Liturghia Sfântului Gherman al Parisului: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
Linia 1: Linia 1:
{{Traducere EN}}
+
{{Îmbunătăţire}}
  
{{Ortodoxiaderitapusean}}
+
[[Image:Saint germain.jpg|thumb|Sfântul Gherman din Paris, 496-576]]
 +
''''Sfânta Liturghie a Sfântului Gherman din Paris''''' sau '''La divine liturgie selon Saint Germain de Paris''' este principala [[liturghie]] a [[Biserica Catolică Ortodoxă a Franţei|Bisericii Catolice Ortodoxe a Franţei]] şi a [[Biserica Ortodoxă a Galilor|Bisericii Ortodoxe a Galilor]].
  
[[Image:Saint germain.jpg|thumb|St Germanus of Paris, 496-576]]
+
==Istoricul restaurării acestei liturghii==
'''''La divine liturgie selon Saint Germain de Paris''''', or the '''Divine Liturgy according to St Germanus of Paris''', is the principal [[liturgy]] of the [[Orthodox Church of France]] and of the [[Orthodox Church of the Gauls]].  
+
Înainte de resturarea acestei liturghii în Biserica franceză, liturghia galilor a fost refăcută de Părintele Pierre Lebrun al Oratoriului (1661-1729), Părintele Vladimir Guettée (1816-1892) şi de către Stareţa Louis Marie Olivier Duchesne (1843-1922). După constituirea Bisericii Ortodoxe a Franţei din 1936, [[preot]]ul [[Jean-Nectaire (Kovalevsky) de Saint-Denis|Evgraph Kovalevsky]], ulterior [[Episcop]] [[Jean-Nectaire (Kovalevsky) de Saint-Denis|Jean de Saint-Denis]], a demarat restaurarea cultului galilor pentru uzul Bisericii franceze. Principalele documente pe care le-a folosit şi care nu fuseseră disponibile predecesorilor săi, sunt două scrisori atribuite Sfântului Gherman din Paris (496-576) care descriau liturghia din Parisul secolului al VI-lea. Kovalevsky a căutat prin scrierile numeroşilor [[sfânt|sfinţi]] gali din aceeaşi perioadă informaţii despre practica liturgică a galilor, la fel ca şi mise, slujiri de Sfinte Taine, colecţii de citiri la slujbe şi antifoane existente. Liturghia restaurată a trecut prin mai multe variante (1956, 1968, 1973, 1975 şi 1998). Unii ortodocşi din afara Bisericii Franţei bârfesc spunând că această liturghie este pur şi simplu imaginaţia lui Kovalevsky. Ca răspuns la aceste zvonuri, [[Arhiepiscop]]ul [[Ioan Maximovici]] a înfiinţat o comisie liturgică specială care a studiat Liturghia Sfântului Gherman din Paris cuvânt cu cuvânt, comparând-o cu izvoarele acesteia. Raportul comisiei din 1961 a declarat liturghia ca fiind autentică. A fost aprobată pentru slujire de [[Biserica Ortodoxă Rusă]], de [[Biserica Ortodoxă Rusă din afara Rusiei]], de [[Biserica Ortodoxă Română]] şi de [[Biserica Ortodoxă Sârbă]].
 +
[[Image:Arch jean st irenee.jpg|thumb|Sfântul [[Ioan Maximovici|Ioan de Shanghai]] slujind liturghia galilor restaurată în Paris]]
  
