Modificări

*'''bold''' - ac, vârf ascuțit (de lance, de exemplu) ; provine din: sl. ''bodli'' "spin" „spin”; bg. ''bodilo'' "ac„ac, vîrf ascuțit" vârf ascuțit” (exemplu: "Boldul „Boldul morții s-a tâmpit văzându-Te pe Tine, Mântuitorule" Mântuitorule” - în cântările punerii în mormânt a Domnului [[Iisus Hristos]] - [[Prohodul Domnului (liturgică)|Prohodul Domnului]])

*'''cercare''' - experiență (exemplu: "Prin „Prin cercare dumnezeieștile taine învățându-te" te” - [[Paraclis]]ul Sf. [[Siluan Athonitul]])

*'''chinovie''' - [[mănăstire]] (cu viață de obște, de obicei); exemple: "Chinovia Cernicăi" „Chinovia Cernicăi” (nume loc); "chinovia „chinovia [[Avva|Avei]] Serida, aproape de Gaza" Gaza” (nume [[stareț]])

*'''a (se) clăti''' - a (se) clătina (din sl. ''klatiti'' "a scutura"„a scutura”) : "Pentru „Pentru că a întărit lumea, care nu se va clăti." ” (Psalmi 92, 2)

*'''diortosire''' - corectarea și adaptarea unei traduceri preexistente a textului [[Sfânta Scriptură|Sfintei Scripturi]] sau ale scrierilor [[Sfinții Părinți|Sfinților Părinți]]. Literal, ''a diortosi'' înseamnă "a îndrepta"„a îndrepta”.

*'''dreptar''': îndrumător, linie de conduită sau model de urmat. Termenul este folosit (de puține ori) în [[Noul Testament]]. În Epistola către Romani (2, 20) [[Apostolul Pavel]] spune că "Legea „Legea este dreptarul cunoștinței și al adevărului"adevărului”, iar în II Timotei 1, 13: "Ține „Ține dreptarul cuvintelor sănătoase, pe care le-ai auzit de la mine, cu credința și iubirea care e în Hristos"Hristos”. Se vorbește și de "dreptarul credinței" „dreptarul credinței” (Epistola către Galateni 6, 16), care este [[Crezul]] (kerigma) apostolic. Cei ce trăiesc "viața „viața în Hristos" Hristos” sunt "făptură nouă"„făptură nouă”, iar "câți „câți vor urma dreptarul acesta, pace și milă asupra lor"lor”. Și iarăși, de "dreptarul „dreptarul învățăturii, căreia ați fost încredințați" încredințați” (Romani 6, 17), dreptar al învățăturii, adică modelul de urmat dreapta învățătură.

* '''față''' - chip, persoană, [[ipostas]] (cel trei "fețe" „fețe” ale [[Sfânta Treime|Sfintei Treimi]])

*'''gonaciu''' - prigonitor, asupritor, cel care [[Persecuții împotriva creștinilor(epoca antică)|persecută]]

* '''învârtoșat''' - împietrit, încăpățânat, încrezător în puterea sa proprie (derivă din "vârtos" „vârtos” - a se vedea la litera "V"„V”, "vârtute"„vârtute”); exemple: "s„s-a învârtoșat inima lui Faraon" Faraon” (Ieșire, 7); "s„s-a învârtoșat inima poporului acestuia" acestuia” ([[Evanghelia după Luca|Luca]] 8)

*'''mâneca, a (''vb.'')''' - a pleca de cu bună dimineață spre o țintă anume, (''fig.'') a se grăbi spre, (''fig.'') a alerga spre o țintă anume; exemplu: "Să „Să mânecăm cu mânecare adâncă" adâncă” – se cântă la [[Sfintele Paști]]

*'''Moisei''' - precum numele localității "Moisei" „Moisei” din Maramureș, este numele [[prooroc]]ului [[Moise]] în slavonește

*'''mozavirie''' - calomniere, ponegrire, bârfă, bârfeală, bârfire ; exemplu: "Nu „Nu mă da pe mine mozaviriei șarpelui"șarpelui”

*'''muncă (''pl.'' munci)''' - chin [chinuri mucenicești, de obicei; sau, uneori, ascetice, în sensul de osteneală: "s„s-a supus pe sine la munci" munci” etc.]; derivat, „muncitorul” sau „muncitorii” sunt „chinuitorul” sau „chinuitorii”

*'''năstrapă''' - vas de băut cu toartă (cană, cupă, potir, ulcior). [din bg. ''năstrap''; ngr. μαστραπᾶς] Exemplu: "Bucură„Bucură-te, ''năstrapă'' de aur" aur” ([[Paraclis|Paraclisul Maicii Domnului]]). Nota bene: În Antichitate și în perioada medievală, cu excepția vaselor de sticlă, vasele de băut (de exemplu cele mai plate de tip [[w:Kylix (drinking cup)|kylix]] sau cele mai adânci de tip [[w:Kantharos|kantharos]]) aveau de obicei toarte. Termenul grecesc ''μαστραπᾶς'' (''mastrapas'') pare să desemneze mai degrabă un ulcior.

