Leontie de la Rădăuți: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
(+imagine)
(Nu s-au afișat 11 versiuni intermediare efectuate de alți 4 utilizatori)
Linia 1: Linia 1:
−
'''Sfântul Ierarh Leontie''' s-a născut la începutul sec. al XIV-lea, în oraşul Rădăuţi, din părinţi binecredincioşi, care i-au dat o educaţie aleasă, curată şi sfântă, legându-l cu inima şi cugetul de Dumnezeu.  
+
[[Fișier:Leontie de la Radauti.jpg|thumb|220px|Sfântul Ierarh Leontie de la Rădăuți]]
 +
'''Sfântul Ierarh Leontie de la Rădăuți''' a fost un [[călugăr]] râvnitor și [[episcop]] de [[Episcopia Rădăuților|Rădăuți]] din secolele XIV-XV. Este [[Praznic|prăznuit]] de către [[Biserica Ortodoxă  Română]] în ziua de [[1 iulie]].
  
 
==Viața==
 
==Viața==
−
Sfântul [[Ierarh]] Leontie iubea de mic slujbele bisericeşti, ţinea posturile, practica [[rugăciune]]a în taină şi se simţea legat de toţi oamenii, mai ales de copiii mici şi orfani, cu care împărţea hrana şi bucuriile vârstei. Pentru aceea era iubit de către toţi, fiind socotit un „copil bătrân”.
+
Sfântul Leontie s-a născut în secolul al XIV-lea, în orașul Rădăuți, din părinți binecredincioși, care i-au dat o educație creștină. El iubea de mic slujbele și rânduielile bisericești, precum și rugăciunea.
 +
În anii 1359-1365, când Bogdan I, primul domnitor al Moldovei întemeiază la Rădăuți  [[Mănăstirea Bogdana]], cu hramul „Sfântul [[Nicolae al Mirelor|Nicolae]]”, Leontie intră în viața călugărească în această mănăstire. Aici a fost tuns în [[monahism]], primind numele de Lavrentie. Mai târziu primește binecuvântarea de a se retrage în sihăstrie în codrii Rădăuților, pe valea Putnei, unde se nevoiau mulți călugări îmbunătățiți, care l-au povățuit pe Lavrentie spre înaintarea în viața duhovnicească.
  
−
În anii 1359-1365, primul domnitor al Moldovei, [[Bogdan I]], a ctitorit la Rădăuţi  [[Mănăstirea Bogdana]], cu hramul „[[Sfântul Nicolae]]”. Văzând aceasta, râvnitorul Leontie a intrat şi el în nevoinţa [[călugăr]]ească, în scurt timp uimind pe vieţuitorii de aici prin smerenia şi ascultarea sa. Văzând acestea, [[egumen]]ul mânăstirii la tuns pe Leontie în [[monahism]], cu numele de '''Lavrentie'''. La scurt timp după aceea, râvnind pentru desăvârşire, va cere binecuvântare şi se va retrage în sihăstrie, în codrii Rădăuţilor, pe valea Putnei. Acolo se aflau câţiva [[călugăr]]i vestiţi, care i-au fost povăţuitori şi părinţi duhovniceşti tânărului Lavrentie.
+
După o vreme, în jurul chiliei cuviosului încep să se strângă din ce în ce mai mulți [[ucenic]]i care îi cer lui Lavrentie să îi călăuzească în viața duhovnicească, ca egumen al obștii în creștere. Cuviosul Lavrentie întemeiază atunci un schit – „Schitul Laura” (Lavra) sau, care avea să fie cunoscut și drept „Schitul lui Lavrentie”, prima sihăstrie cunoscută din nordul Moldovei. Construiește o mică biserică din lemn într-o poiană, în jurul căreia avea să se închege noul schit. Potrivit [[tradiție]]i, la acest schit avea să se retragă mai târziu și Sfântul [[Daniil Sihastrul]], sub povățuirea egumenului Lavrentie.
  
