Libertate: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
m
 
(Nu s-au afișat 12 versiuni intermediare efectuate de alți 2 utilizatori)
Linia 1: Linia 1:
{{Citat|De neajuns şi de nedefinit în ceea ce priveşte izvoarele ei, temeiurile ei cele veşnice, viaţa duhovnicească simplă şi una în esenţa ei - nu găsesc cuvinte pentru a o defini. Oarecine ar putea numi acest domeniu “supraconştientul”... însă acest cuvânt este lipsit de înţeles aici nedefinind nimic mai mult decât relaţia dintre conştiinţa reflexivă şi acea lume care se află dincolo de limitele ei.
+
[[Image:Dependenţa de jocurile pe calculator.jpg|right|200px|left|World Cyber Games, Singapore, 2005]]
 +
[[Image:Fumat. Sigmund Freud LIFE.jpg|thumb|100px|right|Sigmund Freud fumând. Suferind de cancer oral din pricina fumatului, s-a sinucis asistat medical ]]
 +
{{Spiritualitate didactică}}
 +
'''Libertatea''' este, într-o primă accepţiune, (libertatea de credinţă) capacitatea omului a se conforma sau nu îndemnurilor, poruncilor, legilor lui [[Dumnezeu]]. Unii înţeleg această libertate ca libertate a bunului plac, luând-o ca acoperământ al răutăţii şi în felul acesta ajung robi ai stricăciunii. Sintagma trimite la a doua accepţiune:libertatea este starea de eliberare în raport cu [[păcatul]] care ne înrobeşte. Adevărul propovăduit de [[Iisus|Hristos]] ne face liberi, ne eliberează din captivitatea păcatului, aşa cum ne spune însuşi Mântuitorul.(Ioan 8.34) Omul contemporan cade uneori în anumite patimi care îi afectează grav libertatea, unele apărute recent în istoria omului, cum ar fi [[dependenţa de televizor]], [[dependenţa de internet]] şi [[dependenţa de jocurile pe calculator]], sau în unele ceva mai vechi cum ar fi [[fumat]]ul, [[droguri]]le sau [[Păcatul jocurilor pe bani|jocurile pe bani]]. El trebuie să fie conştient că  ,,Fiecare este robul lucrului de care este biruit", precum spune [[apostolul Petru]].(2Pet2.19). [[Apostolul Pavel]] spune: "Toate lucrurile îmi sunt îngăduite, dar nu toate sunt de folos; toate lucrurile îmi sunt îngăduite, dar nimic nu trebuie să pună stăpânire pe mine." (1Cor 6.12)
  
Trecând din acest domeniu de nedefinit pe tărâmul accesibil observaţiei şi controlului nostru lăuntric, viaţa duhovnicească ni se înfăţişează sub două aspecte, şi anume: ca stare duhovnicească sau trăire şi ca conştiinţă dogmatică. Aceste două aspecte oarecum diferite unul de altul în “întruparea” lor, adică în expresia formală pe care o iau în viaţa de zi cu zi, în realitate constituie una şi aceeaşi viaţă, de nedespărţit. În virtutea acestui fapt, toată lucrarea nevoinţei, toată starea duhovnicească este nedespărţit legată de conştiinţa dogmatică corespunzătoare ei. Având în vedere cele spuse mai sus, am încercat întotdeauna să înţeleg care era conştiinţa dogmatică cu care se lega acea mare rugăciune şi mare plâns al Sfântului Siluan pentru lume.
+
==Libertatea bunului-plac nu este adevărată libertate==
 +
Libertatea fără poruncile şi legile lui Dumnezeu, care este o libertate arbitrară, a bunului-plac, nu este o libertate de dorit. În Deuteronom se spune că Dumnezeu dă următoarele porunci şi legi poporului lui Israel: trebuie să nimicească toate locurile de închinare ale Neamurilor, să surpe altarele, să le sfărâme stâlpii idoleşti, să le ardă în foc copacii închinaţi idolilor lor, să dărâme chipurile cioplite ale dumnezeilor lor, să le facă să piară numele din locurile acelea (vezi [[închinarea la dumnezei străini]]); apoi să- L caute pe Dumnezeu la locaşul Lui, să meargă "la locul pe care -l va alege Domnul Dumnezeul vostru, din toate seminţiile voastre, ca să-Şi aşeze acolo Numele Lui", să aducă acolo arderile lor de tot, jertfele lor, zeciuielile lor, cele dintâi roade, darurile aduse ca împlinire a unei juruinţe, darurile de bună voie, şi întâii-născuţi din cirezile şi turmele lor. Apoi încheie: "Să nu faceţi dar cum facem noi acum aici, unde fiecare face ce-i place, fiindcă n-aţi ajuns încă în locul de odihnă şi în moştenirea pe care v-o dă Domnul, Dumnezeul vostru".<ref>Deut12.8</ref> În această stare de libertate arbitrară se afla aşadar poporul lui Israel înainte de a lua în stăpânire ţara sfântă.  
  
