Lindisfarne: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
 
Linia 1: Linia 1:
 
{{Traducere EN}}
 
{{Traducere EN}}
  
−
  [[Image:Lindisfarne_Cemetery.jpg|right|thumb|300px|Lindisfarne Cemetery (the priory and castle on the island can be seen in the background)]]
+
  [[Image:Lindisfarne_Cemetery.jpg|right|thumb|300px|Cimitirul Lindisfarne (stăreţia şi castelul de pe insulă pot fi văzute în fundal)]]
−
'''Lindisfarne''', also called '''Holy Island''' (variant spelling, ''Lindesfarne''), is a tidal island off the northeast coast of England, which is connected to the mainland of Northumberland by a causeway, and is cut off twice a day by tides. In the 2001 census it had a usual population of 162.
+
'''Lindisfarne''', sau '''Insula Sfântă''' (cu pronunţia alternativă ''Lindesfarne''), este o insulă de maree de pe coasta de nord-est a Angliei, care este legată de  Northumberland de un drum pavat care este acoperit de maree de două ori pe zi. La recensământul din 2001 avea o populaţie stabilă de 162 de locuitori.
  
−
==History==
+
==Istoric==
−
The [[monastery]] of '''Lindisfarne''' was founded by St. [[Aidan of Lindisfarne]], who had been sent from [[Iona]], off the west coast of Scotland to Northumbria at the request of King St. [[Oswald of Northumbria]] around 635 A.D. It became the base for Christian evangelism in the North of England, and also sent a successful mission to Mercia. Monks from the community of [[Iona]] settled on the island. Northumberland's [[patron saint]], [[Cuthbert of Lindisfarne]], was a monk and later [[abbot]] of the [[monastery]], and his miracles and life are recorded by the Venerable [[Bede]]. Cuthbert later became Bishop of Durham.
+
[[Mănăstire]]a din '''Lindisfarne''' a fost fondată de Sfântul [[Aidan din Lindisfarne]], care a fost trimis din [[Iona]], de pe coasta vestică a Scoţiei în Northumbria la cererea Regelui Sfântului [[Oswald din Northumbria]] în jurul anului 635 A.D. A devenit punctul de plecare pentru propovăduirea creştinismului în nordul Angliei, dar şi în Morea. Călugări din comunitatea din [[Iona]] s-au stabilit pe insulă. [[Sfântul patron]] al Northumberlandului [[Cuthbert din Lindisfarne]] a fost călugăr şi apoi [[stareţ]] al [[mănăstire|mănăstirii]] iar viaţa şi minunile sale sunt relatate de Venerabilul [[Beda]]. Cuthbert a devenit apoi episcop de Durham.
  
−
Starting in the early 700s, monks of the community produced the famous illuminated manuscript known as the [[Lindisfarne Gospels]], an illustrated Latin copy of the [[Gospels]] of Mark, Luke, Matthew and John in the manuscript tradition of the [[Book of Kells]]. Sometime in the 900s a monk named Eadfrith added an Anglo-Saxon (Old English) gloss to the Latin text, producing one of the earliest Old English copies of the [[Gospels]]. The Gospels are illustrated in a Celtic style, and were originally covered with a fine metal case made by a [[hermit]]. This, however, was lost when Viking raids in 793 sacked the monastery, killed many of the community, and forced the monks to flee (taking with them the body of St. Cuthbert, which is now buried at the cathedral in Durham). The Lindisfarne Gospels now reside in the British Library in London, somewhat to the annoyance of some Northumbrians. The priory was re-established in Norman times as a Benedictine house and continued until its suppression in 1536 under Henry VIII. It is now a ruin in the care of English Heritage who also run a museum and visitor center nearby. The neighbouring parish church (see below) is still in use.
+
La începuturile anilor 700, călugării din această obşte au început să realizeze faimosul manuscris iluminat cunoscut sub numele de [[Evangheliile din Lindisfarne]], o copie ilustrată a variantei latine a [[Evanghelie|Evangheliilor]] după Marcu, Luca, Matei şi Ioan în tradiţia realizării manuscriselor numită [[Cartea din Kells]]. Cândva prin anii 900, un călugăr numit Eadfrith a adăugat o traducere anglo-saxonă (engleza veche) la textul latin, realizând una din cele mai vechi copii ale [[Evanghelie]]i în engleza veche. Evangheliile sunt ilustrate în stil celtic şi iniţial erau acoperite cu o copertă din metal subţire făcută de un [[pustnic]]. Aceasta, totuşi, s-a pierdut în timpul raidului vikingilor din 793, când aceştia au cucerit mănăstirea, au omorât majoritatea călugărilor şi i-au obligat pe călugări să fugă (luând cu ei şi trupul Sfântului Cuthbert, care acum se găseşte înmomântat în catedrala din Durham). Evangheliile din Lindisfarne sunt acum păstrate în Biblioteca Britanică din Londra, într-un fel spre supărarea unor Northumbriani. Abaţia a fost reînfiinţată în vremea normanzilor sub benedictini şi a activat până în 1536 sub Henri al VIII-lea. În prezent este o ruină în grija Moştenirii Engleze care mai conduce şi un muzeu şi un centru de vizitatori în apropiere. Biserica parohială din vecinătate (vezi mai jos) este încă în uz.
  
