Vizualizare sursă pentru „Lazăr din Betania”

[[Imagine:raisingoflazarus.jpg|thumb|right|200px|<center>Învierea lui Lazăr</center>]]
[[Sfânt]]ul '''Lazăr''' sau '''Lazăr, cel mort patru zile''', a fost prietenul și unul din primii [[ucenic]]i ai lui [[Iisus Hristos]]. El a fost înviat de către Iisus în ziua dinaintea [[Duminica Floriilor|intrării Sale]] triumfale în [[Ierusalim]]. Mai târziu, Lazăr din Betania a devenit primul [[episcop]] de Kittium, [[Biserica Ortodoxă a Ciprului|Cipru]]. 

[[Biserica Ortodoxă]] îl [[Praznic|prăznuiește]] pe Lazăr în [[Sâmbăta lui Lazăr]], ultima zi înaintea [[Săptămâna Mare|Săptămânii Mari]] (ajunul [[Intrarea Domnului în Ierusalim|Duminicii Floriilor]])<ref>Lazăr este prezent în imnografia liturgică a slujbelor mai multor zile în din jurul Săptămânii Patimilor, datorită relatării extinse și detaliate din [[evanghelia după Ioan]], capitolele 11-12.</ref>. Aducerea [[moaște]]lor sfântului Lazăr la [[Constantinopol]] este prăznuită pe [[17 octombrie]].

==Minunea Învierii lui Lazăr==
În conformitate cu [[Evanghelia după Ioan]], Lazăr trăia în orașul [[Betania]] (la circa trei kilometri de [[Ierusalim]], în Cisiordania din zilele noastre) împreună cu cele două surori ale sale, [[Marta din Betania|Marta]] și [[Maria din Betania|Maria]]. În drumul Său către Ierusalim de dinainte de Paștele evreiesc, surorile au trimis vorbă lui Iisus și [[apostol]]ilor Săi că Lazăr este bolnav. Domnul a zăbovit acolo unde era, primind mai târziu vestea morții lui Lazăr. Când a ajuns, Lazăr era deja de patru zile pus în [[mormânt]]. Când Marta I-a reproșat Domnului întârzierea, Hristos a asigurat-o că Lazăr va învia. Marta a înțeles greșit că El se referea la [[înviere]]a cea de obște din [[Judecată|Ziua Judecății]], la care Domnul a replicat, "Eu sunt [[învierea]] și viața; cel ce crede în Mine, chiar dacă va muri, va trăi. Şi oricine trăiește și crede în Mine nu va muri în veac." (Ioan 11, 25-26). În prezența celor care jeleau, Domnul a poruncit să fie îndepărtată piatra de la intrarea mormântului lui Lazăr și l-a chemat afară. Lazăr a făcut cum i s-a poruncit, fiind încă înfășurat în giulgiurile de [[înmormântare]]. Apoi, Iisus le-a poruncit mulțimilor să-l dezlege și să-l elibereze. Sfântul Ioan merge mai departe și spune că și mai mulți evrei s-au convertit atunci crezând în dumnezeirea lui Hristos. Această întâmplare a adus o mare neliniște în inimile căpeteniilor preoțimii evreiești, atât de mare încât au propus omorârea lui Lazăr (Ioan 12, 9-11). Ierarhia religioasă a evreilor era în vremea acelor evenimente dominată de [[saduchei]], care respingeau învierea de obște. Învierea lui Lazăr reprezintă o mărturie a învierii – atât cea a lui Hristos cât și cea de obște, dar și victoria asupra morții a lui Hristos. 

Conform spuselor Preacucernicului [[preot|Părinte]] [[Thomas Hopko]], miracolul Învierii lui Lazăr este "apogeul" Evangheliei lui Ioan și dovada de netăgăduit a dumnezeirii lui Hristos. De asemenea, este evenimentul care a declanșat succesiunea de fapte care au dus la arestarea și la Patimile Domnului.<ref>[http://audio.ancientfaith.com/hopko/stt022lazarus_saturday_pc.mp3/ Lazarus Saturday.] ''Speaking the Truth in Love'' Podcast by Fr. Thomas Hopko. Ancient Faith Radio. 18 April 2008.</ref>

==Viața de după minune==
[[Image:Mary, Martha, and Lazarus.jpg|thumb|right|200px|Sf. Lazăr cu surorile sale, Sf. Maria și Sf. Marta din Betania]]
În conformitate cu [[Sfânta Scriptură]] și cu [[tradiția]] Bisericii cipriote, Lazăr a fost nevoit să caute refugiu departe de Ierusalim pentru a evita mânia marilor preoți și [[farisei]], care doreau să-l ucidă, ''... Şi s-au sfătuit arhiereii ca și pe Lazăr să-l omoare. Căci, din cauza lui mulți dintre iudei mergeau și credeau în Iisus.'' (Ioan 12:10-11). De asemenea, mulți creștini ''... erau speriați de persecuțiile care se anunțau. Ştefan a călătorit până în Fenicia și Cipru și Antiohia ...''; ca și Ştefan, Lazăr va trebui să părăsească Iudeea și să caute refugiu în altă țară.