Dacă este nevoie de a transpune cuvintele Sfântului greu de cuprins în sfânta şi marea lor simplitate într-un limbaj mai accesibil contemporanilor noştri, atunci, în cele ce urmează, nădăjduim ne apropiem de expresia conştiinţei lui dogmatice.
+
În [[Cartea Judecătorilor]] se spune la un moment dat: "În vremea aceea, nu era împărat în Israel. Fiecare făcea ce-i plăcea".<ref>Jud17.6</ref> , sintagmă care va reveni pe parcursul aceleiaşi cărţi.<ref>Jud21.25</ref> Este aceeaşi stare de libertate arbitrară datorată aici lipsei unui împărat care facă cunoscute legile şi poruncile Domnului.  
  
Sfântul Siluan spunea şi scria că dragostea lui Hristos nu putea rabde pierzania nici unui om şi că în grija ei pentru mântuirea tuturor, pentru a-şi atinge ţelul, ea alege calea jertfei. “Domnul dă monahului dragostea Sfântului Duh şi din această dragoste monahul se întristează pentru oameni, că nu toţi se mântuiesc. Însuşi Domnul atâta se întrista pentru oameni încât S-a dat pe Sine morţii pe cruce.
+
==Libertatea nu trebuie luată ca acoperământ al răutăţii==
 +
[[Apostolul Petru]] ne spune ne purtăm ca nişte oameni liberi dar fără să facem din această libertate o haină (acoperământ) a răutăţii.<ref>1Pet2.16</ref> referindu-se la libertatea de credinţă.
 +
==Libertatea faţă de robia păcatului==
 +
[[Iisus]] zicea ,,către iudeii care crezuseră în El: Dacă veţi rămâne în cuvântul Meu, sunteţi cu adevărat ucenici ai Mei/ Şi veţi cunoaşte adevărul, iar adevărul vă va face liberi./ Ei însă I-au răspuns: Noi suntem sămânţa lui Avraam şi nimănui niciodată n-am fost robi. Cum zici Tu : Veţi fi liberi?/. Iisus le-a răspuns: Adevărat, adevărat vă spun: Oricine săvârşeşte păcatul este rob al păcatului./ Iar robul nu rămâne în casă în veac; Fiul însă rămâne în veac. / Deci, dacă Fiul vă va face liberi, liberi veţi fi într-adevăr.”<ref>Ioan8.31-36</ref>Acolo unde este [[Duhul Sfânt|Duhul Domnului]], acolo este libertatea, va spune [[apostolul Pavel]].<ref>2Cor3.17</ref> Iisus este cel care a fost trimis să [[boala|vindece]] pe cei cu inima zdrobită, să vestească robilor (păcatului) slobozenia.<ref>Isaia6.1</ref> Apostolul Pavel spune frumos Iisus a luat robia roabă, şi a dat daruri oamenilor.``<ref>Efes4.8</ref>, referindu-se la robia păcatului.
  
Şi [[Maica Domnului]] purta aceeaşi durere pentru oameni în inima ei; şi ea, asemenea Fiului ei Cel iubit, tuturor le dorea, din tot sufletul ei, mântuirea. Acelaşi Duh Sfânt L-au dat Domnul Apostolilor şi Sfinţilor Părinţilor noştri şi păstorilor Bisericii.” (“Despre monahi” - Sfântul Siluan).
+
Apostolul Pavel spune: "Toate lucrurile îmi sunt îngăduite, dar nu toate sunt de folos; toate lucrurile îmi sunt îngăduite, dar nimic nu trebuie să pună stăpânire pe mine."<ref>1Cor6.12</ref>, referindu-se la robia faţă de păcat.
  
