Leon cel Mare: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
(Pagină nouă: right|thumb|Sf. Leon cel Mare, [[episcop al Romei]] Sfântul '''Leon cel Mare''' (c. 400-461), sau '''Papa Leon I''', este considerat unul din cei mai importanţi pa...)
 
(infocasetă)
 
(Nu s-au afișat 22 de versiuni intermediare efectuate de alți 5 utilizatori)
Linia 1: Linia 1:
[[image:Leo.jpg|right|thumb|Sf. Leon cel Mare, [[episcop]] al Romei]]
+
{{AC}}
Sfântul '''Leon cel Mare''' (c. 400-461), sau '''Papa Leon I''', este considerat unul din cei mai importanţi papi ai antichităţii creştine. Prăznuirea lui se face la [[18 februarie]].
+
{{Cutie Biografie Episcopi
 +
| Nume = Sf. Leon cel Mare
 +
| Imagine = [[Imagine:Leo.jpg|200 px]]
 +
| Afiliere =[[Biserica Romano-Catolică]]
 +
| Reşedinţă = Roma
 +
| Formulă = Sanctitatea Sa
 +
| Titlul = [[Episcop]] al Romei,<br>[[Papă]] al Romei
 +
| Perioada = 440 - 461
 +
| Predecesor = Sixt al III-lea
 +
| Succesor = Ilarie
 +
| Hirotonire preot =
 +
| Hirotonire episcop = 440
 +
| Consecratori =
 +
| Titluri precedente =
 +
| Funcţii =
 +
| Data naşterii = 400
 +
| Locul naşterii = Toscana, Italia
 +
| Data morţii = 461
 +
| Locul morţii = Roma
 +
|}}Sfântul '''Leon cel Mare''' (c. 400-461), sau '''Papa Leon I''', este considerat unul din cei mai importanți [[Papă|papi]] ai antichității creștine. [[Praznic|Prăznuirea]] lui în [[Biserica Ortodoxă]] se face la [[18 februarie]].
  
==Viaţa şi activitatea==
+
==Viața și activitatea==
S-a născut în jurul anului 400 într-o familie din nobilimea toscană a Italiei. Dupa ce îşi face studiile profane (acumulând o frumoasă cultură literară) şi teologice, este hirotonit diacon, ocupând o poziţie importantă cu Sf. Chiril de Alexandria. A devenit apoi arhidiacon sub Papa Sixt al III-lea, iar în 440, la moartea acestuia din urmă, este ales în unanimitate episcop al Romei, conducând Biserica din Occident timp de 21 de ani.
+
S-a născut în jurul anului 400 într-o familie din nobilimea toscană a Italiei. După ce își face studiile profane (acumulând și o frumoasă cultură literară) și [[Teologie|teologice]], este hirotonit [[diacon]], ocupând o poziție importantă cu Sf. [[Chiril al Alexandriei]]. A devenit apoi [[arhidiacon]] sub Papa [[Sixt al III-lea al Romei]], iar în 440, la moartea acestuia din urmă, este ales în unanimitate [[episcop]] al Romei, conducând Biserica din Occident timp de 21 de ani.
  
Leon cel Mare are merite mari politice si religioase in istoria creştinismului occidental şi nu numai. A luptat impotriva ereziilor, pentru redobandirea pacii si a disciplinei in Biserica si politica de mediere. La acestea trebuie sa adaugam in mod special grija fata de pastrarea unitatii Bisericii, prin mentinerea comuniunii universale de credinta.
+
Leon cel Mare are merite mari, politice si religioase, în istoria creștinismului occidental și nu numai. A luptat împotriva [[erezie|ereziilor]], pentru redobândirea păcii și a disciplinei în Biserica și politica de mediere. La acestea trebuie adăugată în mod special grija față de păstrarea unității Bisericii, prin menținerea comuniunii universale de credință.
  
 
===Apărător al Ortodoxiei===
 
===Apărător al Ortodoxiei===
 +
În vremuri foarte dificile pentru Biserică, Leon cel Mare a fost unul din apărătorii dreptei-credinței atât în fața susținătorilor lui [[Nestorie]], cât și în fața ereziilor lui [[Eutihie]] și [[Dioscor al Alexandriei]], care învățau că în [[Iisus Hristos]] nu este decât o singură natură/fire, cea omenească fiind absorbită de cea dumnezeiască.
  