==History of the liturgy's restoration==
+
==Slujirea acestei liturghii în zilele noastre==
Prior to its restoration by the French Church, the Gallican liturgy had been reconstructed by Father Pierre Lebrun of the Oratory (1661-1729), Father Vladimir Guettée (1816-1892), and the Abbbé Louis Marie Olivier Duchesne (1843-1922). After the formation of the [[Orthodox Church of France]] in 1936, the [[priest]] [[Jean-Nectaire (Kovalevsky) of Saint-Denis|Evgraph Kovalevsky]], later [[Bishop]] [[Jean-Nectaire (Kovalevsky) of Saint-Denis|Jean of Saint-Denis]], set about restoring the Gallican rite for use by the French Church. The principal documents he used that had been unavailable to his predecessors were two letters ascribed to St Germanus of Paris (496-576) that describe the liturgy in sixth-century Paris. Kovalevsky drew on the writings of numerous Gallican [[saint]]s of the same era that provide information on Gallican liturgical practice, as well as extant missals, sacramentaries, lectionaries, and antiphonaries. The restored liturgy has gone through several editions (1956, 1968, 1973, 1975, and 1998). Some Orthodox outside of the French Church circulated rumors that the liturgy was simply a product of Kovalevsky's imagination. In response to this, [[Archbishop]] [[John Maximovitch]] chaired a special liturgical commission that studied the liturgy word by word, comparing it to the original sources. The 1961 report of the commission declared the liturgy to be authentic. It was approved for use by the [[Church of Russia]], the [[Russian Orthodox Church Outside of Russia]], the [[Church of Romania]], and the [[Church of Serbia]].
+
În afara [[parohie|parohiilor]] din Biserica Franţei, Biserica Galilor şi Biserica Franceză dar care în prezent fac parte din Biserica României şi din [[Biserica din Alexandria (coptă)]] şi de unele care sunt în comuniune cu Biserica Sârbă.
[[Image:Arch jean st irenee.jpg|thumb|St [[John Maximovitch|John of Shanghai]] celebrating the restored Gallican liturgy in Paris]]
 
  
==Present use==
+
{{Ortodoxiaderitapusean}}
In addition to the [[parish]]es of the Orthodox Church of France, of the Orthodox Church of the Gauls, and the French Orthodox Church, St Germanus is also used by a number of parishes that were formerly with the French Church but which are now part of the Church of Romania and the [[Church of Alexandria (Coptic)]], and some which are in dialogue with the [[Church of Serbia]].
 
  
{{westernrite}}
+
==Structura obişnuită a acestei liturghii==
 +
În continuare este prezentată structura liturghiei galilor aşa cum a fost ea restaurată de secolul XX de către Biserica Ortodoxă a Franţei. Spre deosebire de ritul roman şi cel milanez, cel galez nu are o anafora fixă, folosind în schimb diferite texte înainte şi după lista instituţiei.
  
==Structure of the ordinary==
+
*Pregătirea Darurilor
The following is the order of the Gallican liturgy as it was restored in the twentieth century by the Orthodox Church of France. Unlike the Roman and Milanese rites, the Gallican does not have a fixed anaphora, but instead uses variable texts before and after the institution narrative.
+
*''Prælegendum'' (psalmul introductiv)
 
+
*Chemarea la tăcere şi mulţumire
*Preparation of the Offerings
+
*[[Trisaghion]]ul în greceşte, latină şi limba locală)
*''Prælegendum'' (entrance psalm)
+
*''Kyrie'' - ''Doamne miluieşte'' (o singură dată)
*Call for silence and greeting
+
*Imnul (perioadei sau zilei)
*[[Trisagion]] in Greek, Latin, and the vernacular)
+
*Citirile zilei
*''Kyrie'' (single)
+
*Prima citire (text din Vechiul Testament sau patristic)
*Hymn (of the season or the day)
+
*Treptat ?
*Collect of the Day
+
*A doua citire (din Epistole, Faptele Apostolilor sau Apocalipsa)
*First Reading (Old Testament or patristic text)
+
*''Benedicite'' (Cântarea celor Trei Tineri)
*Gradual
+
*[[Aleluia]] (sau Tract? în post)
*Second Reading (Epistle, Book of Acts, or the Apocalypse)
+
*De trei ori Sfinte înainte de Evanghelie
*''Benedicite'' (Song of the Three Young Men)
 
*[[Alleluia]] (or Tract in Lent)
 
