Lavra Sf. Sava cel Sfințit: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
(propunere de traducere din engleza)
 
(A se vedea și)
 
(Nu s-au afișat 11 versiuni intermediare efectuate de alți 3 utilizatori)
Linia 1: Linia 1:
{{Traducere EN}}
+
[[Imagine:(1453) Marsaba Klosteret.jpg|thumb|right|350px|Mănăstirea Sf. Sava]]
The '''Mănăstirea Sf. Sava''' din Ierusalim sau '''Mar Saba''', was founded by [[Sava cel Sfinţit|Sf. Sava]] in 478 as an anchorite colony of [[monk]]s. It is located in the Kidron Gorge (Wadi en-Nar) near Jerusalem. [[Mănăstire]]a influenced greatly the development of the Orthodox church services and [[tipic]]. The monastery in ancient times was known as the '''Marea [[Lavră]]'''.
+
'''Mănăstirea Sf. Sava''' din Ierusalim sau '''Mar Saba''' a fost întemeiată de Sfântul [[Sava cel Sfințit]] în anul 478 ca o așezare [[monahism|monastică]]. Este amplasată în Defileul Kidron sau al Cedronului (Wadi en-Nar), în apropiere de [[Ierusalim]]. [[Mănăstire]]a a avut o mare influență asupra slujbelor și a [[tipic]]ului bisericesc. Mănăstirea mai este cunoscută și sub numele de '''Marea [[Lavră]]'''. În prezent, adăpostește în jur de 20 de monahi. Este un important loc de [[pelerinaj]] din Israel. Accesul femeilor înăuntrul mănăstirii este permis numai până în Turnul Femeilor, în apropiere de intrare.
  
==History==
+
==Istoric==
In the fifth century, St. Savas’ Monastery developed around the cell of St. Savas in the cliffs of the Kidron Gorge near Jerusalem as an assemblage of anchorite monks settled near in him in similar cave-like cells. These monks came looking for his spiritual leadership. Initially, they built cells, as had St. Savas, in caves along two kilometers of cliffs around the present day monastery. Many of these cells developed into multi-chambered dwellings and included prayer niches and [[chapel]]s. During archaeological surveys in the latter twentieth century some forty-five of these hermitages of the Lavra have been examined and preserved. In time two [[church]]es were built on the floor of the ravine to serve the community.
+
[[Imagine:Marsava.jpg|thumb|left|200px|Mănăstirea Sf. Sava (vedere aeriană)]]
 +
În secolul al V-lea, Mănăstirea Sf. Sava s-a dezvoltat în jurul chiliei Sf. Sava de pe culmile care mărginesc Valea Kidronului de lângă Ierusalim. Inițial avea forma unei comunități de [[anahoret|anahoreți]] care se așezaseră pe lângă Sf. Sava și trăiau sub ascultarea lui, în chilii separate, săpate în stâncă. La început, aceștia și-au zidit, ca și Sf. Sava, chilii în peșterile din apropiere, pe o rază de circa doi kilometri în jurul mănăstirii actuale. Mai multe astfel de chilii s-au dezvoltat, transformându-se în locuințe cuprinzând mai multe chilii, precum și colțuri de rugăciune și [[paraclis]]uri. Cercetări arheologice făcute în zonă spre sfârșitul secolului al XX-lea au dus la descoperirea a circa patruzeci și cinci de astfel de clădiri, care au fost analizate și consolidate. În timp, au fost construite în vale două [[biserică|biserici]] pentru întreaga comunitate.
  
