Laurențiu de Novae

Fericitul episcop Laurenţiu de Novae,a vieţuit în secolele IV – V,pastorind peste Dacia intre anii 401 – 417,făcând numeroase catehizări şi luptând pentru raspândirea religiei creştine printre geţi. Pe când era la Sirmium,episcopul Laurenţiu a primit o scrisoare a Papei Inocenţiu în legătură cu ideile eretice ale episcopului Fotin,iar sub influenţa marilor scriitori răsăriteni,indeosebi a Sfăntului Ioan Gură de Aur,episcopul Laurenţiu de Novae a scris lucrările "De Paenitentia" (Despre pocăinţă) şi "De Elemosyna" (Despre milostenie). Episcopul Laurenţiu a desfăşurat o bogată activitate obştească.Scrierile sale se adresau în special unor comunităţi daco-romane,acesta fiind numit de catre Sigebert de Gembloux ca fiind “dulce ca mierea”,dispunând de o remarcabila artă a compozitiei. Spre mijlocul primei jumătăţi a secolului al V-lea,fericitul episcop Laurenţiu de Novae se mută la Domnul,în Împărăţia cea fără de sfârşit.