−
Astfel, bine-vieţuind în rânduiala monahală, în scurt timp în jurul chiliei Cuviosului Lavrentie au început să se adune [[ucenic]]i iubitori de viaţă sihăstrească, iar mai târziu, numărul acestora înmulţindu-se, aceştia îl rugau să le fie lor egumen şi părinte duhovnicesc. Din dragoste, Cuviosul Lavrentie a acceptat, şi a construit într-o poiană o mică biserică de lemn, pe care a sfinţit-o [[mitropolit]]ul locului, [[Iosif Muşat]]. Cu această ocazie, Cuviosul Lavrentie a fost hirotonit [[ieromonah]], şi numit egumen al primei sihăstrii înfiinţate în nordul Moldovei, cunoscută sub numele de „Schitul lui Lavrentie” sau „Schitul Laura”. Potrivit [[tradiţie]]i, la acest schit se va retrage mai târziu şi Sfântul [[Daniil Sihastrul]], sub povăţuirea egumenului Lavrentie.
+
Domnitorul Alexandru cel Bun (1400-1432) întemeiază în anul 1402 Episcopia Rădăuților, astfel că biserica mănăstirii Bogdana devine catedrală episcopală. Faima cuviosului Lavrentie se răspândise pe-atunci în Moldova, astfel că domnitorul, împreună cu clerul și cu mitropolitul Sucevei îl aleg să urce pe tronul nou-înființatei episcopii. Cuviosul Lavrentie, deși nu își dorea aceasta, primește hotărârea și îl lasă în locul său ca egumen al schitului Laura pe cuviosul Daniil Sihastrul, ucenicul său.
  
−
Întemeind [[Alexandru cel Bun]] [[Episcopia Rădăuţilor]], biserica mânăstirii Bogdana a fost transformată în [[catedrală]] episcopală. Auzind domnitorul de viaţa şi faptele minunate ale Cuviosului Lavrentie, împreună cu mitropolitul Sucevei şi cu tot [[cler]]ul, l-au ales pe acesta ca întâistătător în scaunul de la Rădăuţi. Acesta a trebuit să se supună hotărârii, deşi era împotriva voinţei sale, şi ca urmare a lăsat pe ucenicul său cel mai râvnitor, [[Cuvios]]ul Daniil Sihastrul, ca egumen peste schitul Laura.
+
Ca [[episcop]] al Rădăuților, Lavrentie a rămas un om al rugăciunii și dragostei de aproapele, făcând milostenie și împărțind sfaturi și cuvinte de mângâiere tuturor. Când, ajuns la bătrânețe, n-a mai putut face față îndatoririlor episcopale, s-a retras din scaun și s-a retras la schitul pe care îl întemeiase, nevoindu-se mai departe în [[pustnic]]ie. Pentru râvna sa duhovnicească, Cuviosul Lavrentie a ajuns la măsura desăvârșirii, fiind binecuvântat și cu darul înainte-vederii și al vindecărilor.  
  
−
Slujind vreme de mai mulţi ani în calitate de [[episcop]] al Rădăuţilor, fericitul Lavrentie s-a arătat a fi un păstor al dragostei, al rugăciuni şi al faptelor bune, împărţind zilnic săracilor şi văduvelor ajutoare şi cuvinte de mângâiere. Ajungând la vârsta bătrâneţilor, s-a retras din scaunul episcopal, şi s-a retras la schitul său mult îndrăgit, unde s-a nevoit în continuare cu rânduiala [[pustnic]]ească. Astfel, Cuviosul Levrentie ajunsese la măsura desăvârşirii, cunoscând cele viitoare şi vindecând multe boli şi suferinţe omeneşti.  
+
Cunoscându-și mai dinainte vremea sfârșitului său, cuviosul Lavrentie a cerut să fie tuns în marele și îngerescul chip al schimniciei, primind numele de '''schimonahul Leontie'''. Chemându-i la el apoi pe toți frații și ucenicii, și-a luat rămas-bun de la obște, apoi și-a dat cu pace sufletul în mâinile Domnului. A fost înmormântat de ucenicii săi în biserica de lemn a schitului, ctitoria sa.
  
