechi lăcaș de cult ortodox, al cărui istoric nu este complet elucidat nici acum.
  
Legenda spune că mânăstirea a luat fiinţă încă din secolul al XV-lea (perioada 1464-1469), când doi ciobani originari din Dobrogea, Anufie si Irapalie ''Dălhăuş'', au văzut în inima pădurii o lumină neobişnuită şi au auzit un glas spunându-le: "Aici este izvorul darurilor Mele". Cei doi fraţi au înţeles că [[Maica Domnului]] doreşte să se înalţe un sfânt lăcaş; ei s-au [[călugăr]]it şi au pus bazele aşezământului [[monah]]al, construind biserica cu hramul ''[[Izvorul Tămăduirii]]''. Mânăstirea a rămas cunoscută sub numele ''Dălhăuţi'', după numele celor doi fraţi Dălhăuş (satul omonim a fost întemeiat mai târziu - un vechi document păstrat la Arhivele Naţionale din Bucureşti dă mărturie despre existenţa acestui sat în anul 1615). Legenda mai spune că ei au fost ajutaţi, la ridicarea bisericii, şi de un ucenic al [[Sfânt]]ului [[Nicodim de la Tismana]], iar altarul bisericii l-au facut chiar acolo unde se aratase lumina văzută de fraţii Dălhăuş.  
+
Legenda spune că mânăstirea a luat ființă încă din secolul al XV-lea (perioada 1464-1469), când doi ciobani originari din Dobrogea, Anufie si Irapalie ''Dălhăuș'', au văzut în inima pădurii o lumină neobișnuită și au auzit un glas spunându-le: "Aici este izvorul darurilor Mele". Cei doi frați au înțeles că [[Maica Domnului]] dorește să se înalțe un sfânt lăcaș; ei s-au [[călugăr]]it și au pus bazele așezământului [[monah]]al, construind biserica cu hramul ''[[Izvorul Tămăduirii]]''. Mânăstirea a rămas cunoscută sub numele ''Dălhăuți'', după numele celor doi frați Dălhăuș (satul omonim a fost întemeiat mai târziu - un vechi document păstrat la Arhivele Naționale din București dă mărturie despre existența acestui sat în anul 1615). Legenda mai spune că ei au fost ajutați, la ridicarea bisericii, și de un ucenic al [[Sfânt]]ului [[Nicodim de la Tismana]], iar altarul bisericii l-au facut chiar acolo unde se aratase lumina văzută de frații Dălhăuș.  
  
Mai târziu, pe la începutul secolului al XVII-lea, la Mănăstirea Dălhăuţi s-a ridicat o a doua biserică, tot din lemn, având hramul ''[[Mihail (Arhanghelul)|Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil]]''.<br/>
+
Mai târziu, pe la începutul secolului al XVII-lea, la Mănăstirea Dălhăuți s-a ridicat o a doua biserică, tot din lemn, având hramul ''[[Mihail (Arhanghelul)|Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil]]''.<br/>
Referitor la această biserică, există şi prima mărturie scrisă, şi anume ''[[pisanie|pisania]]'' având textul:
+
Referitor la această biserică, există și prima mărturie scrisă, și anume ''[[pisanie|pisania]]'' având textul:
:''Aceasta sfântă şi dumnezeiască biserică s-au făcut din temelie în zilele stăreţiei sfinţiei sale Teoclit, la anul 1810, iar acum in zilele sfinţiei sale stareţului Dionisie, s-au mai înnoit si s-au împodobit cu catapeteasma săpată şi poleită, cum şi altarul si tinda şi slonul. S-au zugravit, după cum se vede, în zilele Măriei sale, Grigorie Dimitrie Ghica Voievod, a Presfinţiei sale Chir Chesarie, episcopul Buzăului, la leat 1827, iulie 20''.
+
:''Aceasta sfântă și dumnezeiască biserică s-au făcut din temelie în zilele stăreției sfinției sale Teoclit, la anul 1810, iar acum in zilele sfinției sale starețului Dionisie, s-au mai înnoit si s-au împodobit cu catapeteasma săpată și poleită, cum și altarul si tinda și slonul. S-au zugravit, după cum se vede, în zilele Măriei sale, Grigorie Dimitrie Ghica Voievod, a Presfinției sale Chir Chesarie, episcopul Buzăului, la leat 1827, iulie 20''.
[[Imagine:RO_VN_Dalhauti_Monastery_39.jpg|left|thumb|380px|'''Pisania bisericii din lemn de la Mănăstirea Dălhăuţi''']]
+
[[Imagine:RO_VN_Dalhauti_Monastery_39.jpg|left|thumb|380px|'''Pisania bisericii din lemn de la Mănăstirea Dălhăuți''']]
  
