Lidia din Tiatira

De la OrthodoxWiki
Versiunea din 22 mai 2020 15:08, autor: Inistea (Discuție | contribuții)
(dif) ← Versiunea anterioară | Versiunea curentă (dif) | Versiunea următoare → (dif)
Salt la: navigare, căutare
Acest articol (sau părți din el) este propus spre traducere din limba engleză!

Dacă doriți să vă asumați acestă traducere (parțial sau integral), anunțați acest lucru pe pagina de discuții a articolului.
De asemenea, dacă nu ați făcut-o deja, citiți pagina de ajutor Traduceri din limba engleză.

Icoana sfintei Lidia din Tiatira.

Sfânta Lidia din Tiatira sau Lidia din Filipi a fost prima persoană din Europa convertită la creștinism, prin sfântul apostol Pavel, așa cum se arată în Faptele Apostolilor, capitolul 16. Convertirea ei s-a petrecut după pe a ascultat predica sfântului Pavel în Filipi, în timpul celei de-a doua lui călătorii misionare. Prăznuirea ei lipsind din sinaxare, a fost introdusă de Biserica Ortodoxă a Greciei în 1973 pentru data de 20 mai și de atunci se face în toată Biserica Ortodoxă.

Viața

Așa cum se povestește în Faptele Apostolilor, Lidia era vânzătoare de porfiră, a person who traded in purple dyes and fabrics for which the city of Thyatira was noted. Purple goods were part of a high value industry and were used by emperors, high government officials, and priests of the pagan religions.

Tradition relates that she and her husband may have been involved in this business. At some point Lydia and her household moved from Asia Minor to the city of Philippi in Macedonia. The reasons she moved may have been business related as Philippi was a Roman colony on the major east-west trade route, the Egnation Highway, between Rome and Asia. Also, she may have been a Jewish convert who no longer could worship in the custom of the Thyatirans.

The words of The Acts quoted below describe Lydia’s meeting with the Apostle Paul on his second missionary journey about the year 50. Paul and his companions started their journey visiting the established churches in western Asia Minor when he answered a vision in which he saw a man dressed in a Macedonian manner calling upon him to “Come over to Macedonia and help us.“

Paul’s custom was to find local synagogues in which he would preach. But, apparently the Jewish population in Philippi was not sufficient to allow holding Sabbath Services for the Jewish men. Thus, Paul’s party walked out of the city following the Gangites River (now called the Angista River) when they came upon a group of women praying in the manner of Jews, along flowing water. After greeting the women, Paul and his companions sat down and shared the good news of Christ’s salvation with them. Lydia, among the women, had listened attentively and took the message to heart. She and her family were then baptized in the Gangites River along which they had been praying. Thus, Lydia became the first person in Europe to become a follower of Christ.

As Acts notes, Paul and his companions were well received by Lydia as they stay at her house after their release from the Philippi prison. Surely, during their imprisonment, Lydia and those who assembled in her home spent the night in prayer for the release of Paul and Silas, making her home the first Christian Church in Europe. When Paul departed from Philippi he left Luke behind to preach the Gospel and to establish firmly the church in Philippi, using as its core Lydia, the jailer, and their households.

Paul speaks fondly, in his letter to the Philippians, of the brethren who were members of the church of Philippi, calling them ”…my beloved and longed-for brethren, my joy and crown…”. (Philippians 4:1)