−
[[Image:Lindisfarne_Priory.jpg|left|thumb|300px|The ruins of the Benedictine priory on Lindisfarne]]
+
[[Image:Lindisfarne_Priory.jpg|left|thumb|300px|Ruinele Abaţiei Benedictine Lindisfarne]]
−
Lindisfarne also has the small Lindisfarne Castle, based on a Tudor fort, which was refurbished in the Arts and Crafts style by Sir Edwin Lutyens and has a garden created by Gertrude Jekyll. The castle, garden and nearby lime kilns are in the care of the National Trust and open to visitors.
+
Pe insula Lindisfarne există, de asemenea, un castel mic, care este construit peste un fort din vremea Tudorilor, care a fost renovat în stil Arte şi Meserii de către Sir Edwin Lutyens şi care are o grădină amenajată de Gertrude Jekyll. Castelul, Grădina din cuptoarele de var din apropiere sunt în grija National Trust şi sunt deschise vizitării.
  
−
==Present Day==
+
==În prezent==
−
Lindisfarne was mainly a fishing community for many years, with farming and the production of lime also of some importance. Tourism grew steadily throughout the twentieth century and it is now a popular place with visitors—sometimes a little too popular, as space and facilities are limited. By staying on the island while the tide cuts it off (time permitting) the non-resident visitor can experience the island in a much quieter mood, as most day visitors leave when the tide is rising again. It is possible, weather and tide permitting, to walk at low tide across the sands following the older crossing line known as the Pilgrims' Way and marked with posts: it also has refuge boxes for the careless walker, in the same way as the road has a refuge box for those who have left their crossing too late. Please see the safety note below.
+
Pentru mulţi ani Lindisfarne a fost în principal o comunitate de pescari, pe lângă agricultură şi producţia de var.Turismul a crescut în continuu de-a lungul secolului XX şi în prezent Lindisfarne este un loc popular—câteodată prea popular deoarece spaţiul şi utilităţile sunt limitate. Rămânând pe insulă în perioada în care fluxul o izolează (dacă timpul o permite), vizitatorii se pot delecta cu liniştea insulei, deoarece majoritatea turiştilor de o zi pleacă în momentul în care începe să crească mareea. Este posibil, dacaă fluxul şi vremea o permit, să mergi pe jos de-a lungul nisipurilor pe vechiul drum numit Calea Pelerinilor şi marcat prin stâlpi: acesta are refugii pentru călătorii neglijenţi, la fel ca şi drumul care are un locaş de refugiu pentru ce-i care au întârziat la traversarea înapoi.
  
−
Recently Lindisfarne has become the centre for the revival of so-called "Celtic Christianity" in the North of England; the minister of the church there is a well-known author of Celtic Christian books and prayers. Following from this Lindisfarne has become a popular retreat center, as well as holiday destination.
+
Recent, Lindisfarne a devenit centrul a.a-numitului "Creştinism Celtic" din nordul Angliei; preotul bisericii din Lindisfarne este un bine-cunoscut autor de carţi şi rugăciuni creştine celtice. Drept urmare, Lindisfarne a devenit un centru de recreere popular ca şi destinaţie de vacanţă.  
  
−
==Safety==
+
==Legături externe==
−
Visitors wishing to walk across are urged to keep to the marked path, check tides and weather '''carefully''', and seek local advice if in doubt. Visitors driving should pay close attention to the timetables which are prominently displayed at both ends of the causeway and where the Holy Island road leaves the A1 Great North Road at Beal. The causeway is generally open from about 3 hours after high tide, until 2 hours before the next high tide, but there is no substitute for checking the timetables for a specific date.  
+
*[http://www.lindisfarne.org.uk/ Site-ul oficial al insulei]
 +
*[http://www.northumberland.gov.uk/vg/holyisland/ Tabelele de maree ale Consiliului Regiunii Northumberland]
  
−
==External links==
 
−
*[http://www.lindisfarne.org.uk/ The island's own web site]
 
−
*[http://www.northumberland.gov.uk/vg/holyisland/ Northumberland County Council's tide tables] for crossing times
 
  
−
 
+
[[Categorie:Mănăstiri britanice]]
−
[[Category:British Monasteries]]
+
[[Categorie:Sfinţi celţi şi anglo-saxoni]]
−
[[Category:Celtic and Anglo-Saxon Saints]]
+
[[Categorie:Istoria Bisericii]]
−
[[Category:Church History]]
+
[[Categorie:Articole importante]]
−
[[Category:Featured Articles]]
+
[[Categorie:Mănăstiri]]
−
[[Category:Monasteries]]
+
[[Categorie:Locuri]]
−
[[Category:Places]]
 

Versiunea de la data 6 februarie 2008 06:13

Acest articol (sau părți din el) este propus spre traducere din limba engleză!