Din această pisanie nu reiese însă clar dacă [[stareţ]]ul Teoclit a ridicat această biserică pe terenul gol (caz în care poate fi considerat ca fiind ''ctitorul'' mănăstirii), sau doar a ''refăcut'' o biserică mult mai veche (din anul 1625, după unele surse).
+
Din această pisanie nu reiese însă clar dacă [[stareț]]ul Teoclit a ridicat această biserică pe terenul gol (caz în care poate fi considerat ca fiind ''ctitorul'' mănăstirii), sau doar a ''refăcut'' o biserică mult mai veche (din anul 1625, după unele surse).
  
O a treia biserică, cu hramul ''[[Constantin cel Mare|Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena]]'', a fost ridicată la Mănăstirea Dălhăuţi între anii 1840-1850 de către Smaranda Perieţeanu şi Constantin Angelescu, în timpul [[arhimandrit|arhimandritului]] Venedict, stareţ la [[Mănăstirea Poiana Mărului]] (judeţul Buzău), care răspundea şi de Schitul Dălhăuţi. Această biserică se află însă în stare de ruină - abandonată in perioada comunistă, lovită de cutremurul din 1977, biserica nu mai este funcţională.
+
O a treia biserică, cu hramul ''[[Constantin cel Mare|Sfinții Împărați Constantin și Elena]]'', a fost ridicată la Mănăstirea Dălhăuți între anii 1840-1850 de către Smaranda Periețeanu și Constantin Angelescu, în timpul [[arhimandrit|arhimandritului]] Venedict, stareț la [[Mănăstirea Poiana Mărului]] (județul Buzău), care răspundea și de Schitul Dălhăuți. Această biserică se află însă în stare de ruină - abandonată in perioada comunistă, lovită de cutremurul din 1977, biserica nu mai este funcțională.
  
La Mănăstirea Dălhăuţi a vieţuit, vreme de aproape 20 de ani, [[Sfânt]]ul [[Cuvios]] [[Vasile de la Poiana Mărului]], cel pomenit în [[Biserica Ortodoxă Română]] la [[25 aprilie]], mare duhovnic şi inegalabil îndrumător spre rostirea rugăciunii inimii: "Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul!". El a venit aici în anul 1715, refugiindu-se din Ucraina; a devenit preot şi mai apoi a condus obştea monahală ca [[egumen]] până în anul 1733, când s-a mutat, împreună cu 12 ucenici ai săi, pentru a întemeia [[Mănăstirea Poiana Mărului|Schitul Poiana Mărului]] din Munţii Buzăului.
+
La Mănăstirea Dălhăuți a viețuit, vreme de aproape 20 de ani, [[Sfânt]]ul [[Cuvios]] [[Vasile de la Poiana Mărului]], cel pomenit în [[Biserica Ortodoxă Română]] la [[25 aprilie]], mare duhovnic și inegalabil îndrumător spre rostirea rugăciunii inimii: "Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine, păcătosul!". El a venit aici în anul 1715, refugiindu-se din Ucraina; a devenit preot și mai apoi a condus obștea monahală ca [[egumen]] până în anul 1733, când s-a mutat, împreună cu 12 ucenici ai săi, pentru a întemeia [[Mănăstirea Poiana Mărului|Schitul Poiana Mărului]] din Munții Buzăului.
 