În vremuri foarte dificile pentru Biserică, Leon cel Mare a fost unul din apărătorii dreptei-credinţei atât în faţa susţinătorilor lui [[Nestorie]], cât şi în faţa ereziilor lui [[Eutihie]] şi [[Dioscor din Alexandria]], care învăţau că în [[Iisus Hristos]] nu este decât o singură natură/fire, cea omenească fiind absorbită de cea dumnezeiască.  
+
Sfântul papă Leon a fost unul din promotorii convocării [[Sinodul IV Ecumenic|Sinodului IV Ecumenic]] de la Calcedon în 451, care a condamnat erezia [[Monofizitism|monofizită]]. La Sinodul de la Calcedon, în fața a 630 de episcopi prezenți, delegatul episcopului Leon citește o scrisoare a acestuia către Sfântul [[Flavian Mărturisitorul|Flavian]], [[patriarh]] al [[Constantinopol]]ului (447-449), apărător și mărturisitor al Ortodoxiei la [[Sinodul tâlhăresc de la Efes]] din anul 449. În această scrisoare învățătura ortodoxă despre cele două naturi în [[Iisus Hristos]] este afirmată cu putere. Episcopii participanți la Sfântul Sinod, în acord cu papa Leon al Romei, condamnă [[monofizitism]]ul și excomunică din Biserică pe Eutihie și pe [[Dioscor al Alexandriei]]. După ținerea Sinodului de la Calcedon, Leon cel Mare acceptă formulările doctrinare sinodale și le comunică totodată episcopilor apuseni.
  
Sfântul papă Leon a fost unul din promotorii convocării Sinodului IV Ecumenic de la Calcedon în 451, care a condamnat erezia monofizită. La Sinodul de la Calcedon, în faţa a 630 de episcopi prezenţi, delegatul episcopului Leon citeşte o scrisoare a acestuia către Sfântul Flavian, patriarh de Constantinopol (447-449), apărător şi mărturisitor al Ortodoxiei la [[Sinodul tâlhăresc de la Efes (449)|Sinodul tâlhăresc de la Efes]] în 449. În această scrisoare învăţătura ortodoxă despre cele două naturi în Hristos este afirmată cu putere. Episcopii participanţi la Sfântul Sinod, în acord cu papa Leon al Romei, condamnă monofizitismul şi excomunică din Biserică pe Eutihie şi Discor. Dupa ţinerea Sinodului de la Calcedon, Leon cel Mare accepta formularile doctrinare sinodale şi le comunica totodata episcopilor apuseni.
+
===Apărător al țării sale===
 +
Cei 21 de ani (440-461), în care  Leon cel Mare a stat la cârma Bisericii din Apus, au fost ani plini de greutăți, atât din interior, cât și din afară. În acești ani, spre Roma s-au îndreptat năvălitorii huni, care nu cunoșteau nici mila față de oameni, nici respectul față de cele sfinte; în fruntea acestora se afla Attila, poreclit „Biciul lui Dumnezeu”. Cu prestigiul persoanei sale și cu puterea cuvântului său, papa Leon s-a dus plin de curaj în fața lui Atila (anul 452) și l-a convins pe temutul conducător să cruțe Roma și chiar să părăsească Italia (probabil și în urma unei sume importante de bani). Peste câțiva ani, în 455, vandalii ajung la porțile Romei, hotărâți să nu lase în urma lor decât un morman de ruine grămădite peste cadavrele locuitorilor săi. Sfântul Leon a intervenit din nou, îmblânzindu-l pe căpetenia lor, Genseric, și obține favorul de a fi cruțate toate lăcașurile de închinare, cu toți cei ce se vor adăposti în ele. Bisericile, mănăstirile, catacombele, cavourile cimitirelor au devenit pentru câtva timp locuința cetățenilor îngroziți; năvălitorii au prădat casele, multora le-au dat foc, dar cea mai mare parte a populației a fost salvată, nevărsându-se sânge
  
===Apărător al ţării sale===
+
Leon cel Mare a murit în pace, în anul 461.
În 452, Leon cel Mare s-a înfăţişat lui Atila hunul, convingându-l să se oprească din jefuirea Italiei. De asemenea, în anul 455, când Henzerich, căpetenia tribului germaic al vandalilor, s-a îndreptat împotriva Romei, sfântul Leon a intervenit din nou, convingându-l să nu jufuiască oraşul, să nu ardă clădirile sau să verse sânge.
 
