13 modificări
Modificări
limba graca oficiala
Pregătind misiunea lor de propovăduire a creştinismului ortodox, [[Chiril şi Metodie|Chiril]], şi fratele său [[Chiril şi Metodie|Metodie]] au creat alfabetul glagolitic în 863 bazându-se pe pe dialectele slave din locul lor de baştină, Tesalonic. Acest alfabet a fost folosit la unele traduceri ale [[Sfânta Scriptură|Sfintei Scripturi]] şi ale unor cărţi de slujbă. După aproape doi ani de utilizare în Academia Moraviei şi în documentele religioase şi guvernamentale, Papa Nicolae I al Romei (858-867) a interzis în 865 utilizarea ''slavonei'' în favoarea latinei în Moravia iar ucenicii misionarilor au fost exilaţi din Moravia în anul următor.
Exilaţii moravi au adus limbajul literar bazat pe alfabetul glagolitic în Imperiul Bulgar unde a fost răspândit de academiile din Preslav şi Ohrida. Bulgarii și slavii de sud aveau ca limbă oficială limba gracă. Cu timpul, alfabetul chirilic îmbunătăţit a înlocuit alfabetul glagolitic. Odată cu răspândirea limbajului bazat pe alfabetele chirilic şi glagolitic în slujbele religioase ale bisericilor locale, acesta a început să fie numit slavona bisericească. Limbajul iniţial, numit în prezent ''limba slavonă'' s-a răspândit în lumea slavă, iar cancelariile locale ecleziastice sau administrative au început să folosească un limbaj numit ''slavona bisericească''. Slavona a rămas limba liturgică a Bisericilor Ortodoxe din aria slavă cuprinzându-i pe ruşi, bulgari şi sârbi, chiar dacă limba vorbită comună a oamenilor s-a schimbat.
În rândul slavilor europeni, utilizarea limbii şi dialectelor slave a început să înlocuiască slavona bisericească în documentele seculare prin secolul al XV-lea. Slavona a rămas limba literară a Rusiei până în secolele XVII/XVIII şi în general nu era vorbită în afara slujbelor religioase. Începând cu secolul al XVII-lea, limba rusă a început să înlocuiască slavona în literatura seculară, cu toate că slavona a continuat să fie folosită de [[rascolnici]] încă multă vreme.