<div style="clear:both;"></div>
 
<div style="clear:both;"></div>
  
 
==Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului==
 
==Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului==
  
[[Imagine:Icoana_Dalhauti.jpg|left|thumb|300px|'''Mănăstirea Dălhăuţi - Icoana Maicii Domnului''']]
+
[[Imagine:Icoana_Dalhauti.jpg|left|thumb|300px|'''Mănăstirea Dălhăuți - Icoana Maicii Domnului''']]
  
Unul dintre motivele pentru care Mănăstirea Dălhăuţi era vestită în toată Ţara Românească şi chiar şi în Moldova, era faptul că aici se afla (şi se află şi în prezent) [[icoană|icoana]] făcătoare de minuni a [[Maica Domnului|Maicii Domnului]].  
+
Unul dintre motivele pentru care Mănăstirea Dălhăuți era vestită în toată Ţara Românească și chiar și în Moldova, era faptul că aici se afla (și se află și în prezent) [[icoană|icoana]] făcătoare de minuni a [[Maica Domnului|Maicii Domnului]].  
 
   
 
   
Această icoană are o poveste uimitoare. Se spune că ar fi una dintre cele şapte icoane pictate de însuşi [[Apostolul Luca|Sfântul Apostol şi Evanghelist Luca]]; specialiştii sunt însă de părere că icoana a fost pictată câteva secole mai târziu, fiind o copie după o icoană a Sfântului Apostol şi Evanghelist Luca. Anufie Dălhăuş, ctitorul legendar al mânăstirii Dălhăuţi, ar fi adus-o de la [[Constantinopol]], după cucerirea de către turcii lui Mehmed al II-lea ''Fatih'' (1453). Pe drumul de întoarcere, Anufie a fost însă prins şi jefuit de turci, iar icoana - tăiată cu iataganele şi aruncată în podul unui grajd. Batjocura turcilor nu a rămas însă fără urmări: în timpul nopţii, un vuiet neobişnuit cutremură grajdul, iar caii se comportă atât de violent, încât se omoară între ei. Zgomotul şi nechezatul cailor alertează grăjdarii care-şi găsesc şi ei sfârşitul în acel haos. Stareţul Anufie încearcă să explice turcilor cauza acestui dezastru prin intervenţia Maicii Domnului, dar este condamnat la moarte, iar icoana e aruncată în mare. Monahul scapă însă cu viaţă datorită faptului că ienicerul care trebuie să-l omoare era un român ajuns in robie la turci. Acesta îl eliberează, cu condiţia să nu mai calce prin Constantinopol (devenit Istanbul). Întors în ţară cu sentimentul amar al pierderii icoanei sfinte, Anufie se retrage pe malul Mării Negre să mediteze în singurătate. Seara se lasă încet. La orizont, roşeaţa cerului se contopeşte cu albastrul întunecat al mării. În acest decor de o rară frumuseţe, o lumină orbitoare pare că merge pe apă apropiindu-se tot mai mult, iar Anufie nu-şi poate explica acest fenomen. A doua zi, se întoarce iar la malul mării. De data aceasta, soarele ce se naşte din mare îi dezvăluie icoana sfântă plutind pe apă. Recuperarea icoanei sfinte stârneste lacrimi de bucurie pe obrazul lui întristat. Descoperă cu tristeţe feţele Fecioarei şi Pruncului Sfânt fuseseră rănite cu iataganele in mai multe locuri. Acele răni au făcut să curgă sânge adevărat. Anufie a adus icoana la Mănăstirea Dălhăuţi - cicatricile de pe feţele Fecioarei şi Pruncului Sfânt se văd şi astăzi, ca şi cum ar fi făcute în carne adevărată.
+
Această icoană are o poveste uimitoare. Se spune că ar fi una dintre cele șapte icoane pictate de însuși [[Apostolul Luca|Sfântul Apostol și Evanghelist Luca]]; specialiștii sunt însă de părere că icoana a fost pictată câteva secole mai târziu, fiind o copie după o icoană a Sfântului Apostol și Evanghelist Luca. Anufie Dălhăuș, ctitorul legendar al mânăstirii Dălhăuți, ar fi adus-o de la [[Constantinopol]], după cucerirea de către turcii lui Mehmed al II-lea ''Fatih'' (1453). Pe drumul de întoarcere, Anufie a fost însă prins și jefuit de turci, iar icoana - tăiată cu iataganele și aruncată în podul unui grajd. Batjocura turcilor nu a rămas însă fără urmări: în timpul nopții, un vuiet neobișnuit cutremură grajdul, iar caii se comportă atât de violent, încât se omoară între ei. Zgomotul și nechezatul cailor alertează grăjdarii care-și găsesc și ei sfârșitul în acel haos. Starețul Anufie încearcă să explice turcilor cauza acestui dezastru prin intervenția Maicii Domnului, dar este condamnat la moarte, iar icoana e aruncată în mare. Monahul scapă însă cu viață datorită faptului că ienicerul care trebuie să-l omoare era un român ajuns in robie la turci. Acesta îl eliberează, cu condiția să nu mai calce prin Constantinopol (devenit Istanbul). Întors în țară cu sentimentul amar al pierderii icoanei sfinte, Anufie se retrage pe malul Mării Negre să mediteze în singurătate. Seara se lasă încet. La orizont, roșeața cerului se contopește cu albastrul întunecat al mării. În acest decor de o rară frumusețe, o lumină orbitoare pare că merge pe apă apropiindu-se tot mai mult, iar Anufie nu-și poate explica acest fenomen. A doua zi, se întoarce iar la malul mării. De data aceasta, soarele ce se naște din mare îi dezvăluie icoana sfântă plutind pe apă. Recuperarea icoanei sfinte stârneste lacrimi de bucurie pe obrazul lui întristat. Descoperă cu tristețe fețele Fecioarei și Pruncului Sfânt fuseseră rănite cu iataganele in mai multe locuri. Acele răni au făcut să curgă sânge adevărat. Anufie a adus icoana la Mănăstirea Dălhăuți - cicatricile de pe fețele Fecioarei și Pruncului Sfânt se văd și astăzi, ca și cum ar fi făcute în carne adevărată.
  