 
 
Moare in 461, închizand perioada a II-a patristica latina.
 
  
 
==Opera==
 
==Opera==
Leo died in the year 461. His literary and theological legacy is comprised of 96 sermons and 143 letters, of which the best known is his Epistle to St. Flavian.
 
De la sfântul Leon cel Mare au rămas 143 de scrisori şi 96 de cuvântări şi predici ţinute în vremea pontificatului său:
 
  
- ''Scrisoare dogmatică către Flavian'' (a 28-a), numita si ''Tomosul către Flavian'' - Cea mai cunoscută dintre scrisorile sale, este importanta pentru discutiile hristologice ale timpului si in care Leon combate pe Eutihie si sustine doctrina ortodoxa. Aceasta este scrisoarea care a fost citită de legatul său la Sinodul de la Calcedon.
+
De la sfântul Leon cel Mare au rămas 143 de scrisori și 96 de cuvântări și [[Predică|predici]] ținute în vremea pontificatului său:
 +
* ''Scrisoare dogmatică către [[Flavian Mărturisitorul|Flavian]]'' (a 28-a), numită și ''Tomosul către Flavian''. Este cea mai cunoscută dintre scrisorile sale, fiind importantă pentru discuțiile hristologice ale timpului și în care Leon îl combate pe [[Eutihie]] și susține doctrina ortodoxă. Aceasta este scrisoarea care a fost citită de legatul său la [[Sinodul IV Ecumenic|Sinodul de la Calcedon]].
 +
* 96 de ''Cuvântări'' - la sărbătorile împărătești și sărbători de peste an, precum și la săptămâna patimilor. Primele cinci, ținute la aniversarea suirii sale pe scaunul pontifical, tratează despre primatul papal, altele se ocupa cu dogma hristologică.
 +
* 173 de ''Scrisori'' - dintre care numai 143 îi aparțin personal, celelalte fiindu-i adresate de diverse personalități în decursul pontificatului sau. Aceste scrisori tratează probleme administrative și disciplinare pentru Biserică.
 +
* i se atribuie și un [[liturghier]] - ''Sacramentarium leonianum''.
  
- 96 de ''Cuvântări'' - la sarbatorile imparatesti si sarbatori de peste an - saptămâna patimilor. Primele cinci, tinute la aniversarea suirii sale pe scaunul pontifical, trateaza despre primatul papal, altele se ocupa cu dogma hristologica.
+
În [[Patristică]], cu Leon cel Mare se încheie perioada a doua din patristica latină.
 
 
- 173 de ''Scrisori'' - dintre care numai 143 îi aparţin personal, celelalte fiindu-i adresate de diverse persoane si personalitati in decursul pontificatului sau. Aceste scrisori tratează probleme administrative si disciplinare pentru Biserica sa.
 
 
 
- i se atribuie şi un [[liturghier]] - ''Sacramentarium leonianum''
 
  
 
==Doctrina==
 
==Doctrina==
  
In Tomosul catre Flavian combate monofizismul, defineste doctrina hristologica si pune baza discutiilor si formulei dogmatice de la Calcedon, combate pelagianismul, maniheismul si priscilianismul, formuleaza si sustine primatul papal.
+
În ''Tomosul către Flavian'' combate monofizismul, definește doctrina hristologică și pune baza discuțiilor și formulei dogmatice de la Calcedon, combate [[pelagianism]]ul, [[maniheism]]ul și [[priscilianism]]ul, formulează și susține primatul papal.
  
Leon a avut o mare contributie in in hristologie. Hristos e Dumnezeu adevarat si Om adevarat. El are doua firi: omeneasca si dumnezeiasca, dar o singura Persoana. Cele doua firi nu se amesteca, ci ele lucreaza in comuniune una cu alta, ceea ce e propriu fiecareia: Logosul cele ale Logosului, iar trupul cele ale trupului. Aceasta unitate face posibila comuniunea insusirilor. Domnul Hristos e vazut si nevazut, de inteles si de neinteles, rastignit si inviat. Domnul S-a intrupat pentru a ne mantui prin patima si moartea Sa.
+
Leon a avut o mare contribuție în în [[hristologie]]. Hristos e Dumnezeu adevărat și Om adevărat. El are două firi: omenească și dumnezeiască, dar o singură Persoană. Cele două firi nu se amestecă, ci ele lucrează în comuniune una cu alta, ceea ce e propriu fiecăreia: Logosul cele ale Logosului, iar trupul cele ale trupului. Această unitate face posibilă comuniunea însușirilor. Domnul Hristos e văzut și nevăzut, de înțeles și de neînțeles, răstignit și înviat. Domnul S-a întrupat pentru a ne mântui prin patima și moartea Sa.
  
