Leastviţa: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
(Istoricul Leastviţei în Ţările Române)
(Importanţa Leastviţei în renaşterea Isihasmului în Ţările Române)
Linia 20: Linia 20:
  
 
Deşi ''[[Isihasmul]]'' pătrunde în Ţările Române înca din secolul al XIV-lea,a avut o răspandire mai mult în rândul monahilor şi sihaştrilor.Mitropolitul Tit Simedrea arata ca spiritualitatea filocalică patrunde mult mai devreme, prin călugării români ce s-au nevoit la [[Muntele Athos]].Mitropolitul  scoate la iveală faptul că în jurul  Cuviosului [[Grigorie Sinaitul]] s-au nevoit şi călugari români.
 
Deşi ''[[Isihasmul]]'' pătrunde în Ţările Române înca din secolul al XIV-lea,a avut o răspandire mai mult în rândul monahilor şi sihaştrilor.Mitropolitul Tit Simedrea arata ca spiritualitatea filocalică patrunde mult mai devreme, prin călugării români ce s-au nevoit la [[Muntele Athos]].Mitropolitul  scoate la iveală faptul că în jurul  Cuviosului [[Grigorie Sinaitul]] s-au nevoit şi călugari români.
 +
Dar numai prin traducerea Mitropolitului Varlaam,''Leastviţa'' devine accesibila în limba romana şi astfel cunoscută de cât mai mulţi cititori.De altfel ,traducerea s-a facut dintr-o necesitate.În secolul al XVII-lea,puţini mai cunoşteau limba slavonă,cu atât mai puţin limba greacă.Prin aceasta traducere,''isihasmul'' românesc se răspândeşte în popor,dovadă fiind folosirea motivului ''Lestviţei'' la  încondeierea ouălor sau sculparea stâlpilor de la case.
  
 
==Legături externe==
 
==Legături externe==

Versiunea de la data 14 iunie 2008 16:37

Leastviţa este denumirea sub care a circulat in Ţările Române scrierea Sfântului Ioan Scărarul, Scara dumnezeiescului urcuş.

Origine

Cuviosul Ioan Scărarul sau Ioan Climax (579-649) a fost egumen al mănastirii Sinai şi poate cel mai de seamă Părinte duhovnicesc al Răsaritului, nevoitor al rugăciunii lăuntrice (rugăciunea lui Iisus, rugăciunea neîntrerupată, rugaciunea pură), însă în varianta monologică (redusă la un singur cuvânt: Iisus). După Sfinţii Calist şi Ignatie Xantopol, rugăciunea monologică nu este accesibilă începătorilor, aceştia fiind sfătuiţi a se ruga cu toate cuvintele: "Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă". A parcurs dumnezeiescul urcuş treaptă cu treaptă,dobândind rând pe rând virtuţile duhovniceşti. A primit de la Dumnezeu darul rugăciunii neîntrerupte, trezviei, smeritei cugetări, lacrimilor, contemplaţiei dumnezeieşti, îndumnezeirii. Fiind rugat de călugări să lase un îndreptar posteritaţii, a alcătuit scrierea "Scara dumnezeiescului urcuş".

Cuviosul Ioan Scararul vorbeşte de 30 de trepte în cele 30 de capete câte conţine scrierea, deşi corect ar fi fost 33. Se presupune că lucrarea s-a transmis incompletă sau că însuşi autorul consideră că urmatoarele 3 trepte pot fi urcate luând îndrumare direct de la Dumnezeu.Cifra 33 reprezentă anii petrecuţi de Mântuitorul pe pâmant şi este considerată sacră.Sfântul Pahomie, întemeietorul monahismului sub forma comunitară, are o revelatie în timpul somnului, când cineva îi dă un şirag de metanii cu 33 de boabe ,poruncindu-i să i le dăruiască oamenilor pentru a se ruga pe el Rugăciunea lui Iisus. Ulterior, acesta a luat o mare amploare, fiind cunoscut astăzi sub denumirea de komboskini.

Rozariul, care textual însemnă "grădina de trandafiri (a Fecioarei Maria)", romano-catolic îşi are originea în komboskini. În ţările slave,în special Rusia, Rugăciunea lui Iisus rostită pe cele 33 de boabe ale şiragului de metanii, numit chotki cunoaşte o mare răspândire şi astăzi. În Occident komboskini şi chotki mai sunt cunoscute sub denumirea de rozariul grecesc, respectiv, rozariul rusesc.Atât în rânduiala Bisericii greceşti,cât şi în cea a Bisericii ruse i se dă monahului un şirag de metanii.În Biserica rusă, duhovnicul îi spune cuvintele:"Primeşte,frate sabia Duhului ,care este cuvântul lui Dumnezeu spre rugăciunea cea de tot ceasul către Mantuitorul Hristos.Că eşti dator în toata vremea a avea în minte.în inimă,în cuget şi gura ta numele Domnului Iisus şi a zice "Doamne Iisuse Hristoase,Fiul lui Dumnezeu,miluieşte-mă pe mine păcătosul".