Şi astăzi, aşezată în biserică, Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului este deosebit de frumoasă, remarcându-se printre celelalte icoane din ţară prin unicitatea ei: Maica Domnului ţine Pruncul în partea dreaptă şi capul ei este aplecat foarte mult asupra Fiului, cu duioşie, iar chipul Fecioarei Maria revarsă o lumină dumnezeiască. Puţine sfinte icoane ale Maicii Domnului din ţara noastră inspiră atâta evlavie şi înălţare sufletească.  
+
și astăzi, așezată în biserică, Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului este deosebit de frumoasă, remarcându-se printre celelalte icoane din țară prin unicitatea ei: Maica Domnului ține Pruncul în partea dreaptă și capul ei este aplecat foarte mult asupra Fiului, cu duioșie, iar chipul Fecioarei Maria revarsă o lumină dumnezeiască. Puține sfinte icoane ale Maicii Domnului din țara noastră inspiră atâta evlavie și înălțare sufletească.  
  
De-a lungul timpului, sfântă icoană a făcut multe [[Făcător de minuni|minuni]] şi zilnic credincioşii aduc mulţumire Maicii Domnului. În vreme de calamităţi (secetă, inundaţii etc.), icoana este purtată în procesiune prin satele dimprejurul mânăstirii şi de fiecare dată a fost de un real ajutor.
+
De-a lungul timpului, sfântă icoană a făcut multe [[Făcător de minuni|minuni]] și zilnic credincioșii aduc mulțumire Maicii Domnului. În vreme de calamități (secetă, inundații etc.), icoana este purtată în procesiune prin satele dimprejurul mânăstirii și de fiecare dată a fost de un real ajutor.
  