Today, the monastery complex consists of two churches, with the tomb of St. Savas in a courtyard between them, and a number of chapels, a common dining room, kitchen, storerooms, cisterns, dwelling cells for the monks, and a hostel for visitors. On the feast day of St. Savas, [[December 5]], the hostel is often filled with upwards of two hundred pilgrims.
+
În prezent, complexul monastic cuprinde două biserici; între acestea, într-o curte, se află mormântul Sf. Sava. Pe lângă acestea, mănăstirea cuprinde mai multe paraclisuri, o trapeză (sală de mese), o bucătărie, depozite, cisterne, chilii pentru monahi și un arhondaric unde sunt găzduiți vizitatorii. La [[prăznuire|praznicul]] Sf. Sava, pe [[5 decembrie]], acesta adăpostește frecvent mai bine de 200 de pelerini.
  
The central church is dedicated to the [[Theotokos]], St. Mary. A second church, originally called Theoktistos, built into a cave, is now dedicated to St. Nicholas. The chapels are:
+
Biserica centrală este închinată [[Maica Domnului|Maicii Domnului]]. A doua biserică, inițial cunoscută sub numele de „Theoktistos”, zidită în stâncă, este acum închinată Sf. [[Nicolae al Mirelor|Nicolae]].
  
:The Chapel of Ss [[Joachim and Anna]], the parents of the Theotokos.
+
Principalele [[paraclis]]e (capele) sunt:
:The Chapel of St John Chrysostom.
+
*Paraclisul Sf. [[Ioachim și Ana]], părinții Maicii Domnului și paraclisul Sf. [[Ioan Gură de Aur]], ambele construite în încăperi care fuseseră inițial chilii ale monahilor.
These chapels were built in chambers that had been dwellings of monks.
+
*Paraclisul Sf. [[Ioan Damaschin]], închinat și Sf. [[Ioan Botezătorul]], așezat în sihăstria în care a trăit Sf. Ioan Damaschin la începutul secolului al VIII-lea.
 +
*Paraclisul Sf. [[Gheorghe purtătorul de biruință|Gheorghe]].
 +
*Paraclisul Sf. [[Arhangheli]], construit la jumătatea sec. al XX-lea de [[stareț]]ul și [[arhimandrit]]ul Serafim.
  
:The Chapel of St. [[John of Damascus]], which is also dedicated to St. John the Baptist.
+
==Stareții mănăstirii Sf. Sava==
This chapel is located in the cave hermitage where St. John of Damascus lived during the early eighth century.
+
Într-un manuscris vechi al [[Liturghia Sfântului Iacov|Liturghiei Sf. Iacov]] sinaitic georgian, fond vechi, nr. 53, sec. X. Unele din aceste nume se păstrează și în manuscritul sinaitic georgian al lui Ioan Zosima, fond vechi, nr, 34, sec. X, unele cu o dată de pomenire (care corespunde probabil cu data morții), date care, în unele cazuri, sunt atestate și de alte documente (ca de ex. versiunea georgiană a Lecționarului de la Ierusalim) <ref>G. Garitte, ''Le calendrier palestino-géorgien du sinaiticus 34'' (Xe siècle), (Subsidia hagiographica, 30), Bruxelles, 1958, p. 35-36 et 124 (citându-l pe Marr)</ref>:
  
:The Chapel of St. George.
+
[[Sava cel Sfințit|Sava]] (439-532), [[5 decembrie]]; * Zenon * Melita (Meliton), [[3 ianuarie]] * Teodul (Teodor), [[9 ianuarie]] * Ghelasie (fratele lui Melita) * Casian * Conon * Anastasie * Ştefan, [[12 ianuarie]] (?) * Nicodim, [[13 martie]] * Toma *Ioan, [[29 ianuarie]] (?) * Ioan, 29 ianuarie (?) * Ştefan, [[12 ianuarie]] (?) *Iov  * Constantin * Stratègios, [[5 mai]] * Solomon * David * Petru * (nume indescifrabil) * Anastasie * Solomon
:The Chapel of the Archangels.
 
  
The Chapel of the Archangels is of recent origin, having been built by an [[abbot]], [[Archimandrite]] Seraphim, during the middle of the twentieth century.
+
==Sfinte Moaște==
 +
Mănăstirea adăpostește moaștele Sf. [[Sava cel Sfințit]], întemeietorul mănăstirii și ale multor altor sfinți.  
  