−
Cunoscându-şi mai dinainte şi sfârşitul său, a cerut să fie tuns în marele şi îngerescul chip al schimniciei, primind astfel numele de '''schimonahul Leontie'''. Apoi, chemând pe toţi fraţii şi ucenicii, le-a dat ultima sărutare şi aşa şi-a dat cu pace sufletul în mâinile Domnului. A fost înmormântat de ucenicii săi în biserica de lemn a schitului, ctitoria sa, iar la mormântul lui se săvârşeau multe şi minunate vindecări de boli.
+
==Moaștele==
 +
La  mormântul cuviosului Leontielui veneau mulți oameni să se închine, iar acolo se săvârșeau și multe vindecări de boli.
  
−
Auzind despre aceste vindecări. credincioşii şi clerul episcopiei de la Rădăuţi au cerut mitropolitului Moldovei binecuvântare ca să strămute sfintele [[moaşte]] ale Sfântului Ierarh Leontie de la Rădăuţi în catedrala episcopală. Mitropolitul a încuviinţat acest lucru, şi astfel sfintele moaşte au fost strămutate în catedrala din Rădăuţi, în partea dreaptă a [[naos]]ului. Zilnic veneau la sfintele moaşte mulţi credincioşi, care primeau vindecare de boli şi ajutor în necazuri, astfel că vestea despre Sfântul Ierarh Leontie se răspândise chiar şi peste hotarele Moldovei, fiind menţionat şi de ieromonahul [[Zaharia Kopâstenski]], în cartea sa numită Palinodia.
+
Auzind despre aceste vindecări, credincioșii și clerul episcopiei de la Rădăuți au cerut mitropolitului Moldovei binecuvântare ca să strămute sfintele [[moaște]] ale Sfântului Ierarh Leontie de la Rădăuți în catedrala episcopală. Mitropolitul a încuviințat, astfel că sfintele moaște aduse în catedrala din Rădăuți și așezate în partea dreaptă a [[naos]]ului. Şi aici veneau zilnic mulți credincioși și primeau vindecare de boli și ajutor în necazuri.  
  
−
În anul 1639 o ceată de tâlhari veniţi de peste hotarele de nord ale Moldovei, a intrat în oraşul Rădăuţi noaptea şi l-au prădat, printre alte lucruri furate aflându-se şi racla cu sfintele moaşte ale Sfântului Ierarh Leontie. Însuşi domnitorul Moldovei de atunci, [[Vasile Lupu]], venind la faţa locului şi văzând nelegiuirea comisă, a fost adânc întristat.
+
Vestea despre Sfântul Ierarh Leontie se răspândise dincolo de hotarele Moldovei. Astfel, într-o carte din anul 1622 numită ''Palinodia'', scrisă de un teolog ucrainean, ieromonahul Zaharia Kopîstenski, se amintește că moaștele Sfântului se găseau încă în biserica episcopală din Rădăuți.
  
−
Aşa au dispărut din ţara noastră moaştele acestui mare sfânt român, şi până în zilele noastre nu s-a mai putut afla nimic despre ele. În anul 1783, austriecii ocupă nordul Moldovei, transformă mânăstirea Bogdana în [[parohie]], risipesc [[călugăr]]ii de acolo, şi astfel tradiţia şi cultul Sfântului Ierarh Leontie de la Rădăuţi dispar încetul cu încetul. Mai târziu, şi biserica schitului Laura va deveni biserică parohială a satului Laura de astăzi.
+
În anul 1639, orașul Rădăuți a fost jefuit de o ceată de tâlhari veniți de dincolo de hotarele de nord ale Moldovei, aceștia furând, între altele, și racla cu moaștele Sfântului Ierarh Leontie. Moaștele sfântului n-au mai fost găsite multă vreme. O parte din moaștele Sfântului au fost redescoperite ca urmare a unor cercetări arheologice de la sfârșitul secolului trecut.
  