==Mănăstirea Dălhăuţi în prezent==
+
==Mănăstirea Dălhăuți în prezent==
[[Imagine:Mânăstirea_Dălhăuţi_2.jpg|right|thumb|375px|'''Mănăstirea Dălhăuţi - vedere de ansamblu''']]
+
[[Imagine:Mânăstirea_Dălhăuţi_2.jpg|right|thumb|375px|'''Mănăstirea Dălhăuți - vedere de ansamblu''']]
Mănăstirea Dălhăuţi a fost mănăstire de [[călugăr]]i de la întemeiere şi până la desfiinţarea sa prin decretul comunist nr. 410/1959. [[Biserica Ortodoxă Română]], prin strădania Preasfinţitului Părinte Episcop Epifanie al Buzăului, a reactivat această mănăstire în anul 1990, ca mănăstire de [[călugăr|călugăriţe]].
+
Mănăstirea Dălhăuți a fost mănăstire de [[călugăr]]i de la întemeiere și până la desființarea sa prin decretul comunist nr. 410/1959. [[Biserica Ortodoxă Română]], prin strădania Preasfințitului Părinte Episcop Epifanie al Buzăului, a reactivat această mănăstire în anul 1990, ca mănăstire de [[călugăr|călugărițe]].
  
Între anii 1979-1990, icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului fusese transferată forţat la Muzeul de la Posada, apoi la Muzeul de Artă din Bucureşti, pierzându-i-se urma. Cu binecuvântarea Preasfinţitului Părinte [[Episcop]] Epifanie al Buzăului şi Vrancei şi prin străduinţa maicii stareţe de atunci, Emilia Focşa, icoana a fost readusă la Mănăstirea Dălhăuţi, fiind aşezată în sfânta biserică spre bucuria, mângâierea şi ajutorul celor care, cu evlavie şi cu dreaptă credinţă, se închină înaintea ei.
+
Între anii 1979-1990, icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului fusese transferată forțat la Muzeul de la Posada, apoi la Muzeul de Artă din București, pierzându-i-se urma. Cu binecuvântarea Preasfințitului Părinte [[Episcop]] Epifanie al Buzăului și Vrancei și prin străduința maicii starețe de atunci, Emilia Focșa, icoana a fost readusă la Mănăstirea Dălhăuți, fiind așezată în sfânta biserică spre bucuria, mângâierea și ajutorul celor care, cu evlavie și cu dreaptă credință, se închină înaintea ei.
  
La ora actuală, Mănăstirea Dălhăuţi este unul dintre cele mai bine organizate aşezăminte monahale din Eparhia Buzăului şi Vrancei. În ultima perioada de timp, aici s-au construit o [[clopotniţă]] impozantă, un corp nou de [[chilie|chilii]] şi s-a amenajat un muzeu într-o clădire nouă.
+
La ora actuală, Mănăstirea Dălhăuți este unul dintre cele mai bine organizate așezăminte monahale din Eparhia Buzăului și Vrancei. În ultima perioada de timp, aici s-au construit o [[clopotniță]] impozantă, un corp nou de [[chilie|chilii]] și s-a amenajat un muzeu într-o clădire nouă.
  
Mănăstirea Dălhăuţi este inclusă în ''Lista monumentelor istorice din România'', având codul de clasificare VN-II-a-B-20832.<ref>[http://www.cultura.ro/page/17 Cultura.ro - Lista monumentelor istorice din România], accesat 8 octombrie 2012</ref>
+
Mănăstirea Dălhăuți este inclusă în ''Lista monumentelor istorice din România'', având codul de clasificare VN-II-a-B-20832.<ref>[http://www.cultura.ro/page/17 Cultura.ro - Lista monumentelor istorice din România], accesat 8 octombrie 2012</ref>
  
 
==Surse==
 
==Surse==
*[http://www.crestinortodox.ro/biserici-manastiri/manastirea-dalhauti-96692.html Mănăstirea Dălhăuţi]
+
*[http://www.crestinortodox.ro/biserici-manastiri/manastirea-dalhauti-96692.html Mănăstirea Dălhăuți]
 
*[http://www.crestinortodox.ro/reportaj/icoana-maicii-domnului-facatoare-de-minuni-manastirea-dalhauti-focsani-72306.html Icoana Maicii Domnului făcătoare de minuni]
 