Leon vorbeste despre har, despre Sfintele Taine, despre Biserica.
+
Leon vorbește despre har, despre [[Sfintele Taine]], despre Biserică.
  
El staruie asupra unitatii Bisericii, ca fiind mireasa unui singur barbat, Hristos.
+
El stăruie asupra unității Bisericii, fiind mireasa unui singur bărbat, Hristos.
  
Leon proclama raspicat primatul papal, sprijinit pe asa numitul primat al lui Petru.
+
Leon proclamă răspicat [[primatul papal]], sprijinit pe așa numitul primat al lui Petru.
  
 
==Sinaxar==
 
==Sinaxar==
Acest părinte al nostru Leon, pentru nespusa lui curăţie, Înţelepciune şi bunătatea vieţii, a fost hirotonit prin Duhul Sfânt episcop al Romei celei vechi. Ducând viaţă curată şi plăcută lui Dumnezeu şi păstorind turma lui cu cuvioşie, a nimicit în chip desăvârşit şi bârfelile ereticilor, în vremea când s-a întrunit sfântul Sinod Ecumenic al patrulea, la Calcedon, la care au luat parte 630 de părinţi. El a scris multe lucruri în legătură cu credinţa ortodoxă şi a înfruntat învăţăturile ereticilor, care bârfeau şi grăiau despre o singură lucrare şi o singură voinţă întru Hristos Dumnezeul nostru. Deoarece bârfitorii aceia de Dumnezeu, împotrivindu-se adevărului, încercau să strice şi să întoarcă dogmele cele insuflate de Dumnezeu dumnezeieştilor părinţi, fericitul acesta, plecându-se la rugămintea Sinodului şi făcând multe zile post şi priveghere şi rugăciune stăruitoare către Dumnezeu insuflat fiind de Duhul cel de viaţă făcător, a alcătuit o lucrare cu privire la cele ce erau discutate atunci, susţinând cu putere, îndoita lucrare şi cele două voinţe în Hristos Dumnezeul nostru, şi a trimis-o Sinodului cu o epistolă a sa. Preacuvioşii părinţi primind-o au fost mulţumiţi şi o socoteau ca pe un stâlp al Ortodoxiei. Sfântul Sinod, sprijinindu-se pe ea, s-a ridicat şi a stat împotriva ereticilor cu mai multã îndrăzneală, şi a biruit meşteşugirile de multe feluri ale lor. Iar minunatul Leon trăind încă multă vreme şi strălucind ca un luminător cu faptele sale cele bune, la adânci bătrâneţi s-a mutat către Domnul.
+
Acest părinte al nostru Leon, pentru nespusa lui curăție, înțelepciune și bunătatea vieții, a fost hirotonit prin Duhul Sfânt episcop al Romei celei vechi. Ducând viață curată și plăcută lui Dumnezeu și păstorind turma lui cu cuvioșie, a nimicit în chip desăvârșit și bârfelile ereticilor, în vremea când s-a întrunit sfântul Sinod Ecumenic al patrulea, la Calcedon, la care au luat parte 630 de părinți. El a scris multe lucruri în legătură cu credința ortodoxă și a înfruntat învățăturile ereticilor, care bârfeau și grăiau despre o singură lucrare și o singură voință întru Hristos Dumnezeul nostru. Deoarece bârfitorii aceia de Dumnezeu, împotrivindu-se adevărului, încercau să strice și să întoarcă dogmele cele insuflate de Dumnezeu dumnezeieștilor părinți, fericitul acesta, plecându-se la rugămintea Sinodului și făcând multe zile post și priveghere și rugăciune stăruitoare către Dumnezeu insuflat fiind de Duhul cel de viață făcător, a alcătuit o lucrare cu privire la cele ce erau discutate atunci, susținând cu putere, îndoita lucrare și cele două voințe în Hristos Dumnezeul nostru, și a trimis-o Sinodului cu o epistolă a sa. Preacuvioșii părinți primind-o au fost mulțumiți și o socoteau ca pe un stâlp al Ortodoxiei. Sfântul Sinod, sprijinindu-se pe ea, s-a ridicat și a stat împotriva ereticilor cu mai multã îndrăzneală, și a biruit meșteșugirile de multe feluri ale lor. Iar minunatul Leon trăind încă multă vreme și strălucind ca un luminător cu faptele sale cele bune, la adânci bătrâneți s-a mutat către Domnul.
  