Faptele Apostolilor

Capitolul 16: 11. Pornind cu corabia de la Troa, am mers drept la Samotracia, iar a doua zi la Neapoli, 12. Şi de acolo la Filipi, care este cea dintâi cetate a acestei părţi a Macedoniei şi colonie romană. Iar în această cetate am rămas câteva zile. 13. Şi în ziua sâmbetei am ieşit în afara porţii, lângă râu, unde credeam că este loc de rugăciune şi, şezând, vorbeam femeilor care se adunaseră. 14. Şi o femeie, cu numele Lidia, vânzătoare de porfiră, din cetatea Tiatirelor, temătoare de Dumnezeu, asculta. Acesteia Dumnezeu i-a deschis inima ca să ia aminte la cele grăite de Pavel. 15. Iar după ce s-a botezat şi ea şi casa ei, ne-a rugat, zicând: De m-aţi socotit că sunt credincioasă Domnului, intrând în casa mea, rămâneţi. Şi ne-a făcut să rămânem. 16. Dar odată, pe când ne duceam la rugăciune, ne-a întâmpinat o slujnică, care avea duh pitonicesc şi care aducea mult câştig stăpânilor ei, ghicind. 17. Aceasta, ţinându-se după Pavel şi după noi, striga, zicând: Aceşti oameni sunt robi ai Dumnezeului celui Preaînalt, care vă vestesc vouă calea mântuirii. 18. Şi aceasta o făcea timp de multe zile. Iar Pavel mâniindu-se şi întorcându-se, a zis duhului: În numele lui Iisus Hristos îţi poruncesc să ieşi din ea. Şi în acel ceas a ieşit. 19. Şi stăpânii ei, văzând că s-a dus nădejdea câştigului lor, au pus mâna pe Pavel şi pe Sila şi i-au în piaţă înaintea dregătorilor. 20. Şi ducându-i la judecători, au zis: Aceşti oameni, care sunt iudei, tulbură cetatea noastră. 21. Şi vestesc obiceiuri care nouă nu ne este îngăduit să le primim, nici să le facem, fiindcă suntem romani. 22. Şi s-a sculat şi mulţimea împotriva lor. Şi judecătorii, rupându-le hainele, au poruncit să-i bată cu vergi. 23. Şi, după ce le-au dat multe lovituri, i-au aruncat în temniţă, poruncind temnicerului să-i păzească cu grijă. 24. Acesta, primind o asemenea poruncă, i-a băgat în fundul temniţei şi le-a strâns picioarele în butuci; 25. Iar la miezul nopţii, Pavel şi Sila, rugându-se, lăudau pe Dumnezeu în cântări, iar cei ce erau în temniţă îi ascultau. 26. Şi deodată s-a făcut cutremur mare, încât s-au zguduit temeliile temniţei şi îndată s-au deschis toate uşile şi legăturile tuturor s-au dezlegat. 27. Şi deşteptându-se temnicerul şi văzând deschise uşile temniţei, scoţând sabia, voia să se omoare, socotind că cei închişi au fugit. 28. Iar Pavel a strigat cu glas mare, zicând: Să nu-ţi faci nici un rău, că toţi suntem aici. 29. Iar el, cerând lumină, s-a repezit înăuntru şi, tremurând de spaimă, a căzut înaintea lui Pavel şi a lui Sila; 30. Şi scoţându-i afară (după ce pe ceilalţi i-a zăvorât la loc), le-a zis: Domnilor, ce trebuie să fac ca să mă mântuiesc? 31. Iar ei au zis: Crede în Domnul Iisus şi te vei mântui tu şi casa ta. 32. Şi i-au grăit lui cuvântul lui Dumnezeu şi tuturor celor din casa lui. 33. Şi el, luându-i la sine, în acel ceas al nopţii, a spălat rănile lor şi s-a botezat el şi toţi ai lui îndată. 34. Şi ducându-i în casă, a pus masa şi s-a veselit cu toată casa, crezând în Dumnezeu. 35. Şi făcându-se ziuă, judecătorii au trimis pe purtătorii de vergi, zicând: Dă drumul oamenilor acelora. 36. Iar temnicerul a spus cuvintele acestea către Pavel: Că au trimis judecătorii să fiţi lăsaţi liberi. Acum deci ieşiţi şi mergeţi în pace. 37. Dar Pavel a zis către ei: După ce, fără judecată, ne-au bătut în faţa lumii, pe noi care suntem cetăţeni romani şi ne-au băgat în temniţă, acum ne scot afară pe ascuns? Nu aşa! Ci să vină ei înşişi să ne scoată afară. 38. Şi purtătorii de vergi au spus judecătorilor aceste cuvinte. Şi auzind că sunt cetăţeni romani, judecătorii s-au temut. 39. Şi venind, se rugau de ei şi, scoţându-i afară, îi rugau să plece din cetate. 40. Iar ei, ieşind din închisoare, s-au dus în casa Lidiei; şi văzând pe fraţi, i-au mângâiat şi au plecat.

Surse