*[http://www.crestinortodox.ro/reportaj/icoana-maicii-domnului-facatoare-de-minuni-manastirea-dalhauti-focsani-72306.html Icoana Maicii Domnului făcătoare de minuni]
*[http://ro.wikipedia.org/wiki/M%C4%83n%C4%83stirea_D%C4%83lh%C4%83u%C8%9Bi Wikipedia.ro - Mănăstirea Dălhăuţi]
+
*[http://ro.wikipedia.org/wiki/M%C4%83n%C4%83stirea_D%C4%83lh%C4%83u%C8%9Bi Wikipedia.ro - Mănăstirea Dălhăuți]
  
 
==Note==
 
==Note==
Linia 68: Linia 68:
  
 
==Legături externe==
 
==Legături externe==
*[http://www.vrancea.djc.ro/ObiectiveDetalii.aspx?ID=328&lacas=true Direcţia pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Cultural Naţional Vrancea]
+
*[http://www.vrancea.djc.ro/ObiectiveDetalii.aspx?ID=328&lacas=true Direcția pentru Cultură, Culte și Patrimoniu Cultural Național Vrancea]
*[http://www.revistafelicia.ro/da_reportaj-manastirea_dalhauti_izvorul_darurilor_dumnezeiesti__1004631.htm Mănăstirea Dălhăuţi (Revista „Felicia”)]
+
*[http://www.revistafelicia.ro/da_reportaj-manastirea_dalhauti_izvorul_darurilor_dumnezeiesti__1004631.htm Mănăstirea Dălhăuți (Revista „Felicia”)]
 
*[http://www.jurnalul.ro/jurnalul-national/taiata-cu-iataganul-40249.htm Jurnalul Național - Costin Anghel, ''Tăiată cu iataganul'', 1 august 2005]
 
*[http://www.jurnalul.ro/jurnalul-national/taiata-cu-iataganul-40249.htm Jurnalul Național - Costin Anghel, ''Tăiată cu iataganul'', 1 august 2005]
  
[[Categorie:Mănăstiri din România|Dălhăuţi]]
+
[[Categorie:Mănăstiri din România|Dălhăuți]]
[[Categorie:Articole de calitate|Dălhăuţi]]
+
[[Categorie:Articole de calitate|Dălhăuți]]

Versiunea de la data 26 august 2013 14:55

LinkFA-star.png
Această pagină este considerată a fi una de calitate de către utilizatorii acestui proiect, adică unul dintre cele mai bune articole ale proiectului.
Dacă aveți ceva de obiectat inițiați o discuție.
Mănăstirea Dălhăuți
Mănăstirea Dălhăuţi
Jurisdicție Mitropolia Munteniei și Dobrogei
Tip călugărițe
Înființată începutul sec. XV,
refăcută în 1810
Ctitori Starețul Teoclit
Stareț Emanuela Enea
Mărime aprox. 20 călugărițe
Localizare   comuna Cârligele, județul Vrancea,
aprox. 15 km V de Focșani
Limba liturgică română
Cântarea bizantină
Schituri, metocuri și chilii
Hramuri Izvorul Tămăduirii,
Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil (8 noiembrie)
Site web oficial


Mănăstirea Dălhăuți este o mănăstire ortodoxă din România situată în comuna Cârligele, județul Vrancea (la circa 15 km vest de Focșani), aflată în episcopia Buzăului și Vrancei. Este renumită mai ales pentru că aici se află o icoană a Maicii Domnului, făcătoare de minuni.
A fost mănăstire de călugări de la întemeierea sa (secolul XV după unele surse) și pînă la desființarea prin decretul comunist nr. 410/1959. A fost reactivată în anul 1990, ca mănăstire de călugărițe.

Istoric

Situată în mijlocul pădurilor de fag și stejar de pe dealul Deleanu, la câțiva km vest de satul omonim, care aparține de comuna Cârligele, Mănăstirea Dălhăuți este un vechi lăcaș de cult ortodox, al cărui istoric nu este complet elucidat nici acum.