==Typikon==
+
==Tipicul Sf. Sava==
As St. Savas’ monastery of hermitages grew, a need was recognized for organizing the religious services of the community. Within the community, practices and customs used by the [[monasticism|monastic]] communities in Palestine, Egypt, and Anatolia, as well as the [[cathedral]] services in Jerusalem, were assembled into the Typikon of the ‘‘Church Service of the Holy Lavra at Jerusalem of our God-bearing Father St. Savas’’.
+
Pe măsură ce mănăstirea Sf. Sava a crescut, a devenit din ce în ce mai necesară organizarea slujbelor în cadrul comunității potrivit unor reguli comune. În folosul comunității, obiceiuri și practicile preluate de la comunitățile monastice din Palestina, Egipt și Anatolia, precum și din rânduiala slujbelor din [[catedrală|catedrala]] din Ierusalim au fost reunite în „Tipicul slujbelor bisericești ale Sfintei Lavre de la Ierusalim a de Dumnezeu purtătorului Părintelui nostru, Sf. Sava”.  
  
This original ''Typikon of St. Sava'' quickly became a reference for monastic services in the Orthodox Church. It was expanded during the seventh and eighth centuries and later synthesized with Palestinian and Constantinopolitan usages. The revised Typikon of St. Savas was widely adopted and, by the fifteenth century, had replaced the typikons of the Cathedral Office and the [[Studion Monastery]] of Constantinople. In 1545, it became the first printed typikon.
+
''Tipicul Sf. Sava'' a devenit repede un reper important în organizarea slujbelor bisericești monahale în întreaga Biserică Ortodoxă. Versiunea originală a fost extinsă în secolele VII-VIII, iar ulterior a fost prelucrat pentru a cuprinde atât practica palestiniană cât și cea constantinopolitană. Tipicul revizuit al Sf. Sava a ajuns să fie adoptat până în secolul al XV-lea în mai toată Biserica Ortodoxă, înlocuind tipicul catedralei [[Sfânta Sofia (Constantinopol)|Sfânta Sofia]] din Constantinopol, precum și pe cel al [[Mănăstirea Studion|Mănăstirii Studion]]. În anul 1545, acesta a fost primul tipic tipărit.  
  
==Source==
+
==Sfinți care au trăit în Lavra Sf. Sava==
John Patrich. ''Chapels and Hermitages of St. Sabas’ Monastery''. Ancient Churches Revealed. Yoram Tsafrir, ed. Jerusalem: Israel Exploration Society, 1993. (ISBN 965-221-016-1)
+
[[Imagine:Sava the Sanctified.jpg|thumb|right|200px|Sf. Sava cel Sfințit]]
 +
În Marea Lavră a Sf. Sava cel Sfințit au viețuit de-a lungul timpului mulți sfinți și scriitori bisericești. Unele din cuvintele cuvioșilor părinți savaiți au fost strânse de către Sf. [[Teofan Zăvorâtul]] într-un volum intitulat ''Patericul Lavrei Sfântului Sava'' (trad. din limba rusă de dr. Adrian și Xenia Tănăsescu, ed. Schitul Românesc Lacu, Sfântul Munte Athos, 2000).  
  
