Luca din Elada

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
Sfântul Luca cel Tânăr (896-953 d.Hr.). Mozaic din Mănăstirea Hosios Loukas.

Slăvitul şi de Dumnezeu purtătorul Părinte Luca cel Tânăr sau Luca cel Nou, cunoscut şi sub numele de Luca din Steiris, Luca din Steirion, Luca din Noul Munte Stirion, Osios Loukas O Steiriotis, Luca făcătorul de minuni, Luca Tămăduitorul, sau Luca din Hellas (896-953 d.Hr.) a fost un sfânt bizantin din secolul al X-lea d.Hr., care a înfiinţat Mănăstirea din Osios Loukas (Cuviosul Luca) pe versanţii "marelui şi sfântului munte Helicon"[1][note 1] între Delphi şi Levadia, lângă coasta Golfului Corint din Boeotia, Grecia. El a fost, de asemenea, unul dintre primii sfinţi care a fost văzut levitând în rugăciune.[note 2]

Principala lucrare despre viaţa Sfântului Luca este lucrarea anonimă Viaţa, scrisă de un călugăr de la Hosios Loukas care a fost unul din ucenicii lui Luca. După spusele unora, Luca a adormit în Domnul în anul 946; după spusele altora în anul 953 d.Hr..[2] Prăznuirea Sfântului Luca se face în 7 februarie, iar mutarea sfintelor sale moaşte este sărbătorită în 3 mai.

Prima parte a vieţii

Sfântul Luca s-a născut în anul 896 din părinţi pioşi care erau din Eghina, dar fuseseră obligaţi să se mute în Grecia continentală din cauza raidurilor sarazine?. Luca a fost al treilea din cei şapte copii a lui Ştefan şi ai Eufrosinei. Încă de la o vârstă fragedă, el a arătat dorinţa de a trăi o viaţă ascetică şi contemplativă, dorinţă care se găseşte de obicei doar la călugări vârstnici. el se abţinea de la carne, brânză, ouă şi delicatese, bea doar apă şi ţinea un post total miercurea şi vinerea. În timp ce păştea vitele sau cultiva pământul familiei, adesea, el dădea săracilor merindele sale sau chiar hainele cu care era îmbrăcat, întorcându-se acasă dezbrăcat. Odată, el a dat săracilor aproape toate seminţele de care avea nevoie pentru câmpurile pe care le cultiva. Domnul l-a răsplătit pentru generozitatea sa iar recolta adunată a fost mai mare ca niciodată.

La moartea tatălui său, el a renunţat la activitatea de agricultor şi s-a dedicat în întregime rugăciunii, făcând asemenea progrese încât chiar mama sa a fost martoră la ridicarea sa de la pământ în timpul rugăciunii.[3]

Monahism

Copil fiind, Luca a încercat de două ori să plece de acasă şi să ducă o viaţă de rugăciune ca pustnic. Prima dată, el a încercat să se retragă în Tesalia, dar a fost prins de soldaţi care pândeau sclavi fugiţi şi trimis înapoi acasă.[4] A doua oară a vut mai mult succes, întâlnind doi călugări care călătoreau de la Roma către Ierusalim[5] şi care la-u luat şi dus la o mănăstire din Atena unde a primit schima mică.[6][note 3] La acest eveniment avea doar paisprezece ani (910 d.Hr.), iar mama sa era foarte preocupată de soarta lui, rugându-se să se întoarcă acasă. După ce şi-a văzut mama în vis, chemându-l cu lacrimi în ochi, stareţul la trimis acasă.

El s-a întors acasă pentru patru luni şi apoi, cu binecuvântarea mamei sale, el s-a reîntors la viaţa monahală, plecând într-un loc solitar de pe un munte numit Ioannou (sau Ioannitsa). Aici era construită o biserică cu hramul Sfinţilor doctori fără de arginţi Cosma şi Damian, unde a dus o viaţă ascetică, de rugăciune şi post constante timp de şapte ani.[7] Lucrarea Viaţa menţionează cu suspicious symmetry că în această perioadă, Luca a primit schima mare[note 4] de la doi călugări[note 5] Călătorind de la Ierusalim la Roma (se presupune că sunt aceiaşi doi care i-au acordat schima mică în timp ce mergeau spre Ierusalim).[8] După aceasta, Sfântul Luca şi-a dublat eforturile ascetice, pentru care Domnul l-a dăruit cu harul înainte-vederii.