Legenda spune că mânăstirea a luat ființă încă din secolul al XV-lea (perioada 1464-1469), când doi ciobani originari din Dobrogea, Anufie si Irapalie Dălhăuș, au văzut în inima pădurii o lumină neobișnuită și au auzit un glas spunându-le: "Aici este izvorul darurilor Mele". Cei doi frați au înțeles că Maica Domnului dorește să se înalțe un sfânt lăcaș; ei s-au călugărit și au pus bazele așezământului monahal, construind biserica cu hramul Izvorul Tămăduirii. Mânăstirea a rămas cunoscută sub numele Dălhăuți, după numele celor doi frați Dălhăuș (satul omonim a fost întemeiat mai târziu - un vechi document păstrat la Arhivele Naționale din București dă mărturie despre existența acestui sat în anul 1615). Legenda mai spune că ei au fost ajutați, la ridicarea bisericii, și de un ucenic al Sfântului Nicodim de la Tismana, iar altarul bisericii l-au facut chiar acolo unde se aratase lumina văzută de frații Dălhăuș.

Mai târziu, pe la începutul secolului al XVII-lea, la Mănăstirea Dălhăuți s-a ridicat o a doua biserică, tot din lemn, având hramul Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil.
Referitor la această biserică, există și prima mărturie scrisă, și anume pisania având textul:

Aceasta sfântă și dumnezeiască biserică s-au făcut din temelie în zilele stăreției sfinției sale Teoclit, la anul 1810, iar acum in zilele sfinției sale starețului Dionisie, s-au mai înnoit si s-au împodobit cu catapeteasma săpată și poleită, cum și altarul si tinda și slonul. S-au zugravit, după cum se vede, în zilele Măriei sale, Grigorie Dimitrie Ghica Voievod, a Presfinției sale Chir Chesarie, episcopul Buzăului, la leat 1827, iulie 20.
Pisania bisericii din lemn de la Mănăstirea Dălhăuți

Din această pisanie nu reiese însă clar dacă starețul Teoclit a ridicat această biserică pe terenul gol (caz în care poate fi considerat ca fiind ctitorul mănăstirii), sau doar a refăcut o biserică mult mai veche (din anul 1625, după unele surse).

O a treia biserică, cu hramul Sfinții Împărați Constantin și Elena, a fost ridicată la Mănăstirea Dălhăuți între anii 1840-1850 de către Smaranda Periețeanu și Constantin Angelescu, în timpul arhimandritului Venedict, stareț la Mănăstirea Poiana Mărului (județul Buzău), care răspundea și de Schitul Dălhăuți. Această biserică se află însă în stare de ruină - abandonată in perioada comunistă, lovită de cutremurul din 1977, biserica nu mai este funcțională.

La Mănăstirea Dălhăuți a viețuit, vreme de aproape 20 de ani, Sfântul Cuvios Vasile de la Poiana Mărului, cel pomenit în Biserica Ortodoxă Română la 25 aprilie, mare duhovnic și inegalabil îndrumător spre rostirea rugăciunii inimii: "Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine, păcătosul!". El a venit aici în anul 1715, refugiindu-se din Ucraina; a devenit preot și mai apoi a condus obștea monahală ca egumen până în anul 1733, când s-a mutat, împreună cu 12 ucenici ai săi, pentru a întemeia Schitul Poiana Mărului din Munții Buzăului.

Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului

Mănăstirea Dălhăuți - Icoana Maicii Domnului

Unul dintre motivele pentru care Mănăstirea Dălhăuți era vestită în toată Ţara Românească și chiar și în Moldova, era faptul că aici se afla (și se află și în prezent) icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului.