−
Sfântul Ierarh Leontie de la Rădăuţi este sărbătorit de [[Biserica Ortodoxă]] la data de [[1 iulie]].
+
Apoi, când în anul 1783, Moldova de nord a fost ocupată de trupele austriece, mănăstirea Bogdana a fost desființată, călugării risipiți, iar biserica transformată în biserică de parohie, astfel că, în timp, cultul sfântului Leontie s-a pierdut. Ulterior, și biserica schitului Laura a devenit biserica parohială a satului Laura.
 +
 
 +
==Proslăvirea ca sfânt==
 +
Sfântul Sinod al [[Biserica Ortodoxă Română|Bisericii Ortodoxe Române]] a hotărât în anul 1992 să reînvie cultul Sfântului Leontie de la Rădăuți. În același an s-a făcut [[proslăvire]]a sa ca sfânt, fiind rânduită ca dată de prăznuire a acestuia ziua de [[ 1 iulie]].
 +
Moaștele Sfântului Ierarh Leontie, împreună cu cele ale Sfântului [[Teodosie de la Brazi]], au fost puse într-o raclă și reașezate în biserica mănăstirii Bogdana din Rădăuți.
  
 
==Imnografie==
 
==Imnografie==
  
 
[[Tropar]], [[glas]]ul al 8-lea:
 
[[Tropar]], [[glas]]ul al 8-lea:
−
:În nevoinţe duhovniceşti, toată viaţa ai petrecut-o şi primind harul arhieriei, cu smerenie şi cu frică de Dumnezeu ai slujit Biserica lui Hristos. Pe Acesta roagă-L, Sfinte Părinte Ierarhe Leontie, să mântuiască sufletele noastre.
+
:În nevoințe duhovnicești, toată viața ai petrecut-o și primind harul arhieriei, cu smerenie și cu frică de Dumnezeu ai slujit Biserica lui Hristos. Pe Acesta roagă-L, Sfinte Părinte Ierarhe Leontie, să mântuiască sufletele noastre.
  
 
[[Condac]], glasul al 3-lea:
 
[[Condac]], glasul al 3-lea:
  
−
:Pe ierarhul lui Hristos, vasul cel prea ales al Duhului Sfânt, care cu înţelepciune şi smerenie s-a nevoit cu privegherea sihăstriei şi cu povăţuirea celor încredinţaţi lui pe calea mântuirii, pe Sfântul Ierarh Leontie cu cântări duhovniceşti lăudându-l, îl cinstim.
+
:Pe ierarhul lui Hristos, vasul cel prea ales al Duhului Sfânt, care cu înțelepciune și smerenie s-a nevoit cu privegherea sihăstriei și cu povățuirea celor încredințați lui pe calea mântuirii, pe Sfântul Ierarh Leontie cu cântări duhovnicești lăudându-l, îl cinstim.
 +
 
 +
==Surse==
 +
*Ierom. [[Ioanichie Bălan]], "[http://www.univ-ovidius.ro/btcassian/SINAXAR_ORTODOX/sfinti/iulie/sf_ierarh_leontie_de_la_radauti.htm Sf. Ierarh Leontie de la Rădăuți]", din volumul: Patriarhia Bisericii Ortodoxe Române, ''Sfinți Români și Apărători ai Legii Strămoșești'', E.I.B.M.B.O.R., București, 1987, p. 331.
 +
*[http://sfintiromani.mmb.ro/?sf=7 Sfinți ocrotitori ai Moldovei - Sf. Ier. Leontie de la Rădăuți]
 +
*[http://www.sfant.ro/sfinti-romani/sfantul-leontie-de-la-radauti-manastirea-bogdana.html Sf. Leontie de la Rădăuți] – pe sfant.ro
 +
*Vasile M. Demciuc, [http://www.ziarullumina.ro/articole;1379;1;41171;0;Sfantul-Leontie-ocrotitorul-copiilor.html Sf. Leontie, ocrotitorul copiilor], '' Ziarul Lumina'', 1 iulie 2010.
  