A mântui, cu adevărat creştineşte, nu este cu putinţă decât prin dragoste, adică cucerind inimile; nici un fel de silire nu-şi poate afle locul aici. În năzuinţa ei de a mântui pe toţi, dragostea se lasă dusă până la capăt, şi pentru aceasta ea îmbrăţişează nu numai omenirea care trăieşte acum pe pământ, ci şi pe cei care au murit, şi însuşi iadul, şi pe cei care mai au încă a se naşte, adică pe întregul Adam. Şi dacă dragostea saltă şi se bucură văzând mântuirea fraţilor, atuncea plânge şi se roagă când vede pierzania lor.
+
Apostolul Petru se referă pe larg la unii păcătoşi care le făgăduiesc altora libertatea, în timp ce ei înşişi sunt robi ai stricăciunii. Căci- arată apostolul- fiecare este robul lucrului de care este biruit.<ref>2Pet2.19</ref>
  
Am întrebat pe Sfântul Siluan: cum poate cineva să iubească toţi oamenii? Şi unde găseşti o asemenea dragoste ca să devii una cu toţi. Acesta a răspuns: “Ca să devii una cu toţi, precum zice Domnul. “Ca toţi una să fie” (Ioan 17, 21) nu avem nevoie să născocim nimic; noi toţi avem o singură fire, şi de aceea, firesc ar fi să iubim pe toţi; iar puterea de a iubi o dă Duhul Sfânt.” Puterea dragostei - este mare şi biruitoare, dar nu până la capăt. Există în fiinţa omului un anume domeniu unde până şi dragostea îşi află o limită, unde până şi ea nu ajunge la plinătatea stăpânirii. Care este aceasta?
+
În El avem, prin [[credinţa]] în El, libertatea şi apropierea de Dumnezeu cu încredere, spune apostolul Pavel.<ref>Efes3.12</ref>
  
Libertatea. Libertatea omului este într-adevăr atât de reală şi atât de mare că nici însăşi jertfa lui Hristos, nici jertfa tuturor celor care au urmat lui Hristos nu conduce în mod necesar la biruinţă.
+
==Libertatea în Hristos==
  
Domnul a zis: “Şi Eu, de mă voi înălţa pre pământ (adică voi fi răstignit pe cruce), pre toţi voi trage la Mine.” (Ioan 12, 32). Astfel, dragostea lui Hristos nădăjduieşte “pre toţi să tragă la Sine” şi pentru aceasta merge până la iadul cel mai de jos. Dar până şi acestei dragoste desăvârşite şi acestei jertfe desăvârşite, cineva - nu se ştie cine şi de vor fi mulţi sau puţini, iarăşi nu se ştie - poate răspunde cu refuz, chiar şi în planul veşniciei, şi să zică: dar eu - nu vreau”.
+
Creştinii au libertate în Hristos. Apostolul Pavel îi scrie lui [[apostolul Filimon|Filimon]] că măcar că are libertatea în Hristos de a-i porunci ce trebuie să facă, el vrea mai degrabă să-i facă o rugăminte în numele [[iubirea|dragostei]].<ref>Filimon1</ref>
  
Şi acestă înfricoşătoare putere a libertăţii, cunoscută în experienţa duhovnicească a Bisericii, a făcut ca ideea origenistă (că toţi, până şi diavolul, neapărat se vor mântui) să fie respinsă. Nu e nici o îndoială că o conştiinţă origenistă nu poate naşte asemenea rugăciune ca cea a Sfântului Siluan.
+
Apostolul Pavel avertizează împotriva fraţilor mincinoşi, furişaţi şi strecuraţi printre
 +
[[apostol]]i, ca să pândească libertatea, pe care o au aceştia în Hristos Iisus, cu gând de a-i aduce la robie.<ref>Gal2.1-5</ref>
  
Ceea ce Sfântul a cunoscut în clipa în care a văzut pe Hristos era pentru el mai presus de orice îndoială. El ştia că Cel Ce i Se arătase este Domnul Atotţiitorul. El ştia că smerenia lui Hristos şi acea dragoste pe care o cunoscuse şi de care se umpluse până la limita puterii de a le purta erau lucrarea Sfântului Duh - Dumnezeu. El prin Duhul Sfânt ştia că Dumnezeu este dragoste neţărmurită şi milostenie fără margini, şi totuşi, cunoştinţa acestui adevăr nu l-a dus la gândul că “până la urmă, toţi, neapărat se vor mântui”. Conştiinţa putinţei pierzaniei veşnice rămânea adânc întipărită în duhul lui, şi aceasta pentru că în starea de har i se dezvăluie sufletului măsura libertăţii omeneşti.
+
==Libertatea slavei==
  