Această icoană are o poveste uimitoare. Se spune că ar fi una dintre cele șapte icoane pictate de însuși Sfântul Apostol și Evanghelist Luca; specialiștii sunt însă de părere că icoana a fost pictată câteva secole mai târziu, fiind o copie după o icoană a Sfântului Apostol și Evanghelist Luca. Anufie Dălhăuș, ctitorul legendar al mânăstirii Dălhăuți, ar fi adus-o de la Constantinopol, după cucerirea de către turcii lui Mehmed al II-lea Fatih (1453). Pe drumul de întoarcere, Anufie a fost însă prins și jefuit de turci, iar icoana - tăiată cu iataganele și aruncată în podul unui grajd. Batjocura turcilor nu a rămas însă fără urmări: în timpul nopții, un vuiet neobișnuit cutremură grajdul, iar caii se comportă atât de violent, încât se omoară între ei. Zgomotul și nechezatul cailor alertează grăjdarii care-și găsesc și ei sfârșitul în acel haos. Starețul Anufie încearcă să explice turcilor cauza acestui dezastru prin intervenția Maicii Domnului, dar este condamnat la moarte, iar icoana e aruncată în mare. Monahul scapă însă cu viață datorită faptului că ienicerul care trebuie să-l omoare era un român ajuns in robie la turci. Acesta îl eliberează, cu condiția să nu mai calce prin Constantinopol (devenit Istanbul). Întors în țară cu sentimentul amar al pierderii icoanei sfinte, Anufie se retrage pe malul Mării Negre să mediteze în singurătate. Seara se lasă încet. La orizont, roșeața cerului se contopește cu albastrul întunecat al mării. În acest decor de o rară frumusețe, o lumină orbitoare pare că merge pe apă apropiindu-se tot mai mult, iar Anufie nu-și poate explica acest fenomen. A doua zi, se întoarce iar la malul mării. De data aceasta, soarele ce se naște din mare îi dezvăluie icoana sfântă plutind pe apă. Recuperarea icoanei sfinte stârneste lacrimi de bucurie pe obrazul lui întristat. Descoperă cu tristețe că fețele Fecioarei și Pruncului Sfânt fuseseră rănite cu iataganele in mai multe locuri. Acele răni au făcut să curgă sânge adevărat. Anufie a adus icoana la Mănăstirea Dălhăuți - cicatricile de pe fețele Fecioarei și Pruncului Sfânt se văd și astăzi, ca și cum ar fi făcute în carne adevărată.

și astăzi, așezată în biserică, Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului este deosebit de frumoasă, remarcându-se printre celelalte icoane din țară prin unicitatea ei: Maica Domnului ține Pruncul în partea dreaptă și capul ei este aplecat foarte mult asupra Fiului, cu duioșie, iar chipul Fecioarei Maria revarsă o lumină dumnezeiască. Puține sfinte icoane ale Maicii Domnului din țara noastră inspiră atâta evlavie și înălțare sufletească.

De-a lungul timpului, sfântă icoană a făcut multe minuni și zilnic credincioșii aduc mulțumire Maicii Domnului. În vreme de calamități (secetă, inundații etc.), icoana este purtată în procesiune prin satele dimprejurul mânăstirii și de fiecare dată a fost de un real ajutor.

Mănăstirea Dălhăuți în prezent

Mănăstirea Dălhăuți - vedere de ansamblu

Mănăstirea Dălhăuți a fost mănăstire de călugări de la întemeiere și până la desființarea sa prin decretul comunist nr. 410/1959. Biserica Ortodoxă Română, prin strădania Preasfințitului Părinte Episcop Epifanie al Buzăului, a reactivat această mănăstire în anul 1990, ca mănăstire de călugărițe.

Între anii 1979-1990, icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului fusese transferată forțat la Muzeul de la Posada, apoi la Muzeul de Artă din București, pierzându-i-se urma. Cu binecuvântarea Preasfințitului Părinte Episcop Epifanie al Buzăului și Vrancei și prin străduința maicii starețe de atunci, Emilia Focșa, icoana a fost readusă la Mănăstirea Dălhăuți, fiind așezată în sfânta biserică spre bucuria, mângâierea și ajutorul celor care, cu evlavie și cu dreaptă credință, se închină înaintea ei.

La ora actuală, Mănăstirea Dălhăuți este unul dintre cele mai bine organizate așezăminte monahale din Eparhia Buzăului și Vrancei. În ultima perioada de timp, aici s-au construit o clopotniță impozantă, un corp nou de chilii și s-a amenajat un muzeu într-o clădire nouă.

Mănăstirea Dălhăuți este inclusă în Lista monumentelor istorice din România, având codul de clasificare VN-II-a-B-20832.[1]

Surse

Note

Legături externe