 
==Legături externe==
 
==Legături externe==
−
* http://www.calauzaortodoxa.ro/calauza/rugaciuni/acatistul-sfantului-ierarh-leontie-de-la-radauti/
+
* [http://www.calauzaortodoxa.ro/calauza/rugaciuni/acatistul-sfantului-ierarh-leontie-de-la-radauti/ Acatistul Sf. Leontie de la Rădăuți]
  
−
[[Categorie:Episcopi]]
+
[[Categorie:Sfinți români]]
 +
[[Categorie:Ierarhi români]]
 +
[[Categorie:Episcopi de Rădăuți]]

Versiunea de la data 1 iulie 2021 03:40

Sfântul Ierarh Leontie de la Rădăuți

Sfântul Ierarh Leontie de la Rădăuți a fost un călugăr râvnitor și episcop de Rădăuți din secolele XIV-XV. Este prăznuit de către Biserica Ortodoxă Română în ziua de 1 iulie.

Viața

Sfântul Leontie s-a născut în secolul al XIV-lea, în orașul Rădăuți, din părinți binecredincioși, care i-au dat o educație creștină. El iubea de mic slujbele și rânduielile bisericești, precum și rugăciunea. În anii 1359-1365, când Bogdan I, primul domnitor al Moldovei întemeiază la Rădăuți Mănăstirea Bogdana, cu hramul „Sfântul Nicolae”, Leontie intră în viața călugărească în această mănăstire. Aici a fost tuns în monahism, primind numele de Lavrentie. Mai târziu primește binecuvântarea de a se retrage în sihăstrie în codrii Rădăuților, pe valea Putnei, unde se nevoiau mulți călugări îmbunătățiți, care l-au povățuit pe Lavrentie spre înaintarea în viața duhovnicească.

După o vreme, în jurul chiliei cuviosului încep să se strângă din ce în ce mai mulți ucenici care îi cer lui Lavrentie să îi călăuzească în viața duhovnicească, ca egumen al obștii în creștere. Cuviosul Lavrentie întemeiază atunci un schit – „Schitul Laura” (Lavra) sau, care avea să fie cunoscut și drept „Schitul lui Lavrentie”, prima sihăstrie cunoscută din nordul Moldovei. Construiește o mică biserică din lemn într-o poiană, în jurul căreia avea să se închege noul schit. Potrivit tradiției, la acest schit avea să se retragă mai târziu și Sfântul Daniil Sihastrul, sub povățuirea egumenului Lavrentie.

Domnitorul Alexandru cel Bun (1400-1432) întemeiază în anul 1402 Episcopia Rădăuților, astfel că biserica mănăstirii Bogdana devine catedrală episcopală. Faima cuviosului Lavrentie se răspândise pe-atunci în Moldova, astfel că domnitorul, împreună cu clerul și cu mitropolitul Sucevei îl aleg să urce pe tronul nou-înființatei episcopii. Cuviosul Lavrentie, deși nu își dorea aceasta, primește hotărârea și îl lasă în locul său ca egumen al schitului Laura pe cuviosul Daniil Sihastrul, ucenicul său.

