Leviți: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
Linia 1: Linia 1:
'''Leviții''' (gr. ''levites'', ebr. ''lewi'') erau descendenți ai tribului sacerdotal al lui [[Levi]] (Deuteronom 33, 8-11; [[Evanghelia după Luca|Luca]] 10, 32; [[Evanghelia după Ioan|Ioan]] 1, 19; FA 4, 36; Evrei 7, 11), foști preoți ai altarelor de prin sate.
+
{{VechiulTestament}}'''Leviții''' (gr. ''levites'', ebr. ''lewi'') erau descendenți ai tribului sacerdotal al lui [[Levi]] (Deuteronom 33, 8-11; [[Evanghelia după Luca|Luca]] 10, 32; [[Evanghelia după Ioan|Ioan]] 1, 19; FA 4, 36; Evrei 7, 11), foști preoți ai altarelor de prin sate.
  
 
==Vechiul Testament==
 
==Vechiul Testament==

Versiunea de la data 12 martie 2021 10:37

Acest articol face parte din seria
Vechiul TestamentSeptuaginta
Pentateuhul și Legea lui Moise
FacereaIeșireaLeviticulNumeriiDeuteronomul
Cărțile istorice
Iosua NaviJudecătoriRut

I RegiII RegiIII RegiIV Regi
I CroniciII CroniciI EzdraNeemiaEstera

Cărțile poetice
Cărți de înțelepciune
IovCartea PsalmilorPildele lui SolomonEcclesiastul
Alte cărți
Cântarea CântărilorPlângerile profetului Ieremia
Cărțile Profeților
Profeții Mari

IsaiaIeremiaIezechielDaniel

Profeții Mici, sau „Cei Doisprezece”

OseaAmosMiheiaIoilAvdieIonaNaum
AvacumSofonieAgheuZahariaMaleahi

Cărțile deuterocanonice și „bune de citit”
TobitIuditaBaruhEpistola lui Ieremia
Cântarea celor trei tineriIII EzdraCartea înțelepciunii lui Solomon
Cartea înțelepciunii lui Isus, fiul lui Sirah (Ecclesiasticul)
Istoria Susanei
Istoria omorârii balaurului și a sfărâmării lui Bel
I MacabeiII MacabeiIII Macabei
Rugăciunea regelui Manase
Persoane din Vechiul Testament
Patriarhi: EnohNoeAvraamIsaacLot
Iacov (Israel)IosifMoiseAaronFinees
Prooroci și Drepți: Ilie TesviteanulEliseiIezechia
IsaiaIeremiaIezechielDaniel
IonaOseaDavidSolomon
AvacumIovMiheiaMaleahi - Baruh
SamuelZahariaIoilNaumAmos
Regi Iuda (după diviziune): RoboamAbiaAsaIosafat
AtaliaIoramAhaziaIoasAmația
OziaIotamAhazIezechia (Ezechia)Manase
AmonIosiaIoahazEliachim (Ioiachim)
Ioiachin (Iehonia) – Sedechia (Matania)
Regi Israel (după diviziune): Ieroboam INadabBaeșa
ElaZimriOmriAhabIzabela
AhaziaIoramIehuIoahazIoasIeroboam al II-lea
ZahariaȘalumMenahemPecahiaPecahOsea (rege)
Descoperiri arheologice biblice
Editați această casetă

Leviții (gr. levites, ebr. lewi) erau descendenți ai tribului sacerdotal al lui Levi (Deuteronom 33, 8-11; Luca 10, 32; Ioan 1, 19; FA 4, 36; Evrei 7, 11), foști preoți ai altarelor de prin sate.

Vechiul Testament

Unul din cele douăsprezece triburi ale lui Israel (copiii patriarhului Iacov), tribul lui Levi, din care proveneau și Moise și fratele său Aaron, au fost desemnați de Dumnezeu prin Moise după ieșirea din Egipt drept slujitori ai altarelor Dumnezeului celui viu: „Iată acum și binecuvântarea cu care Moise, omul lui Dumnezeu, a binecuvântat pe fiii lui Israel înainte de moartea sa. [...] Pentru Levi a zis: [...] Învaţă pe Iacov legile Tale și pe Israel poruncile Tale; pune tămâie înaintea feței Tale și arderi de tot pe jertfelnicul Tău.” (Deuteronumul 33, 1, 8, 10).

Mai precis, cartea Ieșirii desemnează expres seminția lui Aaron ca începători ai leviților: ”Eleazar, fiul lui Aaron, și-a luat de femeie pe una din fiicele lui Putiel și aceasta i-a născut pe Finees. Aceștia sunt începătorii familiilor strămoșești ale leviților.” (Ieșirea 6, 25).

În cartea Leviticului leviții sunt desemnați adesea ca „preoți” prin expresia, repetată de zeci de ori în această carte, „preoții, fiii lui Aaron”. Cartea Leviticului explică în detaliu tot cultul și toate jertfele poporului ales al lui Israel și rolul leviților sau al preoților în cultul Vechiului Testament.

Noul Testament

În epoca Noului Testament leviții erau un soi de cler inferior care nu mai avea acces la altar (2 Regi 23, 9; Ezdra 44, 10-16), ci erau însărcinați cu slujirile anexe ale cultului iudaic: executarea muzicii, pregătirea sacrificiilor, perceperea zeciuielii (Evrei 7, 5, 9). Tot leviții erau cei care asigurau poliția Templului de la Ierusalim.

În parabola omului căzut între tâlhari sau a bunului samaritean (Luca 10, 25-37), Mântuitorul Iisus Hristos pune în antiteză un preot al Vechiului Testament și un levit, cărora nu le-a păsat de cel rănit, cu un samaritean, care s-a îngrijit de cel rănit, ca să răspundă la întrebarea unui învățător de lege „Și cine este aproapele meu?” cu „cel care a făcut milă cu el” (cel rănit).

Surse

  • Xavier Léon-Dufour, Dictionnaire du Nouveau Testament, Ed. du Seuil, Paris, 1975, p.337
  • Sfânta Scriptură