Listă de arhaisme în cărțile de cult

De la OrthodoxWiki
Versiunea din 27 decembrie 2008 15:01, autor: Inistea (Discuție | contribuții) (P)
Salt la: navigare, căutare

Această listă alfabetică cumprinde cuvinte, termeni, noţiuni sau expresii din limba (bisericească) română veche, care mai pot fi ocazional întâlniţi în diferite cărţi de cult sau de rugăciuni ortodoxe.

Sus  -  A  B  C  D  E  F  G  H  I  Î  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  Ș  T  Ț  U  V  W  X  Y  Z

B

  • bold - ac, vârf ascuţit (de lance, de exemplu) ; provine din: sl. bodli "spin" ; bg. bodilo "ac, vîrf ascuţit" (exemplu: "Boldul morţii s-a tâmpit văzându-Te pe Tine, Mântuitorule" - în cântările punerii în mormânt a Domnului Iisus Hristos - Prohodul Domnului)

C

  • chinovie - mănăstire (cu viaţă de obşte, de obicei); exemple: "Chinovia Cernicăi" (nume loc); "chinovia Avei Serida, aproape de Gaza" (nume stareţ)
  • a (se) clăti - a (se) clătina (din sl. klatiti "a scutura") : "Pentru că a întărit lumea, care nu se va clăti." (Psalmi 92, 2)
  • cocon - copil sau tânăr de neam bun (de exemplu, pentru cei trei tineri din cuptorul de foc - cf. 17 decembrie)

D

F

G

  • gonaciu - prigonitor, asupritor, cel care persecută

Î

  • învârtoşat - împietrit, încăpăţânat, încrezător în puterea sa proprie (derivă din "vârtos" - a se vedea la litera "V", "vârtute"); exemple: "s-a învârtoşat inima lui Faraon" (Ieşire, 7); "s-a învârtoşat inima poporului acestuia" (Luca 8)

L

  • lin (pl. linuri) - teasc pentru stors [strugurii, de obicei]

M

  • mâneca, a (vb.) - a pleca de cu bună dimineaţă spre o ţintă anume, (fig.) a se grăbi spre, (fig.) a alerga spre o ţintă anume; exemplu: "Să mânecăm cu mânecare adâncă" – se cântă la Paşti
  • mânecare - dimineaţă, dis-de-dimineaţă, în zorii zilei, cu noaptea în cap, când mijeşte ziua
  • mişel - lipsit, de condiţie modestă, sărac, nevoiaş [din latinescul misellus]
  • mozavirìe - calomniere, ponegrire, bârfă, bârfeală, bârfire ; exemplu: "Nu mă da pe mine mozaviríei şarpelui"
  • muncă (pl. munci) - chin [chinuri muceniceşti, de obicei; sau, uneori, ascetice, în sensul de osteneală: "s-a supus pe sine la munci" etc.]

N

  • năimi, a (vb.) - a angaja, a tocmi pentru o muncă plătită [din slavonescul naimu]
  • nemernic - străin, venetic, pribeag, pripăşit; exemplu: "Nemernic sunt eu pe pământ." [din slavonescul namĕrĩnŭ - "care vine"]

O

  • obraz - chip, faţă, dar uneori chiar "personă" (din sl. obrazŭ)
  • ostrov - insulă (sau, mai rar, peninsulă, cum ar fi Muntele Athos) [din slavonescul ostrovŭ]

P

  • predanie - tradiţie, datină
  • privelişte - arenă (arena de circ unde au murit mucenicii, de exemplu)
  • prost (sl. prostŭ) - simplu; nevinovat; curat; blând; fără de răutate; fără ştiinţă de carte (în funcţie de context ; de exemplu: avva Pavel cel Prost - i.e. "cel Simplu", ucenicul Sf. Antonie cel Mare, v. Patericul egiptean; "Fiţi înţelepţi ca şerpii şi proşti ca porumbii" - Matei 10, 16, în Noul Testament de la 1818)

R

  • rost - gură; exemplu: "cu rostul tău de aur grăind..." (despre sfântul Ioan Gură de Aur)
  • rărunchi - rinichi (lit.), dar în limbajul Bibliei e folosit în sens figurativ: "a-şi încinge rărunchii" (a fi pregătit şi hotărât pentru ceva), "a striga din rărunchi" (a striga din toată fiinţa) - "rărunchii" în antropologia veche fiind consideraţi ca sediu interior al vitalităţii şi sensibilităţii.

S

  • sărman - orfan, de unde: sărac, amărît. Forme variabile învechite/arhaice: săriman, sîrman, suruman, Mold. sîr(u)man, siriman, suriman, Trans. sără(i)man. Sl. siromachŭ ‹ gr. χειρομάχος (Cihac, II, 326; Giurescu, R. Istorică, XIII, 23-43), cf. bg., sb., cr. siromah, cu schimb de suf. -man. - Der. sărmănesc, adj. (înv., de sărman); sărmănie, s.f. (înv., sărăcie). - Cf. siromah.) - cf. DER
  • slavoslovie - laudă lui Dumnezeu, doxologie [din slavonescul slavoslovije]
  • sobor - sinod, dar şi "soborul mănăstirii" (adunarea vieţuitorilor dintr-o mănăstire), sau (mai vechi) orice fel de adunare. [din slavonescul sŭborŭ]
  • soartă - "moştenire", "stare" (dar şi "sfârşit") : "Şi ne dă nouă parte şi soartă cu toţi cei ce se tem de Tine întru adevăr şi păzesc poruncile Tale" (rugăciune la Utrenie). [din latinescul sors, -tis]

T

  • tâmpi, a se (vb.) - a se toci, a se ştirbi (exemplu: "Boldul morţii s-a tâmpit văzându-Te pe Tine, Mântuitorule" - în cântările punerii în mormânt a Domnului Iisus Hristos)

Ţ

V

  • vârtute - tărie, putere (scris uneori din greşeală "virtute": "Domnul este vârtutea mea", iar nu "Domnul este virtutea mea"); "vârtute" sau "vârtos" (tare, puternic) sunt vechi termeni de origină latină în limba română, proveniţi din latinescul virtus = putere (care şi el la rândul lui derivă din latinescul vir-i = bărbat, ca în neologismul "viril")
  • vetreală - velă, pânza corabiei, sau chiar corabia însăşi
  • viers - glas, glăsuire, voce, timbru al vocii, melodie, cântec [Variabil popular: ghiers - din latinescul versus]
  • voievod - "mai-mare", conducător, în forma generală; uneori traduceri mai specifice pot să apară


Sus  -  A  B  C  D  E  F  G  H  I  Î  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  Ș  T  Ț  U  V  W  X  Y  Z