 
==Imnografie==
 
==Imnografie==
[[Tropar]] (Glas 8)
 
  
:O Champion of Orthodoxy, and teacher of holiness,
+
[[Tropar]], [[glas]]ul al 8-lea:
:The enlightenment of the universe and the inspired glory of true believers.
 
:O most wise Father Leo, your teachings are as music of the Holy Spirit for us!
 
:Pray that Christ our God may save our souls!
 
  
[[Condac]] (Glas 3)
+
:Îndreptătorule al Ortodoxiei, învățătorule al dreptei cinstiri de Dumnezeu și al curăției și luminătorule al lumii, podoaba călugărilor cea de Dumnezeu insuflată, Leone înțelepte, cu învățăturile tale pe toți i-ai luminat, alăută duhovnicească: roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.
  
:O glorious Leo, when you rose to the Bishop's throne,
+
[[Condac]], glasul al 3-lea:
:You shut the lions' mouths with the true doctrine of the Holy Trinity:
+
 
:You enlightened your flock with the knowledge of God.
+
:Pe scaunul arhieriei șezând, slăvite, și gurile leilor celor cuvântători astupându-le cu dogme de Dumnezeu insuflate, lumina cunoașterii de Dumnezeu, a cinstitei Treimi, ai luminat-o turmei tale. Pentru aceasta ai fost preamărit ca un dumnezeiesc tăinuitor al harului lui Dumnezeu.
:Therefore you are glorified, O seer of things divine!
+
 
 +
[[Sedealnă|Sedealna]], glasul al 3-lea:
 +
 
 +
:Luminat fiind de strălucirile dumnezeieștilor dogme, ai făcut să strălucească lumina Ortodoxiei și ai micșorat întunericul eresurilor, fericite; și mutându-te din viață, te-ai sălășluit în lumina cea neînserată, cuvioase Leon; roagă pe Hristos  Dumnezeu  să ne dăruiască nouă mare milă.
 +
 
 +
[[Luminândă|Luminânda]]:
 +
 
 +
:Ca un leu te-ai arătat și în cuvinte și în fapte, spăimântând cu împărătescul răcnet al dogmelor gândurile nelegiuiților, ca pe niște curse cumplite ale vulpii și veselind adunarea părinților celor de Dumnezeu aleși, preaînțeleptule Leon.  
 +
 
 +
[[Stihiră|Stihira]] întâi de la „Doamne strigat-am...”:
 +
 
 +
:Ca un adevărat filozof făcându-ți cugetul stăpânitor desăvârșit al patimilor, preafericite Leon, ai zugrăvit icoana sufletelor cu chipurile virtuților și cu smerenia obiceiurilor. Pentru aceasta ne rugăm ție, ca unui păstor și învățător, să ceri de la Dumnezeu pace lumii.
 +
 
 +
Stihira a doua din cântarea întâi a [[Canon (imn)|canonului]] de la [[utrenie]] (alcătuire a lui Teofan):
 +
 
 +
:Ca pe un strugure copt storcându-ți cugetul, înaintea tuturor ai pus paharul de veselie al înțelepciunii tale, părinte.
 +
 
 +
Stihira întâi din cântarea a 5-a de la utrenie:
 +
 
 +
:Propovăduitor al îndoitei lucrări a Mântuitorului Hristos te-ai făcut, fericite; căci ai zis că fiecare din firile pe care le are lucrează prin împărtășirea cu cealaltă, cu care este împreună, înţelepțitule de Dumnezeu, ierarhe.
  
 
==Surse==
 
==Surse==
*OrthodoxWiki
+
*[http://en.orthodoxwiki.org/Leo_the_Great en.OrthodoxWiki.org]
*''Patrologie - Părinţi şi scriitori bisericeşti'' (cap. "Leon cel Mare")
+
*''[[Patrologie]] - Părinți și scriitori bisericești'' (cap. "Leon cel Mare")
 +
*[[Minei]]ul pe luna Februarie
 +
 
 +
==A se vedea și==
 +
*[[Monofizitism]]
 +
*[[Sinodul IV Ecumenic]]
  
