Lumină lină: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
(propunere de traducere de pe orthodoxWiki.org, modificări minore, interwiki (en))
 
(traducere)
Linia 1: Linia 1:
−
{{Traducere EN}}
+
'''Lumină lină''' (gr. Φως Ιλαρόν) este o veche cântare scrisă iniţial în [[koiné|greaca koiné]] (limba greacă populară, folosită şi la scrierea Evangheliilor). Este cel mai vechi imn creştin cunoscut, în afara textului [[Sfânta Scriptură|biblic]] şi care este folosit până în zilele noastre. Acest imn este cântat, în [[Biserica Ortodoxă]], la slujba [[Vecernie]]i.
  
−
'''Phos Hilaron''' (Φως Ιλαρόν) is an ancient [[Christian]] [[hymn]] originally written in [[Koine Greek]].  The hymn is known in English as ''''Hail Gladdening Light,'''' or ''''O Gladsome Light.'''' It is the earliest known Christian hymn, recorded outside of the Bible, that is still being used today.  The hymn is featured in the [[Vespers]] of the [[Orthodox Church]].
+
==Origini==
  
−
==Origins==
+
Prima sursă scrisă în care această cântare a fost păstrată, sub pana unui autor anonim, sunt ''[[Constituţiile Apostolice]]'', scrise spre sfârşitul secolului al III-lea, începutul secolului al IV-lea d.Hr., în cadrul unui grup de cântări de dimineaţă, seară, înainte de masă sau seara, la momentul aprinderii lumânărilor. '''Lumină lină''' se cânta la momentul aprinderii lumânărilor, seara, fiind cunoscut şi sub numele de '''''Cântarea la aprinderea lumânărilor'''''. Deşi cuvintele a trei dintre celelalte imnuri sunt preluate din Scriptură sau altele care au fost datate spre anul 150 d.Hr., ''Lumină lină'' este prima cântare considerată a fi un imn în sensul modern al cuvântului. În orice caz, este primul exemplu complet în acest sens. Este mult mai ritmat decât altele şi este împărţit în doisprezece versuri a câte 4, 6, 8, 9, 10 şi 11 silabe pe vers (în versiunea greacă). Sfântul [[Vasile cel Mare]] (cca. 330 - [[1 ianuarie]] 379) vorbeşte despre  cântarea imnului ''Lumină lină'' ca despre una dintre tradiţiile foarte îndrăgite ale Bisericii, la acea dată imnul fiind considerat deja vechi (există însă şi voci care atribuie Sfântului Vasile însuşi compunerea acestui imn).
−
The song is first recorded by an unknown author in the ''[[Constitutiones Apostolicae]]'' which was written in the late 3rd or early 4th century A.D. It is found in a collection of songs to be sung in the morning, in the evening, before meals, and at candle lighting. Phos Hilaron is to be sung at the lighting of candles in the evening and so is sometimes known as the ''''Candle-light Hymn''''. Despite some of the words to the other three songs being from Scripture or in one case dated to around 150 AD, ''Phos Hilaron'' is the first to be considered an actual hymn in the modern sense. It is certainly the first complete example. It is far more rhythmic than the others and is divided into twelve verses varying between five, six, eight, nine, ten and eleven syllables a verse.   [[Basil the Great]] (ca. 330 - [[January 1]], 379) spoke of the singing of the Phos hilaron as a cherished tradition of the [[church]], the hymn being already considered old in his day (though some attribute the composition of the song to St Basil himself).  
 
  
−
At that time in Jerusalem a candle was kept perpetually burning in the empty [[Church of the Holy Sepulchre (Jerusalem)|tomb of Christ]], its glow a symbol of the living light of [[Jesus]]. As Christians gathered to worship the hymn was sung and, in a tradition known as the lighting of the lamps, the candle was brought forth from the tomb, its bright, solitary flame calling the church to celebrate ther risen Lord.  
+
La vremea aceea, în Ierusalim o candelă rămânea pururea aprinsă în [[Biserica Sfântului Mormânt (Ierusalim)|mormântul gol]] al Mântuitorului, strălucirea ei fiind un simbol al luminii vii a lui Hrisots. Atunci când creştinii se adunau la rugăciune, era cântat acest imn, iar la ceremonia numită a aprinderii luminilor, această candelă era scoasă din Mormânt, această singură lumină strălucitoare chemând Biserica să Îl cinstească pe Domnul Cel înviat din morţi.
  