==See also==
+
În calendarul bisericesc se păstrează până în zilele noastre amintirea multora dintre sfinții care au viețuit în Lavra Sf. Sava:
 +
*Sf. [[Sava cel Sfințit]] ([[5 decembrie]]), întemeietorul mănăstirii.
 +
*Sf. Cuvios [[Iona Savaitul]] (sec. IX) ([[21 septembrie]])
 +
*Sf. [[Cosma Imnograful|Cosma al Maiumei]], imnograful ([[12 octombrie]]), care a fost tuns în monahism în Lavra Sf. Sava.
 +
*Sf. [[Visarion Mărturisitorul|Visarion Sarai]], Mărturisitorul din Ardeal [[21 octombrie]], care a fost tuns în monahism în Lavra Sf. Sava.
 +
*Sf. Cuvios [[Ştefan Savaitul]] (sec. VIII-IX) ([[28 octombrie]])
 +
*Sf. Preacuviosul Lazăr, făcătorul de minuni, care a postit în muntele Galisius de lângă Efes (sec. XI) ([[7 noiembrie]]) a viețuit mai mulți ani în Lavra Sf. Sava.
 +
*Sf. Cuvios [[Ioan Damaschin]] ([[4 decembrie]])
 +
*Sf. Cuvios Mucenic [[Vah cel Nou]] (a doua jumătate a sec. al VIII-lea) ([[15 decembrie]])
 +
*Sf. Cuvios Mihail Singhelul, Mărturisitorul (sec. IX) ([[18 decembrie]])
 +
*Sf. Cuvios Mucenic [[Anastasie Persul]] (sec. VII) ([[22 ianuarie]])
 +
*Sfinții 20 de Părinți din Lavra Sf. Sava uciși de sarazini în 796 ([[20 martie]])
 +
*Sfinții Părinți din Lavra Sf. Sava uciși de blemizi în vremea împăratului [[Heraclie]] ([[16 mai]])
 +
*Sf. [[Teodor al Edessei]] ([[19 iulie]]), care a sihăstrit în lavra Sf. Sava înainte de a fi făcut [[episcop]] de Edessa.
 +
*Sf. Cuvios [[Ioan Iacob Hozevitul]] (sec. XX) ([[5 august]]) a viețuit în Lavra Sf. Sava vreme de opt ani.
 +
 
 +
În Lavra Sf. Sava au trăit o vreme și scriitorii bisericești
 +
*[[Ioan Moshu]] (sec. VI), autorul ''Limonarului'' (''Livada duhovnicească''),
 +
*Chiril din Scythopolis sau Schitopol (sec. VI), biograful mai multor cuvioși părinți din Palestina,
 +
*Antioh Monahul sau Antioh Savaitul (sec. VI-VII) (probabil Cuv. Antioh, [[24 decembrie]]), care a alcătuit o culegere de citate din Sf. Scriptură și o Mărturisire de credință și
 +
*cronicarul Stratègios (uneori identificat cu Antioh), care a scris, între altele, o cronică a cuceririi persane a Palestinei din anul 614.
 +
 
 +
==Fotogalerie==
 +
<gallery>
 +
Image:Saint-Savas 3900.JPG|Turnul femeilor
 +
Image:Saint-Savas 3905.JPG|Mormântul Sfântului Sava
 +
Image:Saint-Savas 3910.JPG|Peștera Sfântului Sava
 +
Image:Saint-Savas 3916.JPG|Altarul sfinților mucenici savaiți în Biserica Sfântul Nicolae
 +
Image:Saint-savas 3918.JPG|Interior
 +
Image:Saint-Savas 3919.JPG|Interior
 +
</gallery>
 +
 
 +
==Note==
 +
<references/>
 +
 
 +
==Surse==
 +
*John Patrich. ''Chapels and Hermitages of St. Sabas’ Monastery''. Ancient Churches Revealed. Yoram Tsafrir, ed. Jerusalem: Israel Exploration Society, 1993. (ISBN 965-221-016-1)
 +
*[[:en:Holy Lavra of St. Savas (Jerusalem)|OrthodoxWiki: Holy Lavra of St. Savas (Jerusalem)]]
 +
 
 +
==A se vedea și==
 
*[[Biserica Ortodoxă a Ierusalimului|Biserica Ierusalimului]]
 
*[[Biserica Ortodoxă a Ierusalimului|Biserica Ierusalimului]]
*Sf. [[Sava cel Sfinţit]]
+
*Sf. [[Sava cel Sfințit]]
 +
*[[Mănăstirea Sf. Sava cel Sfințit (Alexandria, Egipt)]]
  