 
==Legături externe==
 
==Legături externe==
*[http://www.calendar-ortodox.ro/luna/februarie/februarie18.htm Sinaxar 18 februarie]
+
*(ro) [http://www.calendar-ortodox.ro/luna/februarie/februarie18.htm Sinaxar 18 februarie]
*[http://www.crestinortodox.ro/leon_cel_mare-c288-p137-new.html Leon cel Mare]
+
*(en) [http://www.newadvent.org/cathen/09154b.htm Enciclopedia catolică (newadvent.org)]
 +
*(la)(it)(en)(fr) [http://www.documentacatholicaomnia.eu/01_01_0440-0461-_Leo_I,_Magnus,_Sanctus.html Scrieri]
 +
* [http://ziarullumina.ro/vietile-sfintilor/leon-cel-mare-aparatorul-credintei-si-al-romei Leon cel mare, apărătorul credinței și al Romei], 18 februarie 2009, Damian Anfile și Augustin Păunoiu, ''Ziarul Lumina''
 +
 
 +
{{start box}}
 +
{{succesiune|
 +
înainte=Sf. Sixt al III-lea|
 +
titlu=[[Listă a episcopilor Romei|Papă al Romei]]|
 +
ani=440-461|
 +
după=Sf. Ilarie|}}
 +
{{end box}}
 +
 
 +
[[Categorie:Sfinți]]
 +
[[Categorie:Episcopi]]
 +
[[Categorie:Teologi]]
 +
[[Categorie:Papi ai Romei]]
 +
[[Categorie:Articole de calitate]]
  
 
[[en:Leo the Great]]
 
[[en:Leo the Great]]

Versiunea curentă din 23 mai 2019 18:30

LinkFA-star.png
Această pagină este considerată a fi una de calitate de către utilizatorii acestui proiect, adică unul dintre cele mai bune articole ale proiectului.
Dacă aveți ceva de obiectat inițiați o discuție.
Sf. Leon cel Mare
Leo.jpg
Afiliere canonică
(jurisdicție)
Biserica Romano-Catolică
Funcția episcopală
Reședință  Roma
Titlul   Episcop al Romei,
Papă al Romei
Formulă de adresare   Sanctitatea Sa
Perioada   440 - 461
Predecesor   Sixt al III-lea
Succesor   Ilarie
Cariera ecleziastică
Hirotonire preot  
Hirotonire episcopală   440
Episcopi consecratori  
Titluri precedente
(scaune episcopale)
 
Alte funcții  
Date personale
Data nașterii   400
Locul nașterii   Toscana, Italia
Data morții   461
Locul morții   Roma
Sfântul Leon cel Mare (c. 400-461), sau Papa Leon I, este considerat unul din cei mai importanți papi ai antichității creștine. Prăznuirea lui în Biserica Ortodoxă se face la 18 februarie.

Viața și activitatea

S-a născut în jurul anului 400 într-o familie din nobilimea toscană a Italiei. După ce își face studiile profane (acumulând și o frumoasă cultură literară) și teologice, este hirotonit diacon, ocupând o poziție importantă cu Sf. Chiril al Alexandriei. A devenit apoi arhidiacon sub Papa Sixt al III-lea al Romei, iar în 440, la moartea acestuia din urmă, este ales în unanimitate episcop al Romei, conducând Biserica din Occident timp de 21 de ani.

Leon cel Mare are merite mari, politice si religioase, în istoria creștinismului occidental și nu numai. A luptat împotriva ereziilor, pentru redobândirea păcii și a disciplinei în Biserica și politica de mediere. La acestea trebuie adăugată în mod special grija față de păstrarea unității Bisericii, prin menținerea comuniunii universale de credință.

Apărător al Ortodoxiei

În vremuri foarte dificile pentru Biserică, Leon cel Mare a fost unul din apărătorii dreptei-credinței atât în fața susținătorilor lui Nestorie, cât și în fața ereziilor lui Eutihie și Dioscor al Alexandriei, care învățau că în Iisus Hristos nu este decât o singură natură/fire, cea omenească fiind absorbită de cea dumnezeiască.