−
[[Athenogenes]], a [[saint]] of unknown date but whose saint's day is 16th July, is believed by some to have composed this hymn on the way to being [[martyr]]ed. He is often depicted as an elderly [[bishop]] with the executioner's arm paralyzed until the saint has completed his song. The ''[[Roman Martyrology]]'' states: "In Pontus, the birthday of Saint Athenogenes, [is celebrated, he was] an aged theologian, who, when about to consummate his martyrdom by fire, sang a hymn of joy, which he left in writing to his disciples." He is probably identical to the bishop who suffered at Sebaste, Armenia, with ten disciples under Diocletian on [[July 16]]; therefore estimating his death as around 305 A.D.
+
Unii cred că acest imn a fost compus de [[Atinoghen]], un [[sfânt]] despre care nu se ştie când a trăit, dar a cărui pomenire se face la [[16 iulie]], şi care ar fi alcătuit această cântare în timp ce era dus spre a fi [[mucenic|martirizat]]. Sfântul este adesea reprezentat în chipul unui [[episcop]] bătrân, iar alături de el călăul cu un braţ paralizat până ce acela va fi sfârşit cântarea. ''[[Martirologiul roman]]'' relatează: "În Pont, [este celebrată] ziua Sfântului Atinoghen, [care a fost] un teolog vârstnic, care, atunci când era pe cale să primească mucenicia prin foc, a cântat un imn de bucurie, pe care l-a lăsat în scris ucenicilor săi". Este probabil unul şi acelaşi cu episcopul care a pătimit în Sevastia Armeniei împreună cu zece ucenici ai săi, în vremea persecuţiilor lui Diocleţian, pe data de [[16 iulie]], astfel că se poate aprecia că a trecut la Domnul în jurul anului 305 d.Hr.
  
−
St. [[Sophronius of Jerusalem]] (634-638 A.D), who was known for his poetry, is believed to have revised the hymn.
+
Se crede că Sfântul [[Sofronie al Ierusalimului]] (634-638 A.D), care a fost cunoscut ca poet, a revizuit această cântare.
  
 
==Text==
 
==Text==
−
===Greek===
+
===În limba greacă===
 
Φώς ιλαρόν αγίας δόξης αθανάτου Πατρός, ουρανίου, αγίου, μάκαρος, Ιησού Χριστέ, ελθόντες επί την ηλίου δύσιν, ιδόντες φώς εσπερινόν, υμνούμεν Πατέρα, Υιόν και Άγιον Πνεύμα, Θεόν.  Άξιόν σε εν πάσι καιροίς, υμνείσθαι φωναίς αισίαις, Υιέ Θεού, ζωήν ο διδούς· Διό ο κόσμος σε δοξάζει.
 
Φώς ιλαρόν αγίας δόξης αθανάτου Πατρός, ουρανίου, αγίου, μάκαρος, Ιησού Χριστέ, ελθόντες επί την ηλίου δύσιν, ιδόντες φώς εσπερινόν, υμνούμεν Πατέρα, Υιόν και Άγιον Πνεύμα, Θεόν.  Άξιόν σε εν πάσι καιροίς, υμνείσθαι φωναίς αισίαις, Υιέ Θεού, ζωήν ο διδούς· Διό ο κόσμος σε δοξάζει.
  
−
===Română===
+
===În limba română===
  
 
Lumină lină a sfintei slave a Tatălui ceresc, Celui fără de moarte, a Sfântului, Fericitului, Iisuse Hristoase, venind la apusul soarelui, văzând lumina cea de seară, lăudăm pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Dumnezeu; vrednic eşti în toată vremea a fi lăudat de glasuri cuvioase, Fiul lui Dumnezeu, Cel de dai viaţă, pentru aceasta lumea Te slăveşte.
 
Lumină lină a sfintei slave a Tatălui ceresc, Celui fără de moarte, a Sfântului, Fericitului, Iisuse Hristoase, venind la apusul soarelui, văzând lumina cea de seară, lăudăm pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Dumnezeu; vrednic eşti în toată vremea a fi lăudat de glasuri cuvioase, Fiul lui Dumnezeu, Cel de dai viaţă, pentru aceasta lumea Te slăveşte.
  
−
===English===  
+
===Engleză===  
 
'''English Lyrics''' - [[OCA]]
 
'''English Lyrics''' - [[OCA]]
  

Versiunea de la data 14 august 2008 23:13

Lumină lină (gr. Φως Ιλαρόν) este o veche cântare scrisă iniţial în greaca koiné (limba greacă populară, folosită şi la scrierea Evangheliilor). Este cel mai vechi imn creştin cunoscut, în afara textului biblic şi care este folosit până în zilele noastre. Acest imn este cântat, în Biserica Ortodoxă, la slujba Vecerniei.