*'''nemernic''' - străin, venetic, pribeag, pripășit; exemplu: "Nemernic „Nemernic sunt eu pe pământ." ” [din slavonescul ''namĕrĩnŭ'' - "care vine"„care vine”]

*'''obraz''' - chip, față, dar uneori chiar "persoană" „persoană” (din sl. ''obrazŭ'')

*'''peasnă''' - din slavonescul ''pesna'', "cântare" „cântare” sau "odă" „odă” - un fel de cântare bisericească formată din șase-nouă [[tropar]]e, având ca model de intonare primul tropar din șir, [[irmos]]ul.

*'''podoabă''' - asemănare ("aspect corespunzător"„aspect corespunzător”, "înfățișare „înfățișare cum se cuvine"cuvine”). Slavonescul ''podobije'' este traducerea termenului grecesc ομοιωσις (și a latinescului ''similitudo'', ''Imago Dei''), folosit în [[Cartea Facerii]] în expresia care spune că omul a fost creat după "chipul „chipul și ''asemănarea''" ” lui Dumnezeu.

*'''prost''' (sl. prostŭ) - simplu; nevinovat; curat; blând; fără de răutate; fără știință de carte (în funcție de context ; de exemplu: avva Pavel cel Prost - i.e. "cel Simplu"„cel Simplu”, ucenicul Sf. [[Antonie cel Mare]], v. [[Patericul egiptean]]; "Fiți „Fiți înțelepți ca șerpii și proști ca porumbii" porumbii” - [[Evanghelia după Matei|Matei]] 10, 16, în [[Noul Testament]] de la 1818)

*'''rost''' - gură; exemplu: "cu „cu rostul tău de aur grăind..." ” (despre sfântul [[Ioan Gură de Aur]])

*'''rărunchi''' - rinichi (''lit.''), dar în limbajul Bibliei e folosit în sens figurativ: "a„a-și încinge rărunchii" rărunchii” (a fi pregătit și hotărât pentru ceva), "a „a striga din rărunchi" rărunchi” (a striga din toată ființa) - "rărunchii" „rărunchii” în [[Antropologie|antropologia]] veche fiind considerați ca sediu interior al vitalității și sensibilității.

*'''sărman''' - orfan, de unde: sărac, amărât. Forme variabile învechite/arhaice: săriman, sîrman, suruman, Mold. sîr(u)man, siriman, suriman, Trans. sără(i)man. Sl. siromachŭ ‹ gr. χειρομάχος (Cihac, II, 326; Giurescu, R. Istorică, XIII, 23-43), cf. bg., sb., cr. siromah, cu schimb de suf. -man. - Der. sărmănesc, adj. (înv., de sărman); sărmănie, s.f. (înv., sărăcie). - Cf. siromah.) - cf. DER

*'''soartă''' - "moștenire"„moștenire”, "stare" „stare” (dar și "sfârșit"„sfârșit”) : "Și „Și ne dă nouă parte și soartă cu toți cei ce se tem de Tine întru adevăr și păzesc poruncile Tale" Tale” (rugăciune la [[Utrenie]]). [din latinescul ''sors, -tis'']

*'''sobor''' - [[sinod]], dar și "soborul mănăstirii" „soborul mănăstirii” (adunarea viețuitorilor dintr-o [[mănăstire]]), sau (mai vechi) orice fel de adunare. [din slavonescul ''sŭborŭ'']

*'''stihiră''' - [[tropar]], cântare liturgică/imnografică - v. [[stihiră]]

*'''svetlina''' - literal în slavonă (rusă, bulgară etc.) înseamnă "lumină"„lumină”, în [[imnografie|imnografia]] ortodoxă este o [[stihiră]] particulară, care se numește și [[luminândă]]

*'''tâmpi, a se (''vb.'')''' - a se toci, a se știrbi (exemplu: "Boldul „Boldul morții s-a tâmpit văzându-Te pe Tine, Mântuitorule" Mântuitorule” - în cântările punerii în mormânt a Domnului [[Iisus Hristos]])

*'''Țarigrad''' - Istanbul (var. Istambul), [[Constantinopol]]

*'''vârtute''' - tărie, putere (scris uneori din greșeală "virtute"„virtute”: "Domnul „Domnul este vârtutea mea"mea”, iar nu "Domnul „Domnul este virtutea mea"mea”); "vârtute" „vârtute” sau "vârtos" „vârtos” (tare, puternic) sunt vechi termeni de origină latină în limba română, proveniți din latinescul ''virtus'' = ''putere'' (care și el la rândul lui derivă din latinescul ''vir-i'' = ''bărbat'', ca în neologismul "viril"„viril”)

*'''vlădică''' - [[episcop]] (a se vedea articolul [[Vlădică]]) *'''voievod''' - "mai„mai-mare"mare”, conducător, în forma generală; uneori traduceri mai specifice pot să apară

[[Categorie:Cărţi Cărți de cult]]