Sfântul papă Leon a fost unul din promotorii convocării Sinodului IV Ecumenic de la Calcedon în 451, care a condamnat erezia monofizită. La Sinodul de la Calcedon, în fața a 630 de episcopi prezenți, delegatul episcopului Leon citește o scrisoare a acestuia către Sfântul Flavian, patriarh al Constantinopolului (447-449), apărător și mărturisitor al Ortodoxiei la Sinodul tâlhăresc de la Efes din anul 449. În această scrisoare învățătura ortodoxă despre cele două naturi în Iisus Hristos este afirmată cu putere. Episcopii participanți la Sfântul Sinod, în acord cu papa Leon al Romei, condamnă monofizitismul și excomunică din Biserică pe Eutihie și pe Dioscor al Alexandriei. După ținerea Sinodului de la Calcedon, Leon cel Mare acceptă formulările doctrinare sinodale și le comunică totodată episcopilor apuseni.

Apărător al țării sale

Cei 21 de ani (440-461), în care Leon cel Mare a stat la cârma Bisericii din Apus, au fost ani plini de greutăți, atât din interior, cât și din afară. În acești ani, spre Roma s-au îndreptat năvălitorii huni, care nu cunoșteau nici mila față de oameni, nici respectul față de cele sfinte; în fruntea acestora se afla Attila, poreclit „Biciul lui Dumnezeu”. Cu prestigiul persoanei sale și cu puterea cuvântului său, papa Leon s-a dus plin de curaj în fața lui Atila (anul 452) și l-a convins pe temutul conducător să cruțe Roma și chiar să părăsească Italia (probabil și în urma unei sume importante de bani). Peste câțiva ani, în 455, vandalii ajung la porțile Romei, hotărâți să nu lase în urma lor decât un morman de ruine grămădite peste cadavrele locuitorilor săi. Sfântul Leon a intervenit din nou, îmblânzindu-l pe căpetenia lor, Genseric, și obține favorul de a fi cruțate toate lăcașurile de închinare, cu toți cei ce se vor adăposti în ele. Bisericile, mănăstirile, catacombele, cavourile cimitirelor au devenit pentru câtva timp locuința cetățenilor îngroziți; năvălitorii au prădat casele, multora le-au dat foc, dar cea mai mare parte a populației a fost salvată, nevărsându-se sânge

Leon cel Mare a murit în pace, în anul 461.

Opera

De la sfântul Leon cel Mare au rămas 143 de scrisori și 96 de cuvântări și predici ținute în vremea pontificatului său:

  • Scrisoare dogmatică către Flavian (a 28-a), numită și Tomosul către Flavian. Este cea mai cunoscută dintre scrisorile sale, fiind importantă pentru discuțiile hristologice ale timpului și în care Leon îl combate pe Eutihie și susține doctrina ortodoxă. Aceasta este scrisoarea care a fost citită de legatul său la Sinodul de la Calcedon.
  • 96 de Cuvântări - la sărbătorile împărătești și sărbători de peste an, precum și la săptămâna patimilor. Primele cinci, ținute la aniversarea suirii sale pe scaunul pontifical, tratează despre primatul papal, altele se ocupa cu dogma hristologică.
  • 173 de Scrisori - dintre care numai 143 îi aparțin personal, celelalte fiindu-i adresate de diverse personalități în decursul pontificatului sau. Aceste scrisori tratează probleme administrative și disciplinare pentru Biserică.
  • i se atribuie și un liturghier - Sacramentarium leonianum.

În Patristică, cu Leon cel Mare se încheie perioada a doua din patristica latină.

Doctrina

În Tomosul către Flavian combate monofizismul, definește doctrina hristologică și pune baza discuțiilor și formulei dogmatice de la Calcedon, combate pelagianismul, maniheismul și priscilianismul, formulează și susține primatul papal.

Leon a avut o mare contribuție în în hristologie. Hristos e Dumnezeu adevărat și Om adevărat. El are două firi: omenească și dumnezeiască, dar o singură Persoană. Cele două firi nu se amestecă, ci ele lucrează în comuniune una cu alta, ceea ce e propriu fiecăreia: Logosul cele ale Logosului, iar trupul cele ale trupului. Această unitate face posibilă comuniunea însușirilor. Domnul Hristos e văzut și nevăzut, de înțeles și de neînțeles, răstignit și înviat. Domnul S-a întrupat pentru a ne mântui prin patima și moartea Sa.

Leon vorbește despre har, despre Sfintele Taine, despre Biserică.

El stăruie asupra unității Bisericii, că fiind mireasa unui singur bărbat, Hristos.

Leon proclamă răspicat primatul papal, sprijinit pe așa numitul primat al lui Petru.