Origini

Prima sursă scrisă în care această cântare a fost păstrată, sub pana unui autor anonim, sunt Constituţiile Apostolice, scrise spre sfârşitul secolului al III-lea, începutul secolului al IV-lea d.Hr., în cadrul unui grup de cântări de dimineaţă, seară, înainte de masă sau seara, la momentul aprinderii lumânărilor. Lumină lină se cânta la momentul aprinderii lumânărilor, seara, fiind cunoscut şi sub numele de Cântarea la aprinderea lumânărilor. Deşi cuvintele a trei dintre celelalte imnuri sunt preluate din Scriptură sau altele care au fost datate spre anul 150 d.Hr., Lumină lină este prima cântare considerată a fi un imn în sensul modern al cuvântului. În orice caz, este primul exemplu complet în acest sens. Este mult mai ritmat decât altele şi este împărţit în doisprezece versuri a câte 4, 6, 8, 9, 10 şi 11 silabe pe vers (în versiunea greacă). Sfântul Vasile cel Mare (cca. 330 - 1 ianuarie 379) vorbeşte despre cântarea imnului Lumină lină ca despre una dintre tradiţiile foarte îndrăgite ale Bisericii, la acea dată imnul fiind considerat deja vechi (există însă şi voci care atribuie Sfântului Vasile însuşi compunerea acestui imn).

La vremea aceea, în Ierusalim o candelă rămânea pururea aprinsă în mormântul gol al Mântuitorului, strălucirea ei fiind un simbol al luminii vii a lui Hrisots. Atunci când creştinii se adunau la rugăciune, era cântat acest imn, iar la ceremonia numită a aprinderii luminilor, această candelă era scoasă din Mormânt, această singură lumină strălucitoare chemând Biserica să Îl cinstească pe Domnul Cel înviat din morţi.

Unii cred că acest imn a fost compus de Atinoghen, un sfânt despre care nu se ştie când a trăit, dar a cărui pomenire se face la 16 iulie, şi care ar fi alcătuit această cântare în timp ce era dus spre a fi martirizat. Sfântul este adesea reprezentat în chipul unui episcop bătrân, iar alături de el călăul cu un braţ paralizat până ce acela va fi sfârşit cântarea. Martirologiul roman relatează: "În Pont, [este celebrată] ziua Sfântului Atinoghen, [care a fost] un teolog vârstnic, care, atunci când era pe cale să primească mucenicia prin foc, a cântat un imn de bucurie, pe care l-a lăsat în scris ucenicilor săi". Este probabil unul şi acelaşi cu episcopul care a pătimit în Sevastia Armeniei împreună cu zece ucenici ai săi, în vremea persecuţiilor lui Diocleţian, pe data de 16 iulie, astfel că se poate aprecia că a trecut la Domnul în jurul anului 305 d.Hr.

Se crede că Sfântul Sofronie al Ierusalimului (634-638 A.D), care a fost cunoscut ca poet, a revizuit această cântare.

Text

În limba greacă

Φώς ιλαρόν αγίας δόξης αθανάτου Πατρός, ουρανίου, αγίου, μάκαρος, Ιησού Χριστέ, ελθόντες επί την ηλίου δύσιν, ιδόντες φώς εσπερινόν, υμνούμεν Πατέρα, Υιόν και Άγιον Πνεύμα, Θεόν. Άξιόν σε εν πάσι καιροίς, υμνείσθαι φωναίς αισίαις, Υιέ Θεού, ζωήν ο διδούς· Διό ο κόσμος σε δοξάζει.

În limba română

Lumină lină a sfintei slave a Tatălui ceresc, Celui fără de moarte, a Sfântului, Fericitului, Iisuse Hristoase, venind la apusul soarelui, văzând lumina cea de seară, lăudăm pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Dumnezeu; vrednic eşti în toată vremea a fi lăudat de glasuri cuvioase, Fiul lui Dumnezeu, Cel de dai viaţă, pentru aceasta lumea Te slăveşte.

Engleză

English Lyrics - OCA

O Gladsome Light of the holy glory of the Immortal Father, heavenly, holy, blessed Jesus Christ. Now we have come to the setting of the sun and behold the light of evening. We praise God: Father, Son, and Holy Spirit. For it is right at all times to worship Thee with voices of praise, O Son of God and Giver of Life, therefore all the world glorifies Thee.

Articole înrudite

Sursa

Adus de la „https://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Lumină_lină&oldid=10952”