*Thrice-Holy before the Gospel
 
 
*Gospel
 
*Gospel
*Canticle of the Apocalypse
+
*Canticula Apocalipsei
*Homily
+
*Predică
*Litany of St Martin
+
*Ectenia Sfântului Martin
*Collect after the Preces
+
*Citirile de după Preces?
*Dismissal of the catechumens
+
*Eliberarea catehumenilor
*The Symbol of Faith ([[Nicene-Constantinopolitan Creed|Creed]])
+
*Simbolul credinţei ([[Crezul de la Niceea|Crezul]])
*Preface to the Faithful
+
*Prefaţa la Credincios ?
*Great Entrance with ''Sonus'' and ''Laudes''
+
*Vohodul mare cu ''Sonus'' şi ''Laudes''
*Collect of the Offertory
+
*Citirile Ofrandei
*Diptychs and Collect after the Names
+
*Diptihul şi citirile de după Nume
*Kiss of Peace and Collect
+
*Sărutul Păcii şi citiri
*Anaphora: Dialogue, variable ''Immolatio'', ''Sanctus'', variable ''Post-Sanctus'', institution narrative, anamnesis, [[epiclesis]], variable ''Post-Epiclesis'', blessing of the elements, final doxology
+
*Anaforaua: Dialogul, ''Immolatio'' schimbător, ''Sanctus'', ''Post-Sanctus'' schimbător, lista instituţiei, anamnesis?, [[epicleza]], ''Post-Epicleza'' schimbătoare, binecuvântarea elementelor, doxologia finală
*Breaking of the Bread and fraction anthem
+
*Frângerea pâinii şi imnul părticelelor
*[[Lord's Prayer]]
+
*[[Rugăciunea Domnului]]
*Elevation of the Gifts
+
*Înălţarea Darurilor
*Blessing of the Faithful
+
*Binecuvântarea credinciosului
*Communion and communion chant
+
*Împărtăşirea şi cântecul împărtăşirii
*''Trecanum'' (post-communion hymn of thanksgiving to the Trinity)
+
*''Trecanum'' (imnul de după împărtăşire de mulţumire adusă Sfintei Treimi)
*Postcommunion collect
+
*Citirile de după împărtăşire
*Hymn of thanksgiving
+
*Imnul de mulţumire
*Dismissal with blessing
+
*Încheierea cu binecuvântare
  
==Sources==
+
==Izvoare==
 
*''La divine liturgie selon Saint Germain de Paris'' (Paris, 1998)
 
*''La divine liturgie selon Saint Germain de Paris'' (Paris, 1998)
 
*''La sainte messe selon saint Germain de Paris'' (Paris, 1975)
 
*''La sainte messe selon saint Germain de Paris'' (Paris, 1975)
Linia 62: Linia 60:
 
*''Du rit occidental: Rapport de la Commision Liturgique'' (1960)
 
*''Du rit occidental: Rapport de la Commision Liturgique'' (1960)
  
 +
==Legături externe==
 +
*[http://orthodoxie.free.fr/the_divine_liturgy_of_saint_germanus.htm The Divine Liturgy of St Germanus]
  
==External ink==
 
*[http://orthodoxie.free.fr/the_divine_liturgy_of_saint_germanus.htm The Divine Liturgy of St Germanus]
 
  
 +
[[Categorie:Liturgică]]
 +
[[Categorie:Texte]]
 +
[[Categorie:Ritul apusean]]
  
[[Category:Liturgics]]
+
[[en:Divine Liturgy according to St Germanus of Paris]]
[[Category:Texts]]
 
[[Category:Western Rite]]
 

Versiunea de la data 17 septembrie 2009 18:21

Acest articol necesită îmbunătățiri.
Puteți da chiar dv. o mână de ajutor corectându-l, aducând informații noi, restructurându-l și/sau aducându-l mai aproape de
standardele de editare OrthodoxWiki.
Sfântul Gherman din Paris, 496-576

'Sfânta Liturghie a Sfântului Gherman din Paris sau La divine liturgie selon Saint Germain de Paris este principala liturghie a Bisericii Catolice Ortodoxe a Franţei şi a Bisericii Ortodoxe a Galilor.

Istoricul restaurării acestei liturghii

Înainte de resturarea acestei liturghii în Biserica franceză, liturghia galilor a fost refăcută de Părintele Pierre Lebrun al Oratoriului (1661-1729), Părintele Vladimir Guettée (1816-1892) şi de către Stareţa Louis Marie Olivier Duchesne (1843-1922). După constituirea Bisericii Ortodoxe a Franţei din 1936, preotul Evgraph Kovalevsky, ulterior Episcop Jean de Saint-Denis, a demarat restaurarea cultului galilor pentru uzul Bisericii franceze. Principalele documente pe care le-a folosit şi care nu fuseseră disponibile predecesorilor săi, sunt două scrisori atribuite Sfântului Gherman din Paris (496-576) care descriau liturghia din Parisul secolului al VI-lea. Kovalevsky a căutat prin scrierile numeroşilor sfinţi gali din aceeaşi perioadă informaţii despre practica liturgică a galilor, la fel ca şi mise, slujiri de Sfinte Taine, colecţii de citiri la slujbe şi antifoane existente. Liturghia restaurată a trecut prin mai multe variante (1956, 1968, 1973, 1975 şi 1998). Unii ortodocşi din afara Bisericii Franţei bârfesc spunând că această liturghie este pur şi simplu imaginaţia lui Kovalevsky. Ca răspuns la aceste zvonuri, Arhiepiscopul Ioan Maximovici a înfiinţat o comisie liturgică specială care a studiat Liturghia Sfântului Gherman din Paris cuvânt cu cuvânt, comparând-o cu izvoarele acesteia. Raportul comisiei din 1961 a declarat liturghia ca fiind autentică. A fost aprobată pentru slujire de Biserica Ortodoxă Rusă, de Biserica Ortodoxă Rusă din afara Rusiei, de Biserica Ortodoxă Română şi de Biserica Ortodoxă Sârbă.