Sinaxar

Acest părinte al nostru Leon, pentru nespusa lui curăție, înțelepciune și bunătatea vieții, a fost hirotonit prin Duhul Sfânt episcop al Romei celei vechi. Ducând viață curată și plăcută lui Dumnezeu și păstorind turma lui cu cuvioșie, a nimicit în chip desăvârșit și bârfelile ereticilor, în vremea când s-a întrunit sfântul Sinod Ecumenic al patrulea, la Calcedon, la care au luat parte 630 de părinți. El a scris multe lucruri în legătură cu credința ortodoxă și a înfruntat învățăturile ereticilor, care bârfeau și grăiau despre o singură lucrare și o singură voință întru Hristos Dumnezeul nostru. Deoarece bârfitorii aceia de Dumnezeu, împotrivindu-se adevărului, încercau să strice și să întoarcă dogmele cele insuflate de Dumnezeu dumnezeieștilor părinți, fericitul acesta, plecându-se la rugămintea Sinodului și făcând multe zile post și priveghere și rugăciune stăruitoare către Dumnezeu insuflat fiind de Duhul cel de viață făcător, a alcătuit o lucrare cu privire la cele ce erau discutate atunci, susținând cu putere, îndoita lucrare și cele două voințe în Hristos Dumnezeul nostru, și a trimis-o Sinodului cu o epistolă a sa. Preacuvioșii părinți primind-o au fost mulțumiți și o socoteau ca pe un stâlp al Ortodoxiei. Sfântul Sinod, sprijinindu-se pe ea, s-a ridicat și a stat împotriva ereticilor cu mai multã îndrăzneală, și a biruit meșteșugirile de multe feluri ale lor. Iar minunatul Leon trăind încă multă vreme și strălucind ca un luminător cu faptele sale cele bune, la adânci bătrâneți s-a mutat către Domnul.

Imnografie

Tropar, glasul al 8-lea:

Îndreptătorule al Ortodoxiei, învățătorule al dreptei cinstiri de Dumnezeu și al curăției și luminătorule al lumii, podoaba călugărilor cea de Dumnezeu insuflată, Leone înțelepte, cu învățăturile tale pe toți i-ai luminat, alăută duhovnicească: roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.

Condac, glasul al 3-lea:

Pe scaunul arhieriei șezând, slăvite, și gurile leilor celor cuvântători astupându-le cu dogme de Dumnezeu insuflate, lumina cunoașterii de Dumnezeu, a cinstitei Treimi, ai luminat-o turmei tale. Pentru aceasta ai fost preamărit ca un dumnezeiesc tăinuitor al harului lui Dumnezeu.

Sedealna, glasul al 3-lea:

Luminat fiind de strălucirile dumnezeieștilor dogme, ai făcut să strălucească lumina Ortodoxiei și ai micșorat întunericul eresurilor, fericite; și mutându-te din viață, te-ai sălășluit în lumina cea neînserată, cuvioase Leon; roagă pe Hristos Dumnezeu să ne dăruiască nouă mare milă.

Luminânda:

Ca un leu te-ai arătat și în cuvinte și în fapte, spăimântând cu împărătescul răcnet al dogmelor gândurile nelegiuiților, ca pe niște curse cumplite ale vulpii și veselind adunarea părinților celor de Dumnezeu aleși, preaînțeleptule Leon.

Stihira întâi de la „Doamne strigat-am...”:

Ca un adevărat filozof făcându-ți cugetul stăpânitor desăvârșit al patimilor, preafericite Leon, ai zugrăvit icoana sufletelor cu chipurile virtuților și cu smerenia obiceiurilor. Pentru aceasta ne rugăm ție, ca unui păstor și învățător, să ceri de la Dumnezeu pace lumii.

Stihira a doua din cântarea întâi a canonului de la utrenie (alcătuire a lui Teofan):

Ca pe un strugure copt storcându-ți cugetul, înaintea tuturor ai pus paharul de veselie al înțelepciunii tale, părinte.

Stihira întâi din cântarea a 5-a de la utrenie:

Propovăduitor al îndoitei lucrări a Mântuitorului Hristos te-ai făcut, fericite; căci ai zis că fiecare din firile pe care le are lucrează prin împărtășirea cu cealaltă, cu care este împreună, înţelepțitule de Dumnezeu, ierarhe.

Surse

A se vedea și

Legături externe

Casetă de succesiune:
Leon cel Mare
Precedat de:
Sf. Sixt al III-lea
Papă al Romei
440-461
Urmat de:
Sf. Ilarie