Dacă doriți să vă asumați acestă traducere (parțial sau integral), anunțați acest lucru pe pagina de discuții a articolului.
De asemenea, dacă nu ați făcut-o deja, citiți pagina de ajutor Traduceri din limba engleză.


Cimitirul Lindisfarne (stăreţia şi castelul de pe insulă pot fi văzute în fundal)

Lindisfarne, sau Insula Sfântă (cu pronunţia alternativă Lindesfarne), este o insulă de maree de pe coasta de nord-est a Angliei, care este legată de Northumberland de un drum pavat care este acoperit de maree de două ori pe zi. La recensământul din 2001 avea o populaţie stabilă de 162 de locuitori.

Istoric

Mănăstirea din Lindisfarne a fost fondată de Sfântul Aidan din Lindisfarne, care a fost trimis din Iona, de pe coasta vestică a Scoţiei în Northumbria la cererea Regelui Sfântului Oswald din Northumbria în jurul anului 635 A.D. A devenit punctul de plecare pentru propovăduirea creştinismului în nordul Angliei, dar şi în Morea. Călugări din comunitatea din Iona s-au stabilit pe insulă. Sfântul patron al Northumberlandului Cuthbert din Lindisfarne a fost călugăr şi apoi stareţ al mănăstirii iar viaţa şi minunile sale sunt relatate de Venerabilul Beda. Cuthbert a devenit apoi episcop de Durham.

La începuturile anilor 700, călugării din această obşte au început să realizeze faimosul manuscris iluminat cunoscut sub numele de Evangheliile din Lindisfarne, o copie ilustrată a variantei latine a Evangheliilor după Marcu, Luca, Matei şi Ioan în tradiţia realizării manuscriselor numită Cartea din Kells. Cândva prin anii 900, un călugăr numit Eadfrith a adăugat o traducere anglo-saxonă (engleza veche) la textul latin, realizând una din cele mai vechi copii ale Evangheliei în engleza veche. Evangheliile sunt ilustrate în stil celtic şi iniţial erau acoperite cu o copertă din metal subţire făcută de un pustnic. Aceasta, totuşi, s-a pierdut în timpul raidului vikingilor din 793, când aceştia au cucerit mănăstirea, au omorât majoritatea călugărilor şi i-au obligat pe călugări să fugă (luând cu ei şi trupul Sfântului Cuthbert, care acum se găseşte înmomântat în catedrala din Durham). Evangheliile din Lindisfarne sunt acum păstrate în Biblioteca Britanică din Londra, într-un fel spre supărarea unor Northumbriani. Abaţia a fost reînfiinţată în vremea normanzilor sub benedictini şi a activat până în 1536 sub Henri al VIII-lea. În prezent este o ruină în grija Moştenirii Engleze care mai conduce şi un muzeu şi un centru de vizitatori în apropiere. Biserica parohială din vecinătate (vezi mai jos) este încă în uz.

Ruinele Abaţiei Benedictine Lindisfarne

Pe insula Lindisfarne există, de asemenea, un castel mic, care este construit peste un fort din vremea Tudorilor, care a fost renovat în stil Arte şi Meserii de către Sir Edwin Lutyens şi care are o grădină amenajată de Gertrude Jekyll. Castelul, Grădina din cuptoarele de var din apropiere sunt în grija National Trust şi sunt deschise vizitării.

În prezent

Pentru mulţi ani Lindisfarne a fost în principal o comunitate de pescari, pe lângă agricultură şi producţia de var.Turismul a crescut în continuu de-a lungul secolului XX şi în prezent Lindisfarne este un loc popular—câteodată prea popular deoarece spaţiul şi utilităţile sunt limitate. Rămânând pe insulă în perioada în care fluxul o izolează (dacă timpul o permite), vizitatorii se pot delecta cu liniştea insulei, deoarece majoritatea turiştilor de o zi pleacă în momentul în care începe să crească mareea. Este posibil, dacaă fluxul şi vremea o permit, să mergi pe jos de-a lungul nisipurilor pe vechiul drum numit Calea Pelerinilor şi marcat prin stâlpi: acesta are refugii pentru călătorii neglijenţi, la fel ca şi drumul care are un locaş de refugiu pentru ce-i care au întârziat la traversarea înapoi.

Recent, Lindisfarne a devenit centrul a.a-numitului "Creştinism Celtic" din nordul Angliei; preotul bisericii din Lindisfarne este un bine-cunoscut autor de carţi şi rugăciuni creştine celtice. Drept urmare, Lindisfarne a devenit un centru de recreere popular ca şi destinaţie de vacanţă.

Legături externe

Adus de la „https://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Lindisfarne&oldid=7691”