Esenţa libertăţii absolute constă în aceea că în afara oricărei dependenţe sau constrângeri, în afara oricărei limitări, să îţi determini tu însuţi, în toate, fiinţa proprie. Aceasta este libertatea lui Dumnezeu; omul nu are o astfel de libertate.
+
Firea va fi izbăvită din robia stricăciunii pentru a avea parte de libertatea slavei copiilor lui Dumnezeu, arată apostolul Pavel.<ref>1Rom8.21</ref>
  
Ispita făptuirii libere, zidite în chipul lui Dumnezeu este să îşi zidească ea însăşi fiinţa proprie, să se determine pe sine însăşi în toate, însăşi să devină dumnezeu, şi nu să primească numai aceea ce îi este dat deoarece în aceasta ar simţi o anume dependenţă.
+
==Bibliografie==
 +
#Biblia sau Sfânta Scriptură a Vechiului şi Noului Testament, ISBN 0 564 01708 6.
 +
#Biblia sau Sfânta Scriptură, tipărită sub îndrumarea şi purtarea de grijă a Prea Fericitului Părinte Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe, cu aprobarea Sfântului Sinod, Editura Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă, 1997, Bucureşti, ISBN 973-9130-88-7.
 +
#English Standard Version Bible, 1971.
 +
#Carte de învăţătură creştină ortodoxă, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 1978, Bucureşti.
 +
#Arhiepiscopia Ortodoxă Română a Vadului, Feleacului şi Clujului, ''Învăţătură de credinţă ortodoxă'', tipărită cu aprobarea Sfântului Sinod, ediţia a 3-a revăzută, prefaţă la ediţia I de Bartolomeu Anania, Editura Renaşterea, Cluj-Napoca, 2003, ISBN 973-8248-43-4
 +
#Mitropolia Moldovei şi Bucovinei, ''Concordanţă biblică tematică'', ediţie revăzută şi completată de Pr. Vasile Dogaru şi Pr. Neculai Dorneanu după lucrarea Călăuza predicatorului de Dr. Constantin Chiricescu şi Iconom Constantin Nazarie, cuvânt înainte de IPS [[Daniel (Ciobotea) al României|Daniel]], Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, Editura Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, Iaşi, 2000, ISBN 973-9272-58-4.
  
Fericitul Siluan zicea că şi această ispită se biruieşte prin credinţă în Dumnezeu, precum şi orice altă ispită. Credinţa în Dumnezeul cel bun şi milostiv, credinţa că El se află mai presus de orice desăvârşire, atrage harul în suflet şi atuncea nu-şi mai găseşte loc simţământul îngreuietor al dependenţei. căci sufletul iubeşte pe Dumnezeu ca pe Însuşi Tatăl lui şi trăieşte prin El.|Arhimandrit Sofronie, DIN ÎNVĂŢĂTURILE SFÂNTULUI SILUAN, Despre libertate}}
+
==Note==
 +
<references />
  
 
[[Categorie:Spiritualitate]]
 
[[Categorie:Spiritualitate]]

Versiunea curentă din 24 martie 2015 12:48

World Cyber Games, Singapore, 2005
Sigmund Freud fumând. Suferind de cancer oral din pricina fumatului, s-a sinucis asistat medical
Acest articol face parte din seria
Spiritualitate didactică
Sfânta Treime
Dumnezeu Tatăl - Dumnezeu Fiul - Duhul Sfânt
Duhuri (spirite)
Îngeri - Diavoli
Viața viitoare
Judecată - Rai - Iad
Sfintele Taine
Botezul - Mirungerea
Sf. Împărtășanie - Mărturisirea
Căsătoria - Preoția
Sf. Maslu
Condiția omului
Omul - Îmbrăcămintea - Munca - Alimentația - Grijile - Visele
Teama - Gelozia - Cercetarea - Plictiseala
Libertatea - Ispita - Virtutea - Păcatul - Patima
Vârstele omului
Sărăcia - Bogăția- Luxul
Plăcerea - Boala - Bucuria- Tristețea- Suferința - Fericirea
Diverse
Cerșetoria - Extratereștri - Superstiții
Patimi ce afectează libertatea omului
Dependența de televizor
Dependența de internet - Dependența de jocurile pe calculator
Jocurile pe bani
Păcate îndreptate împotriva sănătății trupului
Fumatul - Drogurile
Păcate îndreptate împotriva sănătății trupului și sufletului
Prostituția
Decalogul
Decalogul
Rugăciunea, veghea și postul
Rugăciunea
Rugăciunea Tatăl Nostru - Rugăciunea inimii
Veghea - Postul
Virtuți
Virtuțile teologice