Faima lui Luca s-a răspândit, fiindu-i atribuite numeroase miracole din timpul acestei perioade, cum ar fi dezvăluirea către doi fraţi a locului de îngropare a tezaurului tatălui lor decedat.[9] De asemenea, sunt date numeroase dovezi ale sfinţeniei lui Luca, cum ar fi faptul că dormea într-un şanţ ca să-şi aducă aminte că este muritor,[10] sau că a fost vizitat în vis de un înger care a coborât un cârlig rin gura lui Luca şi "a scos afară un anumit organ cărnos de acolo", eliberându-l de tentaţiile cărnii.[11]

După şapte ani în, Ioannou, sfântul s-a mutat în Corint din cauza unei invazii a împăratului bulgar Simion (pe care Luca o prezisese).[12] Auzind de un anumit stâlpnic de la Zemena (Gimenes) de lângă Corint, hel a mers în vizită la acesta, dar a rămas zece ani ca să-l slujească pe acest pustnic cu smerenie şi ascultare.

După aceea, în jurul anului 927 d.Hr., sfântul s-a reîntors pe Muntele Ioannou pentru a-şi constitui propria comunitate şi pentru a se dedica din nou ascetismului. Adesea, era silit să se mute din cauza numărului vizitatorilor care auziseră de sfinţenia lui şi veneau la el pentru rugăciune sau pentru un cuvânt de sfâtuire sau profeţie, indiferent cât de retras încerca el să trăiască. Luca avea aşa mulţi adepţi încât a găsit că este distras pre mult şi a decis să se retragă şi mai mult în sălbăticie, cu binecuvântarea pustnicului Teofilact.[13] Cu toate acestea, trei ani mai târziu el a fost obligat să se mute din nou, de data aceasta din cauza unei invazii a maghiarilor.

Luca s-a retras împreună cu sătenii locului pe insula Ampelon din apropiere.[14] O dată ajuns acolo, Luca a considerat că insula pustie este potrivită pentru continuarea vieţii sale ascetice şi a stat acolo timp de trei ani, îndurând perioade de sete teribilă.[15] Uneori, sora sa îi aducea pâine, dar el dădea mare parte din aceasta nevoiaşilor sau marinarilor în trecere.

Mănăstirea Cuviosului Luca

Sfântul Luca cel Nou din Muntele Stirion.

Ulterior, ucenicii săi l-au convins să plece de pe insulă, iar el s-a întors în Grecia continentală şi s-a aşezat pentru restul vieţii sale în zona mult mai prietenoasă numită în prezent Hosios Loukas, unde a înfiinţat o mănăstire de călugări în jurul anului 946 d.Hr. în zona Stiris (care poate fi deformarea numelui de Soterion sau loc de vindecare).[16][note 6]

Aici, fraţii s-au adunat în jurul sfântului iar o mică mănăstire a crescut, având biserica cu hramul Marea Muceniţă Varvara. Locuind în mănăstire, sfântul a făcut multe minuni, vindecând boli ale sufletului şi trupului.

Adormirea

Sfântul Luca a căzut bolnav la vârsta de şaptezeci de ani la Stirion. Prevăzându-şi sfârşitul, sfântul s-a închi într-o chilie şi timp de trei luni s-a pregătit de plecare. Când a fost întrebat despre locul unde să fie înmormântat, el a replicat "aruncaţi-mi trupul într-o vâlcea să fie mâncat de fiarele sălbatice." Când ucenicii săi l-au implorat să-şi schimbe aceste dispoziţii, el le-a comandat să-i îngroape trupul pe locul unde era aşezat. Îmbrăţişându-şi ucenicii, el le-a cerut să se roage pentru el, profeţind că după o vreme, în locul acela va fi o mare biserică şi mănăstite. Apoi, ridicându-şi ochii spre cer, el a spus: "În mâinile Tale, Doamne, pun sufletul meu!" şi a murit în pace şi bucurie. Sfântul Luca a adormit în Domnul în 7 februarie 953.

Din moaştele sale a curs mir,[note 7] iar mulţi oamnei şi-au găsit vindecarea. Din mormântul său a ieşit un ulei înmiresmat care a fost adunat şi pus în candelă. La mormântul său au avut loc multe vindecări. La aflarea faptului că moaştele sale sunt făcătoare de minuni mari mulţimi de oameni au venit la mănăstire pentru vindecare, iar clădirile originale au trebuit să facă loc unor construcţii cu mult mai mari.[16] Aşa cum a prezis sfântul, acolo au fost contruite două biserici şi o mănăstire iar Mănăstirea din Hosios Loukas a devenit un loc important de pelerinaje, rămânând astfel până în ziua de astăzi.[note 8]

Imnografie

Troparul Sfântului Luca din Muntele Stirion - Glasul 1[17]
Să-l cinstim cu putere pe Luca Teoforul cu imnuri şi cântări,
slava credinţei,
lauda drepţilor,
lumina strălucitoare din Stirion şi locuitorul de drept;
el a dus aproape de Hristos pe cei care strigă cu credinţă:
Slavă Celui ce te-a întărit;
Slavă Celui ce coroană ţi-a dat;
Slavă Celui ce prin lucrarea ta, pe toţi îi vindecă.