==External link==
+
==Legături externe==
*[http://en.wikipedia.org/wiki/Mar_Saba  Wikipedia: Mar Saba]
+
*ro:[http://www.crestinortodox.ro/sarbatori/sfantul-sava-sfintit/manastirea-sfantul-sava-sfintit-67772.html Mănăstirea Sf. Sava cel Sfințit] (crestinortodox.ro)
*[http://en.wikipedia.org/wiki/Typikon  Wikipedia: Typikon]
+
*en: [http://en.wikipedia.org/wiki/Mar_Saba  Wikipedia: Mar Saba]
 +
*en: [http://en.wikipedia.org/wiki/Typikon  Wikipedia: Typikon]
  
 
[[Categorie: Mănăstiri]]
 
[[Categorie: Mănăstiri]]
 
+
[[Categorie:Țara Sfântă]]
  
 
[[en:Holy Lavra of St. Savas (Jerusalem)]]
 
[[en:Holy Lavra of St. Savas (Jerusalem)]]

Versiunea curentă din 20 martie 2015 14:03

Mănăstirea Sf. Sava

Mănăstirea Sf. Sava din Ierusalim sau Mar Saba a fost întemeiată de Sfântul Sava cel Sfințit în anul 478 ca o așezare monastică. Este amplasată în Defileul Kidron sau al Cedronului (Wadi en-Nar), în apropiere de Ierusalim. Mănăstirea a avut o mare influență asupra slujbelor și a tipicului bisericesc. Mănăstirea mai este cunoscută și sub numele de Marea Lavră. În prezent, adăpostește în jur de 20 de monahi. Este un important loc de pelerinaj din Israel. Accesul femeilor înăuntrul mănăstirii este permis numai până în Turnul Femeilor, în apropiere de intrare.

Istoric

Mănăstirea Sf. Sava (vedere aeriană)

În secolul al V-lea, Mănăstirea Sf. Sava s-a dezvoltat în jurul chiliei Sf. Sava de pe culmile care mărginesc Valea Kidronului de lângă Ierusalim. Inițial avea forma unei comunități de anahoreți care se așezaseră pe lângă Sf. Sava și trăiau sub ascultarea lui, în chilii separate, săpate în stâncă. La început, aceștia și-au zidit, ca și Sf. Sava, chilii în peșterile din apropiere, pe o rază de circa doi kilometri în jurul mănăstirii actuale. Mai multe astfel de chilii s-au dezvoltat, transformându-se în locuințe cuprinzând mai multe chilii, precum și colțuri de rugăciune și paraclisuri. Cercetări arheologice făcute în zonă spre sfârșitul secolului al XX-lea au dus la descoperirea a circa patruzeci și cinci de astfel de clădiri, care au fost analizate și consolidate. În timp, au fost construite în vale două biserici pentru întreaga comunitate.

În prezent, complexul monastic cuprinde două biserici; între acestea, într-o curte, se află mormântul Sf. Sava. Pe lângă acestea, mănăstirea cuprinde mai multe paraclisuri, o trapeză (sală de mese), o bucătărie, depozite, cisterne, chilii pentru monahi și un arhondaric unde sunt găzduiți vizitatorii. La praznicul Sf. Sava, pe 5 decembrie, acesta adăpostește frecvent mai bine de 200 de pelerini.

Biserica centrală este închinată Maicii Domnului. A doua biserică, inițial cunoscută sub numele de „Theoktistos”, zidită în stâncă, este acum închinată Sf. Nicolae.