Credința - Nădejdea - Iubirea

Credința la români
Virtuțile morale

Înțelepciunea - Smerenia - Mulțumirea - Adevăr
Răbdarea - Stăruința în bine
Prietenia - Blândețea - Iertarea - Pacea
Mila - Dreptatea - Hărnicia

Păcate
Păcate strigătoare la cer
Uciderea - Homosexualitatea
Asuprirea orfanilor, văduvelor, străinilor, săracilor, năpăstuiților
Întârzierea sau oprirea plății lucrătorilor
Păcate capitale
Mândria - Desfrânarea
Iubirea de arginți - Invidia - Lăcomia
Mânia - Lenea
Alte păcate
Necredința - Închinarea la dumnezei străini
Pretexte și justificări pentru necredință - Atitudinea față de cei necredincioși

Vrăjitoria - Credința în astrologie - Credința în reîncarnare
Egoism - Furt - Nedreptatea - Lovirea - Gândurile rele
Nesocotirea părinților - Nesăbuința - Nepăsarea

Păcatele limbii
Minciuna - Mărturia mincinoasă - Hula - Cârtirea
Cearta - Bârfa - Limbuția
Editați această casetă

Libertatea este, într-o primă accepţiune, (libertatea de credinţă) capacitatea omului a se conforma sau nu îndemnurilor, poruncilor, legilor lui Dumnezeu. Unii înţeleg această libertate ca libertate a bunului plac, luând-o ca acoperământ al răutăţii şi în felul acesta ajung robi ai stricăciunii. Sintagma trimite la a doua accepţiune:libertatea este starea de eliberare în raport cu păcatul care ne înrobeşte. Adevărul propovăduit de Hristos ne face liberi, ne eliberează din captivitatea păcatului, aşa cum ne spune însuşi Mântuitorul.(Ioan 8.34) Omul contemporan cade uneori în anumite patimi care îi afectează grav libertatea, unele apărute recent în istoria omului, cum ar fi dependenţa de televizor, dependenţa de internet şi dependenţa de jocurile pe calculator, sau în unele ceva mai vechi cum ar fi fumatul, drogurile sau jocurile pe bani. El trebuie să fie conştient că ,,Fiecare este robul lucrului de care este biruit", precum spune apostolul Petru.(2Pet2.19). Apostolul Pavel spune: "Toate lucrurile îmi sunt îngăduite, dar nu toate sunt de folos; toate lucrurile îmi sunt îngăduite, dar nimic nu trebuie să pună stăpânire pe mine." (1Cor 6.12)

Libertatea bunului-plac nu este adevărată libertate

Libertatea fără poruncile şi legile lui Dumnezeu, care este o libertate arbitrară, a bunului-plac, nu este o libertate de dorit. În Deuteronom se spune că Dumnezeu dă următoarele porunci şi legi poporului lui Israel: trebuie să nimicească toate locurile de închinare ale Neamurilor, să surpe altarele, să le sfărâme stâlpii idoleşti, să le ardă în foc copacii închinaţi idolilor lor, să dărâme chipurile cioplite ale dumnezeilor lor, să le facă să piară numele din locurile acelea (vezi închinarea la dumnezei străini); apoi să- L caute pe Dumnezeu la locaşul Lui, să meargă "la locul pe care -l va alege Domnul Dumnezeul vostru, din toate seminţiile voastre, ca să-Şi aşeze acolo Numele Lui", să aducă acolo arderile lor de tot, jertfele lor, zeciuielile lor, cele dintâi roade, darurile aduse ca împlinire a unei juruinţe, darurile de bună voie, şi întâii-născuţi din cirezile şi turmele lor. Apoi încheie: "Să nu faceţi dar cum facem noi acum aici, unde fiecare face ce-i place, fiindcă n-aţi ajuns încă în locul de odihnă şi în moştenirea pe care v-o dă Domnul, Dumnezeul vostru".[1] În această stare de libertate arbitrară se afla aşadar poporul lui Israel înainte de a lua în stăpânire ţara sfântă.

În Cartea Judecătorilor se spune la un moment dat: "În vremea aceea, nu era împărat în Israel. Fiecare făcea ce-i plăcea".[2] , sintagmă care va reveni pe parcursul aceleiaşi cărţi.[3] Este aceeaşi stare de libertate arbitrară datorată aici lipsei unui împărat care să facă cunoscute legile şi poruncile Domnului.