Acest loc a fost Kittium (Larnaca de astăzi) din [[Biserica Ortodoxă a Ciprului|Cipru]]. Atunci când [[Apostolul Pavel]] și [[Apostolul Barnaba]] au mers în Cipru, ei l-au hirotonit pe Lazăr ca primul [[episcop]] din Kitium. De aceea toate scaunele episcopale din Larnaca au icoana lui Lazăr în loc de cea a lui Hristos, care este tradiția oficială a bisericii.

Se știu puține despre Lazăr după [[Sfintele Paști|Învierea]] și [[Înălțarea Domnului]] cu excepția faptului că timp de treizeci de ani el nu a zâmbit și nu a râs decât o singură dată. Într-o zi, el a văzut pe cineva furând un vas de lut și a început să râdă spunând: "lutul fură lutul".

O altă tradiție faimoasă în legătură cu Lazăr este descoperirea [[Muntele Athos|Muntelui Athos]] în anul 52 d.Hr.. Lazăr era foarte apropiat de Fecioara Maria și era foarte mâhnit că nu se poate reîntoarce la Ierusalim să o viziteze pentru că încă se temea de evrei. Maica Domnului a aflat de mâhnirea sa și i-a trimis o scrisoare de consolare. Ea i-a spus că dacă îi trimite o corabie, atunci va putea să-l viziteze în Cipru. Cu mare bucurie, Lazăr a trimis o corabie în [[Israel|Ţara Sfântă]] ca să îi aducă pe Maica Domnului și pe [[Ioan Evanghelistul|Ioan]], preaiubitul ucenic al Domnului, în vizită în Cipru. În timpul călătoriei, o furtună puternică i-a depărtat de traseu și i-a dus pe țărmurile Efesului și apoi pe țărmurile [[Athos]]ului din Grecia. Conștientă că [[Dumnezeu]] a adus-o în această zonă, [[Fecioara Maria]], pe deplin fermecată de frumusețea acestui loc, s-a rugat Fiului ei ca acest loc să fie grădina ei dedicată [[rugăciune|rugăciunii]] pentru "a purta lupta cea bună a credinței". După ce au convertit persoanele idolatre din locurile acelea și au înființat o comunitate creștină, ei și-au reluat călătoria spre Cipru, unde l-au vizitat la Lazăr. Se spune că Maica Domnului a cusut un [[omofor]] și [[mânecuțe]] ca daruri pentru Lazăr. 

Primul mormânt al lui Lazăr, din Betania, a rămas un loc de [[pelerinaj]] până în zilele noastre. Al doilea mormânt, din insula Cipru, a fost găsit în Kittium în jurul anilor 890, cu moaștele sale înăuntru și purtând inscripția "Lazăr, prietenul lui Hristos". În consecință, peste acest mormânt a fost construită o biserică închinată Sfântului Lazăr.

La puțini ani după aflarea mormântului sfântului în Kittium, binecredinciosul împărat Leon al VI-lea cel Înțelept (886-912) construiește la Constantinopol o frumoasă biserică în cinstea sfântului Lazăr, și aduce moaștele sale din Cipru la Constantinopol pentru a fi depuse în biserica zidită în cinstea lui. Prăznuirea acestui eveniment în [[sinaxar]]ul [[Biserica Ortodoxă a Constantinopolului|Bisericii din Constantinopol]] se face pe [[17 octombrie]].

==Iconografie==
[[Dionisie din Furna]] arată că minunea învierii lui Lazăr se zugrăvește astfel:
:''Deal cu două vârfuri, și dinapoi o cetate văzându-se puțin înapoia dealului și mulți evrei plângând, ieșind înaintea porții cetății și văzându-se pe jumătate. Și înaintea dealului un mormânt săpat în piatră, și un om opintindu-se ridică piatra mare de deasupra gropii, și Lazăr [având puțintică barbă, se ridică și] stă in mijlocul gropii, fiindu-i picioarele și mâinile legate cu feșe de pânză și fața înfășurată cu mahramă, și un om desfășurându-l. Și Hristos stând în preajmă, cu o mână îl binecuvântează, și zice: „Lazăre, vino afară!” Și dinapoia Lui apostolii, iar [înainte], la picioarele Lui [îngenunchiate, Marta și Maria, închinându-se și sărutându-i picioarele.''<ref>[[Dionisie din Furna]] - ''Erminia picturii bizantine'', Editura Sophia, Bucureşti, 2000, p. 111. ISBN 973-99692-0-8</ref>

==A se vedea și==
*[[Sâmbăta lui Lazăr]]
*[[Sfintele Paști]]
*[[Biserica Ortodoxă a Ciprului]]

==Referințe==
<references/>

[[Categorie:Sfinți]]
[[Categorie:Sfinți biblici]]
[[Categorie:Episcopi]]

[[en:Lazarus]]