Luca din Elada

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
Acest articol (sau părți din el) este propus spre traducere din limba engleză!

Dacă doriți să vă asumați acestă traducere (parțial sau integral), anunțați acest lucru pe pagina de discuții a articolului.
De asemenea, dacă nu ați făcut-o deja, citiți pagina de ajutor Traduceri din limba engleză.

Sfântul Luca cel Tânăr (896-953 d.Hr.). Mozaic din Mănăstirea Hosios Loukas.

Slăvitul şi de Dumnezeu purtătorul Părinte Luca cel Tânăr, cunoscut şi sub numele de Luca din Steiris, Luca din Steirion, Luca din Noul Munte Stirion, Osios Loukas O Steiriotis, Luca făcătorul de minuni, Luke Thaumaturgus, sau Luke din Hellas (896-953 d.Hr.) a fost un sfânt bizantin din secolul al X-lea d.Hr., care a înfiinţat Mănăstirea din Osios Loukas (Cuviosul Luca) pe versanţii "marelui şi sfântului munte Helicon"[1][note 1] între Delphi şi Levadia, lângă coasta Golfului Corint din Boeotia, Grecia. El a fost, de asemenea, unul dintre primii sfinţi care a fost văzut levitând în rugăciune.[note 2]

Principala lucrare despre viaţa Sfântului Luca este lucrarea anonimă Viaţa, scrisă de un călugăr de la Hosios Loukas care a fost unul din ucenicii lui Luca. După spusele unora, Luca a adormit în Domnul în anul 946; după spusele altora în anul 953 d.Hr..[2] Prăznuirea Sfântului Luca se face în 7 februarie, iar mutarea sfintelor sale moaşte este sărbătorită în 3 mai.

Prima parte a vieţii

Sfântul Luca s-a născut în anul 896 din părinţi pioşi care erau din Eghina, dar fuseseră obligaţi să se mute în Grecia continentală din cauza raidurilor sarazine?. Luca a fost al treilea din cei şapte copii a lui Ştefan şi ai Eufrosinei. Încă de la o vârstă fragedă, el a arătat dorinţa de a trăi o viaţă ascetică şi contemplativă, dorinţă care se găseşte de obicei doar la călugări vârstnici. el se abţinea de la carne, brânză, ouă şi delicatese, bea doar apă şi ţinea un post total miercurea şi vinerea. În timp ce păştea vitele sau cultiva pământul familiei, adesea, el dădea săracilor merindele sale sau chiar hainele cu care era îmbrăcat, întorcându-se acasă dezbrăcat. Odată, el a dat săracilor aproape toate seminţele de care avea nevoie pentru câmpurile pe care le cultiva. Domnul l-a răsplătit pentru generozitatea sa iar recolta adunată a fost mai mare ca niciodată.

La moartea tatălui său, el a renunţat la activitatea de agricultor şi s-a dedicat în întregime rugăciunii, făcând asemenea progrese încât chiar mama sa a fost martoră la ridicarea sa de la pământ în timpul rugăciunii.[3]

Monahism

Copil fiind, Luca a încercat de două ori să plece de acasă şi să ducă o viaţă de rugăciune ca pustnic. Prima dată, el a încercat să se retragă în Tesalia, dar a fost prins de soldaţi care pândeau sclavi fugiţi şi trimis înapoi acasă.[4] A doua oară a vut mai mult succes, întâlnind doi călugări care călătoreau de la Roma către Ierusalim[5] şi care la-u luat şi dus la o mănăstire din Atena unde a primit small habit.[6][note 3] La acest eveniment avea doar paisprezece ani (910 d.Hr.), iar mama sa era foarte preocupată de soarta lui, rugându-se să se întoarcă acasă. După ce şi-a văzut mama în vis, chemându-l cu lacrimi în ochi, stareţul la trimis acasă.

El s-a întors acasă pentru patru luni şi apoi, cu binecuvântarea mamei sale, el s-a reîntors la viaţa monahală, plecând într-un loc solitar de pe un munte numit Ioannou (sau Ioannitsa). Aici era construită o biserică cu hramul Sfinţilor doctori fără de arginţi Cosma şi Damian, unde a dus o viaţă ascetică, de rugăciune şi post constante timp de şapte ani.[7] Lucrarea Viaţa menţionează cu suspicious symmetry că în această perioadă, Luca a primit schima mare[note 4] de la doi călugări[note 5] Călătorind de la Ierusalim la Roma (se presupune că sunt aceiaşi doi care i-au acordat schima mică în timp ce mergeau spre Ierusalim).[8] După aceasta, Sfântul Luca şi-a dublat eforturile ascetice, pentru care Domnul l-a dăruit cu harul înainte-vederii.

