Limbuția
Limbuţia este unul dintre păcatele limbii, el constând în vorbitul fără măsură; duce inevitabil spre alte păcate ale limbii (bârfă, indiscreţie, ceartă, minciună)
Cine vorbeşte mult nu se poate să nu păcătuiască, dar cel ce-şi ţine buzele, este un om chibzuit, arată Solomon.[1] Cine-şi păzeşte gura, îşi păzeşte sufletul dar cine-şi deschide buzele mari aleargă spre pieirea lui, avertizează Solomon.[2]Pe de altă parte oriunde se munceşte este şi câştig dar oriunde numai se vorbeşte îşi face apariţia lipsa, învaţă acelaşi înţelept.[3] Dacă nu se mărită şi nu au copii, văduvele tinere devin plimbăreţe, şi leneşe, limbute, iscoditoare şi vorbesc ce nu trebuie vorbit, atrage atenţia apostolul Pavel.[4]
Cuprins
Păcate apropiate limbuţiei
Păcatul uşurinţei în vorbire
,,Nu vorbi în chip uşuratic împotriva aproapelui tău; ori ai vrea să înşeli cu buzele tale?" spune Solomon.[5] Cine vorbeşte în chip uşuratic, răneşte ca străpungerea unei săbii, dar limba înţelepţilor aduce vindecare.[6] Cei uşuratici aprind focul în cetate, dar înţelepţii potolesc mânia.[7]
Păcatul indiscreţiei
Solomon arată că ,,Cine umblă cu bârfeli dă pe faţă lucruri ascunse, dar sufletul credincios ţine ce i s-a încredinţat.[8] El ne sfătuieşte:,,Apără-ţi pricina împotriva aproapelui tău, dar nu da pe faţă taina altuia”.[9]