Ca episcop al Rădăuților, Lavrentie a rămas un om al rugăciunii și dragostei de aproapele, făcând milostenie și împărțind sfaturi și cuvinte de mângâiere tuturor. Când, ajuns la bătrânețe, n-a mai putut face față îndatoririlor episcopale, s-a retras din scaun și s-a retras la schitul pe care îl întemeiase, nevoindu-se mai departe în pustnicie. Pentru râvna sa duhovnicească, Cuviosul Lavrentie a ajuns la măsura desăvârșirii, fiind binecuvântat și cu darul înainte-vederii și al vindecărilor.

Cunoscându-și mai dinainte vremea sfârșitului său, cuviosul Lavrentie a cerut să fie tuns în marele și îngerescul chip al schimniciei, primind numele de schimonahul Leontie. Chemându-i la el apoi pe toți frații și ucenicii, și-a luat rămas-bun de la obște, apoi și-a dat cu pace sufletul în mâinile Domnului. A fost înmormântat de ucenicii săi în biserica de lemn a schitului, ctitoria sa.

Moaștele

La mormântul cuviosului Leontielui veneau mulți oameni să se închine, iar acolo se săvârșeau și multe vindecări de boli.

Auzind despre aceste vindecări, credincioșii și clerul episcopiei de la Rădăuți au cerut mitropolitului Moldovei binecuvântare ca să strămute sfintele moaște ale Sfântului Ierarh Leontie de la Rădăuți în catedrala episcopală. Mitropolitul a încuviințat, astfel că sfintele moaște aduse în catedrala din Rădăuți și așezate în partea dreaptă a naosului. Şi aici veneau zilnic mulți credincioși și primeau vindecare de boli și ajutor în necazuri.

Vestea despre Sfântul Ierarh Leontie se răspândise dincolo de hotarele Moldovei. Astfel, într-o carte din anul 1622 numită Palinodia, scrisă de un teolog ucrainean, ieromonahul Zaharia Kopîstenski, se amintește că moaștele Sfântului se găseau încă în biserica episcopală din Rădăuți.

În anul 1639, orașul Rădăuți a fost jefuit de o ceată de tâlhari veniți de dincolo de hotarele de nord ale Moldovei, aceștia furând, între altele, și racla cu moaștele Sfântului Ierarh Leontie. Moaștele sfântului n-au mai fost găsite multă vreme. O parte din moaștele Sfântului au fost redescoperite ca urmare a unor cercetări arheologice de la sfârșitul secolului trecut.

Apoi, când în anul 1783, Moldova de nord a fost ocupată de trupele austriece, mănăstirea Bogdana a fost desființată, călugării risipiți, iar biserica transformată în biserică de parohie, astfel că, în timp, cultul sfântului Leontie s-a pierdut. Ulterior, și biserica schitului Laura a devenit biserica parohială a satului Laura.

Proslăvirea ca sfânt

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât în anul 1992 să reînvie cultul Sfântului Leontie de la Rădăuți. În același an s-a făcut proslăvirea sa ca sfânt, fiind rânduită ca dată de prăznuire a acestuia ziua de 1 iulie. Moaștele Sfântului Ierarh Leontie, împreună cu cele ale Sfântului Teodosie de la Brazi, au fost puse într-o raclă și reașezate în biserica mănăstirii Bogdana din Rădăuți.

Imnografie

Tropar, glasul al 8-lea:

În nevoințe duhovnicești, toată viața ai petrecut-o și primind harul arhieriei, cu smerenie și cu frică de Dumnezeu ai slujit Biserica lui Hristos. Pe Acesta roagă-L, Sfinte Părinte Ierarhe Leontie, să mântuiască sufletele noastre.

Condac, glasul al 3-lea:

Pe ierarhul lui Hristos, vasul cel prea ales al Duhului Sfânt, care cu înțelepciune și smerenie s-a nevoit cu privegherea sihăstriei și cu povățuirea celor încredințați lui pe calea mântuirii, pe Sfântul Ierarh Leontie cu cântări duhovnicești lăudându-l, îl cinstim.

Surse

Legături externe

Adus de la „https://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Leontie_de_la_Rădăuți&oldid=52073”