Libertatea nu trebuie luată ca acoperământ al răutăţii

Apostolul Petru ne spune să ne purtăm ca nişte oameni liberi dar fără să facem din această libertate o haină (acoperământ) a răutăţii.[4] referindu-se la libertatea de credinţă.

Libertatea faţă de robia păcatului

Iisus zicea ,,către iudeii care crezuseră în El: Dacă veţi rămâne în cuvântul Meu, sunteţi cu adevărat ucenici ai Mei/ Şi veţi cunoaşte adevărul, iar adevărul vă va face liberi./ Ei însă I-au răspuns: Noi suntem sămânţa lui Avraam şi nimănui niciodată n-am fost robi. Cum zici Tu că: Veţi fi liberi?/. Iisus le-a răspuns: Adevărat, adevărat vă spun: Oricine săvârşeşte păcatul este rob al păcatului./ Iar robul nu rămâne în casă în veac; Fiul însă rămâne în veac. / Deci, dacă Fiul vă va face liberi, liberi veţi fi într-adevăr.”[5]Acolo unde este Duhul Domnului, acolo este libertatea, va spune apostolul Pavel.[6] Iisus este cel care a fost trimis să vindece pe cei cu inima zdrobită, să vestească robilor (păcatului) slobozenia.[7] Apostolul Pavel spune frumos că Iisus a luat robia roabă, şi a dat daruri oamenilor.``[8], referindu-se la robia păcatului.

Apostolul Pavel spune: "Toate lucrurile îmi sunt îngăduite, dar nu toate sunt de folos; toate lucrurile îmi sunt îngăduite, dar nimic nu trebuie să pună stăpânire pe mine."[9], referindu-se la robia faţă de păcat.

Apostolul Petru se referă pe larg la unii păcătoşi care le făgăduiesc altora libertatea, în timp ce ei înşişi sunt robi ai stricăciunii. Căci- arată apostolul- fiecare este robul lucrului de care este biruit.[10]

În El avem, prin credinţa în El, libertatea şi apropierea de Dumnezeu cu încredere, spune apostolul Pavel.[11]

Libertatea în Hristos

Creştinii au libertate în Hristos. Apostolul Pavel îi scrie lui Filimon că măcar că are libertatea în Hristos de a-i porunci ce trebuie să facă, el vrea mai degrabă să-i facă o rugăminte în numele dragostei.[12]

Apostolul Pavel avertizează împotriva fraţilor mincinoşi, furişaţi şi strecuraţi printre apostoli, ca să pândească libertatea, pe care o au aceştia în Hristos Iisus, cu gând de a-i aduce la robie.[13]

Libertatea slavei

Firea va fi izbăvită din robia stricăciunii pentru a avea parte de libertatea slavei copiilor lui Dumnezeu, arată apostolul Pavel.[14]

Bibliografie

  1. Biblia sau Sfânta Scriptură a Vechiului şi Noului Testament, ISBN 0 564 01708 6.
  2. Biblia sau Sfânta Scriptură, tipărită sub îndrumarea şi purtarea de grijă a Prea Fericitului Părinte Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe, cu aprobarea Sfântului Sinod, Editura Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă, 1997, Bucureşti, ISBN 973-9130-88-7.
  3. English Standard Version Bible, 1971.
  4. Carte de învăţătură creştină ortodoxă, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 1978, Bucureşti.
  5. Arhiepiscopia Ortodoxă Română a Vadului, Feleacului şi Clujului, Învăţătură de credinţă ortodoxă, tipărită cu aprobarea Sfântului Sinod, ediţia a 3-a revăzută, prefaţă la ediţia I de Bartolomeu Anania, Editura Renaşterea, Cluj-Napoca, 2003, ISBN 973-8248-43-4
  6. Mitropolia Moldovei şi Bucovinei, Concordanţă biblică tematică, ediţie revăzută şi completată de Pr. Vasile Dogaru şi Pr. Neculai Dorneanu după lucrarea Călăuza predicatorului de Dr. Constantin Chiricescu şi Iconom Constantin Nazarie, cuvânt înainte de IPS Daniel, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, Editura Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, Iaşi, 2000, ISBN 973-9272-58-4.

Note

  1. Deut12.8
  2. Jud17.6
  3. Jud21.25
  4. 1Pet2.16
  5. Ioan8.31-36
  6. 2Cor3.17
  7. Isaia6.1
  8. Efes4.8
  9. 1Cor6.12
  10. 2Pet2.19
  11. Efes3.12
  12. Filimon1
  13. Gal2.1-5
  14. 1Rom8.21