Listă de arhaisme în cărțile de cult: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
(F)
(G)
Linia 18: Linia 18:
  
 
==G==
 
==G==
*'''gonaciu''' - prigonitor, asupritor, cel care persecută
+
*'''gonaciu''' - prigonitor, asupritor, cel care [[Persecuţii împotriva creştinilor|persecută]]
  
 
==Î==
 
==Î==

Versiunea de la data 27 decembrie 2008 14:32

Această listă alfabetică cumprinde cuvinte, termeni, noţiuni sau expresii din limba (bisericească) română veche, care mai pot fi ocazional întâlniţi în diferite cărţi de cult sau de rugăciuni ortodoxe.

Sus  -  A  B  C  D  E  F  G  H  I  Î  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  Ș  T  Ț  U  V  W  X  Y  Z

B

  • bold - ac, vârf ascuţit (de lance, de exemplu) ; provine din: sl. bodli "spin" ; bg. bodilo "ac, vîrf ascuţit" (exemplu: "Boldul morţii s-a tâmpit văzându-Te pe Tine, Mântuitorule" - în cântările punerii în mormânt a Domnului Iisus Hristos - Prohodul Domnului)

C

  • cercare - experienţă (exemplu: "Prin cercare dumnezeieştile taine învăţându-te" - Paraclisul Sf. Siluan Athonitul)
  • chinovie - mănăstire (cu viaţă de obşte, de obicei)
  • a (se) clăti - a (se) clătina (din sl. klatiti "a scutura") : "Pentru că a întărit lumea, care nu se va clăti." (Psalmi 92, 2)
  • cocon - copil sau tânăr de neam bun (de exemplu, pentru cei trei tineri din cuptorul de foc - cf. 17 decembrie)

D

F

G

  • gonaciu - prigonitor, asupritor, cel care persecută

Î

  • învârtoşat - împietrit, încăpăţânat, încrezător în puterea sa proprie (derivă din "vârtos" - a se vedea la litera "V", "vârtute")

L

  • lin (pl. linuri) - teasc pentru stors [strugurii, de obicei]

M

  • mâneca, a (vb.) - a pleca de cu bună dimineaţă spre o ţintã anume, (fig.) a se grăbi spre, (fig.) a alerga spre o ţintă anume; exemplu: "Să mânecăm cu mânecare adâncă" – se cântă la Paşti
  • mânecare - dimineaţă
  • mişel - lipsit
  • mozavirìe - calomniere, ponegrire; exemplu: "Nu mă da pe mine mozaviríei şarpelui"
  • muncă (pl. munci) - chin [chinuri muceniceşti, de obicei; sau ascetice, în sensul de osteneală: "s-a supus pe sine la munci" etc.]

N

  • năimi, a (vb.) - a angaja, a tocmi.
  • nemernic - străin, venetic

O

  • obraz - chip, faţă, dar uneori chiar "personă" (din sl. obrazŭ)
  • ostrov - insulă [sau peninsulă, mai rar] (din sl. ostrovŭ)

P

  • predanie - tradiţie
  • privelişte - arenă
  • prost (sl. prostŭ) - simplu; nevinovat; curat; blând; fără de răutate; fără ştiinţă de carte (în funcţie de context ; de exemplu: avva Pavel cel Prost - i.e. "cel Simplu", ucenicul Sf. Antonie cel Mare, v. Patericul egiptean; "Fiţi înţelepţi ca şerpii şi proşti ca porumbii" - Matei 10, 16, în Noul Testament de la 1818)

R

  • rost - gură; exemplu: "cu rostul tău de aur grăind..."
  • rărunchi - rinichi (lit.), dar în limbajul Bibliei e folosit în sens figurativ: "a striga din rărunchi" înseamnă a striga din toată fiinţa

S

  • sărman - orfan, de unde: sărac, amărît. Forme variabile învechite/arhaice: săriman, sîrman, suruman, Mold. sîr(u)man, siriman, suriman, Trans. sără(i)man. Sl. siromachŭ ‹ gr. χειρομάχος (Cihac, II, 326; Giurescu, R. Istorică, XIII, 23-43), cf. bg., sb., cr. siromah, cu schimb de suf. -man. - Der. sărmănesc, adj. (înv., de sărman); sărmănie, s.f. (înv., sărăcie). - Cf. siromah.) - cf. DER
  • slavoslovie - laudă lui Dumnezeu, doxologie [din slavonescul slavoslovije]
  • sobor - sinod, dar şi "soborul mănăstirii" (adunarea vieţuitorilor dintr-o mănăstire), sau (mai vechi) orice fel de adunare. [din slavonescul sŭborŭ]
  • soartă - "moştenire", "stare" (dar şi "sfârşit") : "Şi ne dă nouă parte şi soartă cu toţi cei ce se tem de Tine întru adevăr şi păzesc poruncile Tale" (rugăciune la Utrenie). [din latinescul sors, -tis]

T

  • tâmpi, a se (vb.) - a se toci, a se ştirbi (exemplu: "Boldul morţii s-a tâmpit văzându-Te pe Tine, Mântuitorule" - în cântările punerii în mormânt a Domnului Iisus Hristos)

Ţ

V

  • vârtute - tărie, putere (scris uneori din greşeală "virtute": "Domnul este vârtutea mea", iar nu "Domnul este virtutea mea"); "vârtute" sau "vârtos" (tare, puternic) sunt vechi termeni de origină latină în limba română, proveniţi din latinescul virtus = putere (care şi el la rândul lui derivă din latinescul vir-i = bărbat, ca în neologismul "viril")
  • vetreală - velă, pânza corabiei, sau chiar corabia însăşi
  • viers - glas, glăsuire, voce, timbru al vocii, melodie, cântec [Variabil popular: ghiers - din latinescul versus]
  • voievod - "mai-mare", conducător, în forma generală; uneori traduceri mai specifice pot să apară


Sus  -  A  B  C  D  E  F  G  H  I  Î  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  Ș  T  Ț  U  V  W  X  Y  Z