Condacul Sfântului Luca din Muntele Stirion. Glasul 8[17]
Cu judecata Sa fără greşeală, Dumnezeu te-a ales înainte ca tu să faci cele plăcute Lui;
Te-a luat încă din pântecele mamei tale,
Şi te-a sfinţit ca slujitor al Său.
Ca Cel ce iubeşte omenirea,
Te-a călăuzit spre Sine,
în faţa Căruia acum tustai şi te veseleşti,
O Luca.

Vezi şi

Lecturi ulterioare

In Greek

A brief life of the saint is given by Photios Kontoglou:

Note

  1. Mănăstirea din Hosίos Loukas, construită pe pantele Muntelui Helίkon, în apropierea vechiului oraş Stiris, este, probabil, cel mai important monument din perioada bizantină mijlocie aflat în Grecia. În cele aproape zece secole de la înfiinţarea acesteia, mănăstirea a jucat un rol central în vicisitudinile istoriei acelor locuri. A câştigat favorurile împăraţilor şi autorităţilor din perioada bizantină. În timpul perioadei france, a trecut în posesia unui ordin de călugări romano-catolici şi, în consecinţă, a suferit furia şi jaful cuceritorilor catalani şi turci. În timpul răscoalei greceşti din 1821 a fost sediu pentru "armatoloi" şi "klephtes" (luptători pentru libertate). (ΟΣΙΟΣ ΛΟΥΚΑΣ - HOSIOS LOUKAS. Primăria din Distomo, Prefectura Boeotia, Grecia.)
  2. Sfântul Ioanichie cel Mare (752, Bitinia - † 4 noiembrie 846, la Antidium), unul dintre cei mai mari călugări ai Răsăritului creştin, a levitat deasupra pământului în timpul rugăciunii. Sfântul Serafim de Sarov, de asemenea, a fost văzut levitând în timpul călătoriilor sale (Valentine Zander. Saint Seraphim of Sarov: His Life. London, 1968. pp.39-40.)
  3. Schima mică sau călugăr stavrofor (lit. 'călugăr purtător de cruce').
  4. Schima mare sau schimonah.
  5. pustnici care erau în pelerinaj.
  6. La jumătatea drumului dintre Distomo (vechiul Ambryssos) şi Mănăstirea din Osios Loukas, se găseşte satul Stiri, care este numit după, dar nu este în locul, vechiului Stiris. (Jeremy McInerney. The Folds of Parnassos: Land and Ethnicity in Ancient Phokis. University of Texas Press, 1999. p.317.)
  7. Din păcate, spre sfârşitul Evului Mediu, moaştele Sfântului Luca au fost luate şi duse în altă parte, ajungând până la urmă la Veneţia. Cu ajutorul lui Dumnezeu, în 1986, aceste moaşte au fost corect identificate şi returnate mănăstirii, unde se găsesc şi în zilele noastre.
  8. Hosios Loukas este cea mai mare mănăstire din perioada bizantină mijlocie din Grecia care a rezistat până în zilele noastre. Diferă de cele din Daphnion şi Nea Moni prin aceea că este dedicată unui singur sfânt militar. Profeţia Sfântului Luca despre recucerirea Cretei (din 960 d.Hr.) este pomenită de imaginea lui Iosua de pe peretele exterior al Bisericii Panagia: Iosua era considerat un "războinic la credinţei" model, al cărui ajutor era eficient, de obicei, în războaiele periodice împotriva arabilor.

Referinţe

  1. Hesiod. Teogonie. Transl. Dorothea Wender. Penguin Classics, 1973. p.23.
  2. Sfântul Partenie, episcop de Lampsacos. Dreptul Părinte Luca din Muntele Stirion. Prăznuit în 7 februarie. Arhiepiscopia Ortodoxă Greacă din Australia.
  3. Life, ch. 7.
  4. Life, ch. 8.
  5. Life, ch. 9.
  6. Life, ch. 10.
  7. Life, chs. 16,32.
  8. Life, ch. 21.
  9. Life, ch. 27.
  10. Life, ch. 25.
  11. Life, ch. 29.
  12. Life, ch. 32.
  13. Life, ch. 47.
  14. Life, ch. 50.
  15. Life, ch. 51.
  16. 16,0 16,1 ΟΣΙΟΣ ΛΟΥΚΑΣ - HOSIOS LOUKAS.
  17. 17,0 17,1 http://www.stnectarios.org/menologion/feb.pdf

Surse

OrthodoxWiki: Luke the Younger, inspirat după:

Wikipedia

Other

Legături externe

Wikipedia

Other