Sfântul Ioan de Shanghai slujind liturghia galilor restaurată în Paris

Slujirea acestei liturghii în zilele noastre

În afara parohiilor din Biserica Franţei, Biserica Galilor şi Biserica Franceză dar care în prezent fac parte din Biserica României şi din Biserica din Alexandria (coptă) şi de unele care sunt în comuniune cu Biserica Sârbă.

Acest articol face parte din seria despre
Ortodoxia de rit apusean
Istoric
Secolul al XIX-lea
Secolul XX
Critici
Liturgică
Liturghia Sfântului Grigorie
Liturghia Sfântului Tihon
Liturghia Sfântului Gherman
Ritul de la Sarum
Ritul Galican
Stowe Missal
Asocieri
Vicariatul ritului apusean
Societatea Sfântului Vasile
Biserica Catolică Ortodoxă a Franței
Mănăstiri
Christminster
Sfântul Petroc
Editați această casetă


Structura obişnuită a acestei liturghii

În continuare este prezentată structura liturghiei galilor aşa cum a fost ea restaurată de secolul XX de către Biserica Ortodoxă a Franţei. Spre deosebire de ritul roman şi cel milanez, cel galez nu are o anafora fixă, folosind în schimb diferite texte înainte şi după lista instituţiei.

  • Pregătirea Darurilor
  • Prælegendum (psalmul introductiv)
  • Chemarea la tăcere şi mulţumire
  • Trisaghionul în greceşte, latină şi limba locală)
  • Kyrie - Doamne miluieşte (o singură dată)
  • Imnul (perioadei sau zilei)
  • Citirile zilei
  • Prima citire (text din Vechiul Testament sau patristic)
  • Treptat ?
  • A doua citire (din Epistole, Faptele Apostolilor sau Apocalipsa)
  • Benedicite (Cântarea celor Trei Tineri)
  • Aleluia (sau Tract? în post)
  • De trei ori Sfinte înainte de Evanghelie
  • Gospel
  • Canticula Apocalipsei
  • Predică
  • Ectenia Sfântului Martin
  • Citirile de după Preces?
  • Eliberarea catehumenilor
  • Simbolul credinţei (Crezul)
  • Prefaţa la Credincios ?
  • Vohodul mare cu Sonus şi Laudes
  • Citirile Ofrandei
  • Diptihul şi citirile de după Nume
  • Sărutul Păcii şi citiri
  • Anaforaua: Dialogul, Immolatio schimbător, Sanctus, Post-Sanctus schimbător, lista instituţiei, anamnesis?, epicleza, Post-Epicleza schimbătoare, binecuvântarea elementelor, doxologia finală
  • Frângerea pâinii şi imnul părticelelor
  • Rugăciunea Domnului
  • Înălţarea Darurilor
  • Binecuvântarea credinciosului
  • Împărtăşirea şi cântecul împărtăşirii
  • Trecanum (imnul de după împărtăşire de mulţumire adusă Sfintei Treimi)
  • Citirile de după împărtăşire
  • Imnul de mulţumire
  • Încheierea cu binecuvântare

Izvoare

  • La divine liturgie selon Saint Germain de Paris (Paris, 1998)
  • La sainte messe selon saint Germain de Paris (Paris, 1975)
  • La sainte messe selon saint Germain de Paris et le chant des fidèles (Paris, 1968 and 1973)
  • La divine liturgie selon Saint Germain de Paris (Paris, 1956)
  • Monseigneur Jean (Kovalevsky) of Saint-Denis, Le canon eucharistique de l'ancien rite des Gaules (Paris, c. 1956)
  • Du rit occidental: Rapport de la Commision Liturgique (1960)

Legături externe