Faima lui Luca s-a răspândit, fiindu-i atribuite numeroase miracole din timpul acestei perioade, cum ar fi dezvăluirea către doi fraţi a locului de îngropare a tezaurului tatălui lor decedat.[9] De asemenea, sunt date numeroase dovezi ale sfinţeniei lui Luca, cum ar fi faptul că dormea într-un şanţ ca să-şi aducă aminte că este muritor,[10] sau că a fost vizitat în vis de un înger care a coborât un cârlig rin gura lui Luca şi "a scos afară un anumit organ cărnos de acolo", eliberându-l de tentaţiile cărnii.[11]

După şapte ani în, Ioannou, sfântul s-a mutat în Corint din cauza unei invazii a împăratului bulgar Simion (pe care Luca o prezisese).[12] Auzind de un anumit stâlpnic de la Zemena (Gimenes) de lângă Corint, hel a mers în vizită la acesta, dar a rămas zece ani ca să-l slujească pe acest pustnic cu smerenie şi ascultare.

După aceea, în jurul anului 927 d.Hr., sfântul s-a reîntors pe Muntele Ioannou pentru a-şi constitui propria comunitate şi pentru a se dedica din nou ascetismului. Adesea, era silit să se mute din cauza numărului vizitatorilor care auziseră de sfinţenia lui şi veneau la el pentru rugăciune sau pentru un cuvânt de sfâtuire sau profeţie, indiferent cât de retras încerca el să trăiască. Luca avea aşa mulţi adepţi încât a găsit că este distras pre mult şi a decis să se retragă şi mai mult în sălbăticie, cu binecuvântarea pustnicului Teofilact.[13] Cu toate acestea, trei ani mai târziu el a fost obligat să se mute din nou, de data aceasta din cauza unei invazii a maghiarilor.

Luca s-a retras împreună cu sătenii locului pe insula Ampelon din apropiere.[14] O dată ajuns acolo, Luca a considerat că insula pustie este potrivită pentru continuarea vieţii sale ascetice şi a stat acolo timp de trei ani, îndurând perioade de sete teribilă.[15] Uneori, sora sa îi aducea pâine, dar el dădea mare parte din aceasta nevoiaşilor sau marinarilor în trecere.

Mănăstirea Cuviosului Luca

Sfântul Luca cel Nou din Muntele Stirion.

Ulterior, ucenicii săi l-au convins să plece de pe insulă, iar el s-a întors în Grecia continentală şi s-a aşezat pentru restul vieţii sale în zona mult mai prietenoasă numită în prezent Hosios Loukas, unde a înfiinţat o mănăstire de călugări în jurul anului 946 d.Hr. în zona Stiris (care poate fi deformarea numelui de Soterion sau loc de vindecare).[16][note 6]

Aici, fraţii s-au adunat în jurul sfântului iar o mică mănăstire a crescut, având biserica cu hramul Marea Muceniţă Varvara. Locuind în mănăstire, sfântul a făcut multe minuni, vindecând boli ale sufletului şi trupului.

Adormirea

Sfântul Luca a căzut bolnav la vârsta de şaptezeci de ani la Stirion. Prevăzându-şi sfârşitul, sfântul s-a închi într-o chilie şi timp de trei luni s-a pregătit de plecare. Când a fost întrebat despre locul unde să fie înmormântat, el a replicat "aruncaţi-mi trupul într-o vâlcea să fie mâncat de fiarele sălbatice." Când ucenicii săi l-au implorat să-şi schimbe aceste dispoziţii, el le-a comandat să-i îngroape trupul pe locul unde era aşezat. Îmbrăţişându-şi ucenicii, el le-a cerut să se roage pentru el, profeţind că după o vreme, în locul acela va fi o mare biserică şi mănăstite. Apoi, ridicându-şi ochii spre cer, el a spus: "În mâinile Tale, Doamne, pun sufletul meu!" şi a murit în pace şi bucurie. Sfântul Luca a adormit în Domnul în 7 februarie 953.

Myrrh flowed from his holy relics,[note 7] and many healings occurred. His tomb exuded a fragrant oil which was collected and burned in a lamp, and many miracles and healings were wrought at the tomb. The rumour that his relic worked miracles brought great numbers of believers to the monastery to be healed, and the original buildings gave way to more monumental structures.[16] As the Saint had predicted, two churches and a monastery were built there, and the monastery of Hosios Loukas became a great place of pilgrimage, as it remains to this day.[note 8]

Imnografie

Troparion of St Luke of Mount Stirion Tone 1[17]
Let us firmly honour Luke the Godbearer with hymns and chants,
the glory of the faithful,
the boast of the righteous,
bright light of Stirion and its true inhabitant;
he brings near to Christ those who cry out in faith:
Glory to Him Who has strengthened thee;
Glory to Him Who has crowned thee;
Glory to Him Who through thee works healings for all.