Principalele paraclise (capele) sunt:

Stareții mănăstirii Sf. Sava

Într-un manuscris vechi al Liturghiei Sf. Iacov sinaitic georgian, fond vechi, nr. 53, sec. X. Unele din aceste nume se păstrează și în manuscritul sinaitic georgian al lui Ioan Zosima, fond vechi, nr, 34, sec. X, unele cu o dată de pomenire (care corespunde probabil cu data morții), date care, în unele cazuri, sunt atestate și de alte documente (ca de ex. versiunea georgiană a Lecționarului de la Ierusalim) [1]:

Sava (439-532), 5 decembrie; * Zenon * Melita (Meliton), 3 ianuarie * Teodul (Teodor), 9 ianuarie * Ghelasie (fratele lui Melita) * Casian * Conon * Anastasie * Ştefan, 12 ianuarie (?) * Nicodim, 13 martie * Toma *Ioan, 29 ianuarie (?) * Ioan, 29 ianuarie (?) * Ştefan, 12 ianuarie (?) *Iov * Constantin * Stratègios, 5 mai * Solomon * David * Petru * (nume indescifrabil) * Anastasie * Solomon

Sfinte Moaște

Mănăstirea adăpostește moaștele Sf. Sava cel Sfințit, întemeietorul mănăstirii și ale multor altor sfinți.

Tipicul Sf. Sava

Pe măsură ce mănăstirea Sf. Sava a crescut, a devenit din ce în ce mai necesară organizarea slujbelor în cadrul comunității potrivit unor reguli comune. În folosul comunității, obiceiuri și practicile preluate de la comunitățile monastice din Palestina, Egipt și Anatolia, precum și din rânduiala slujbelor din catedrala din Ierusalim au fost reunite în „Tipicul slujbelor bisericești ale Sfintei Lavre de la Ierusalim a de Dumnezeu purtătorului Părintelui nostru, Sf. Sava”.

Tipicul Sf. Sava a devenit repede un reper important în organizarea slujbelor bisericești monahale în întreaga Biserică Ortodoxă. Versiunea originală a fost extinsă în secolele VII-VIII, iar ulterior a fost prelucrat pentru a cuprinde atât practica palestiniană cât și cea constantinopolitană. Tipicul revizuit al Sf. Sava a ajuns să fie adoptat până în secolul al XV-lea în mai toată Biserica Ortodoxă, înlocuind tipicul catedralei Sfânta Sofia din Constantinopol, precum și pe cel al Mănăstirii Studion. În anul 1545, acesta a fost primul tipic tipărit.

Sfinți care au trăit în Lavra Sf. Sava

Sf. Sava cel Sfințit

În Marea Lavră a Sf. Sava cel Sfințit au viețuit de-a lungul timpului mulți sfinți și scriitori bisericești. Unele din cuvintele cuvioșilor părinți savaiți au fost strânse de către Sf. Teofan Zăvorâtul într-un volum intitulat Patericul Lavrei Sfântului Sava (trad. din limba rusă de dr. Adrian și Xenia Tănăsescu, ed. Schitul Românesc Lacu, Sfântul Munte Athos, 2000).

În calendarul bisericesc se păstrează până în zilele noastre amintirea multora dintre sfinții care au viețuit în Lavra Sf. Sava:

În Lavra Sf. Sava au trăit o vreme și scriitorii bisericești

  • Ioan Moshu (sec. VI), autorul Limonarului (Livada duhovnicească),
  • Chiril din Scythopolis sau Schitopol (sec. VI), biograful mai multor cuvioși părinți din Palestina,
  • Antioh Monahul sau Antioh Savaitul (sec. VI-VII) (probabil Cuv. Antioh, 24 decembrie), care a alcătuit o culegere de citate din Sf. Scriptură și o Mărturisire de credință și
  • cronicarul Stratègios (uneori identificat cu Antioh), care a scris, între altele, o cronică a cuceririi persane a Palestinei din anul 614.

Fotogalerie

Note

  1. G. Garitte, Le calendrier palestino-géorgien du sinaiticus 34 (Xe siècle), (Subsidia hagiographica, 30), Bruxelles, 1958, p. 35-36 et 124 (citându-l pe Marr)

Surse

A se vedea și

Legături externe