Tema/motivul Leastviţei în arta populară şi cultă românească

În Ţările Române, lucrarea ce a fost cunoscută sub denumirea de Leastviţa a avut o mare răspândire şi un impact deosebit,motivul scrierii fiind zugravit pe pereţii mănastirilor Suceviţa si Râşca. De asemenea este prezent în sculptura stâlpilor de la case sau în ouăle încondeiate. În secolul al XX-lea' Constantin Brâncuşi foloseşte motivul Leastviţei pentru Coloana Infinitului de la Târgu Jiu. Motivul rămâne actual, numeroşi artişti plastici şi meşteri populari continuă să-l foloseasca.

Istoricul Leastviţei în Ţările Române

Pătrundera scrierii în Ţările Române s-a făcut prin manuscrisele greceşti,dar cel mai probabil prin traducerile slavone. Manuscrisele în limba slavonă s-au pastrat din secoluul al XV-lea. De aici provine şi denumirea de "Leastviţa" sau "Lestviţa". Unii cercetători sunt de părere ca "Scara" a pătruns prin manuscrisele greceşti mult mai devreme şi de aici a fost tradusă direct în limba româna. Aceasta se explică prin receptivitatea culturii româneşti faţa de modelul bizantin. Popularitatea ei trebuie sa fi fosta mare, de vreme ce Î.P.S. Mitropolit Corneanu afirmă că "episcopi şi călugari, voievozi şi înalţi demnitari, târgoveti şi săteni,bărbaţi şi femei, toţi au citit cu acelaşi nesaţ stepenele (treptele) suitoare către cer ale Lestviţei".Familii de creştini păstrau în casele lor Leastviţa alături de Sfânta Scriptură sau Cartea de rugăciuni.În Învăţaturile lui Neagoe Basarab către fiul sau Teodosie întâlnim de în nenumărate rânduri referiri la Cuviosul Ioan Scararul. Prima traducere cunoscută a Scarii in limba româna aparţine Mitropolitului Varlaam(?-1657),făcută pe când era călugăr la mănăstirea Secu(1602-1613).Varlaam traduce într-o limba vie,aceea care se vorbea pe vremea lui în nordul Moldovei şi nu urmează servil topica originalului: "Ca de mult preţ şi sufletului de folos aciastia carte ce o au agonisit cu trudă fericitul acela şi svântul egumenul de svânta mănăstiria Sinaei.Părinţi şi fraţi întru Hristos,numai pentru numele aceştiia cărţi ce se chiama Leastviţa,adeca Scara..." Deşi nu s-a tipărit,a avut o largă circulaţie în copii manuscrise.Reprezintă un moment de cotitură, căci dă un puternic avânt isihasmului românnesc,făcandu-l de aici înainte accesibil şi laicilor.Deşi s-a crezut iniţial că Varlaam a tradus după un manscris slavon,s-a demonstrat că sursa a constituit-o manuscrisul neogrec al lui Maximos Margunios.

Importanţa Leastviţei în renaşterea Isihasmului în Ţările Române

Deşi Isihasmul pătrunde în Ţările Române înca din secolul al XIV-lea,a avut o răspandire mai mult în rândul monahilor şi sihaştrilor.Mitropolitul Tit Simedrea arata ca spiritualitatea filocalică patrunde mult mai devreme, prin călugării români ce s-au nevoit la Muntele Athos.Mitropolitul scoate la iveală faptul că în jurul Cuviosului Grigorie Sinaitul s-au nevoit şi călugari români. Dar numai prin traducerea Mitropolitului Varlaam,Leastviţa devine accesibila în limba romana şi astfel cunoscută de cât mai mulţi cititori.De altfel ,traducerea s-a facut dintr-o necesitate.În secolul al XVII-lea,puţini mai cunoşteau limba slavonă,cu atât mai puţin limba greacă.Prin aceasta traducere,isihasmul românesc se răspândeşte în popor,dovadă fiind folosirea motivului Lestviţei la încondeierea ouălor sau sculparea stâlpilor de la case.

Legături externe