Kontakion of St Luke of Mount Stirion Tone 8[17]
God in ineffable judgment chose thee before thou wast fashioned according to His good pleasure;
He took thee from thy mother's womb,
He sanctified thee as His servant.
As the Lover of mankind,
He guided thee to Himself,
before Whom thou dost now stand rejoicing,
O Luke.

Vezi şi

Lecturi ulterioare

In Greek

A brief life of the saint is given by Photios Kontoglou:

Note

  1. Mănăstirea din Hosίos Loukas, construită pe pantele Muntelui Helίkon, în apropierea vechiului oraş Stiris, este, probabil, cel mai important monument din perioada bizantină mijlocie aflat în Grecia. În cele aproape zece secole de la înfiinţarea acesteia, mănăstirea a jucat un rol central în vicisitudinile istoriei acelor locuri. A câştigat favorurile împăraţilor şi autorităţilor din perioada bizantină. În timpul perioadei france, a trecut în posesia unui ordin de călugări romano-catolici şi, în consecinţă, a suferit furia şi jaful cuceritorilor catalani şi turci. În timpul răscoalei greceşti din 1821 a fost sediu pentru "armatoloi" şi "klephtes" (luptători pentru libertate). (ΟΣΙΟΣ ΛΟΥΚΑΣ - HOSIOS LOUKAS. Primăria din Distomo, Prefectura Boeotia, Grecia.)
  2. Sfântul Ioanichie cel Mare (752, Bitinia - † 4 noiembrie 846, la Antidium), unul dintre cei mai mari călugări ai Răsăritului creştin, a levitat deasupra pământului în timpul rugăciunii. Sfântul Serafim de Sarov, de asemenea, a fost văzut levitând în timpul călătoriilor sale (Valentine Zander. Saint Seraphim of Sarov: His Life. London, 1968. pp.39-40.)
  3. Schima mică sau călugăr stavrofor (lit. 'călugăr purtător de cruce').
  4. Schima mare sau schimonah.
  5. pustnici care erau în pelerinaj.
  6. La jumătatea drumului dintre Distomo (vechiul Ambryssos) şi Mănăstirea din Osios Loukas, se găseşte satul Stiri, care este numit după, dar nu este în locul, vechiului Stiris. (Jeremy McInerney. The Folds of Parnassos: Land and Ethnicity in Ancient Phokis. University of Texas Press, 1999. p.317.)
  7. Unfortunately, sometime in the later Middle Ages St. Luke's relics were taken elsewhere, and ended up in Venice. Thanks be to God, in 1986 they were correctly identified and returned to the monastery, where they reside to this day.
  8. Hosios Loukas is the largest of three monasteries surviving from the Middle Byzantine period in Greece. It differs from the Daphnion and Nea Moni in that it is dedicated to a single military saint. St. Lukes' prophecy about the reconquest of Crete (in 960 AD) is commemorated by the image of Joshua on the exterior wall of the Panagia church: Joshua was considered a model "warrior of the faith", whose help was especially effective in the wars waged against the Arabs.

Referinţe

  1. Hesiod. Teogonie. Transl. Dorothea Wender. Penguin Classics, 1973. p.23.
  2. Sfântul Partenie, episcop de Lampsacos. Dreptul Părinte Luca din Muntele Stirion. Prăznuit în 7 februarie. Arhiepiscopia Ortodoxă Greacă din Australia.
  3. Life, ch. 7.
  4. Life, ch. 8.
  5. Life, ch. 9.
  6. Life, ch. 10.
  7. Life, chs. 16,32.
  8. Life, ch. 21.
  9. Life, ch. 27.
  10. Life, ch. 25.
  11. Life, ch. 29.
  12. Life, ch. 32.
  13. Life, ch. 47.
  14. Life, ch. 50.
  15. Life, ch. 51.
  16. 16,0 16,1 ΟΣΙΟΣ ΛΟΥΚΑΣ - HOSIOS LOUKAS.
  17. 17,0 17,1 http://www.stnectarios.org/menologion/feb.pdf

Surse

OrthodoxWiki: Luke the Younger, inspirat după:

Wikipedia

Other

Legături externe

Wikipedia

Other