Latinizare: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
(legături și mici corecturi)
Linia 1: Linia 1:
{{Îmbunătăţire}}
+
{{În curs}}
  
'''Latinizarea''' se referă la introducerea elementelor de [[teologie]] şi a practicilor [[Biserica Romano-Catolică|romano-catolice]] în tradiţiile nelatine. Exemple de astfel de tradiţii sunt cultul celt, mozarab şi galic în vest şi Bisericile Bizantină, Maronită şi [[Copt]]ă în est. În unele cazuri, latinizarea  a înlocuit complet vechea tradiţie. În alte cazuri, în special în Răsărit, bisericile care au intrat sub autoritatea Vaticanului au primit permisiunea de a-şi menţine unele din instituţiile lor tradiţionale în schimbul acceptării altor elemente specifice romano-catolice.
+
'''Latinizarea''' sau '''occidentalizarea''' se referă la introducerea elementelor de [[teologie]] şi a practicilor [[Biserica Romano-Catolică|romano-catolice]] în tradiţiile nelatine.  
  
În sensul său cel mai larg, latinizarea poate include limbaj, muzică, arte decorative, arhitectură şi chiar felul de a privi lumea. În teologie, se poate referi pur şi simplu la o accentuare a scrierilor [[Părinţii Bisericii|Părinţilor latini ai Bisericii]]. Mulţi dintre Părinţii latini care au scris înainte de [[Marea Schismă]] sunt consideraţi, din punct de vedere teologic, ortodocşi. Prin alternanţă, teologii, sfinţii şi învăţăturile romano-catolice de după schismă, sunt consideraţi latinizanţi, în sensul că ei îi pot influenţa pe creştinii ortodocşi. Adesea, termenul este utilizat peiorativ pentru a descrie schimbările impuse de Roma aşa-numitelor biserici [[Catolic de rit răsăritean|catolice de rit răsăritean]]. În aceste cazuri, când foste jurisdicţii ortodoxe au intrat sub autoritatea Romei, acestora li se cerea să accepte anumite schimbări teologice şi [[drept canonic|canonice]]. Probabil cele mai importante astfel de schimbări sunt [[celibat]]ul [[preot|preoţilor]] şi introducerea adausului [[Filioque]] în [[Crezul|Crezul de la Niceea]].
+
Exemplele cele mai reprezentative de astfel de tradiţii latinizate (sau occidentalizate) sunt cultul celt, mozarab şi galic în Occident şi Bisericile Bizantine, Maronită şi [[Copt]]ă în Răsărit. În unele cazuri, latinizarea  a înlocuit complet vechea [[tradiţie]]. În alte cazuri, în special în Răsărit, bisericile care au intrat sub autoritatea Vaticanului au primit permisiunea de a-şi menţine unele din instituţiile lor tradiţionale în schimbul acceptării altor elemente specifice romano-catolice, cum ar fi autoritatea și [[infailibilitatea papală]], de exemplu.
 +
 
 +
Adesea, termenul este utilizat (peiorativ, uneori) pentru a descrie schimbările impuse de Roma bisericilor uniate, numite și [[Catolic de rit răsăritean|catolice de rit răsăritean]]. În aceste cazuri, când foste jurisdicţii ortodoxe au intrat sub autoritatea Romei, acestora li se cerea să accepte anumite schimbări teologice şi [[drept canonic|canonice]]. Probabil cele mai importante astfel de schimbări sunt [[celibat]]ul [[preot|preoţilor]] şi introducerea adausului [[Filioque]] în [[Crezul|Crezul de la Niceea]].
 +
 
 +
În sensul său cel mai larg, latinizarea poate include limbajul bisericesc și teologic, [[muzica bisericească]], artele decorative, iconografia, arhitectura bisericească, liturgica în general, dar şi felul de a privi și înțelege lumea.
 +
 
 +
==În Teologie==
 +
În Teologie, latinizarea sau occidentalizarea se poate referi pur şi simplu la o accentuare a scrierilor [[Părinţii Bisericii|Părinţilor latini ai Bisericii]]. Mulţi dintre Părinţii latini care au scris înainte de [[Marea Schismă]] sunt consideraţi, din punct de vedere teologic, ortodocşi. Din contră, teologii, [[sfinţi]]i şi învăţăturile romano-catolice de după [[schismă]], sunt consideraţi latinizanţi, în sensul că ei îi pot influenţa pe creştinii ortodocşi într-o direcție teologină greșită sau nesigură.
 +
 
 +
Elemente latinizante au putut pătrunde în teologia ortodoxă în diferite epoci în cursul dialogurilor sau disputelor teologice fie direct cu Biserica Romano-Catolică, fie cu Bisericile protestante. Un astfel de exemplu ar putea fi cazul mitropolitului [[Petru Movilă]].
 +
 
 +
==În iconografie==
  
 
[[Categorie:Istoria Bisericii]]
 
[[Categorie:Istoria Bisericii]]

Versiunea de la data 9 septembrie 2010 13:08

La acest articol se lucrează chiar în acest moment!

Ca o curtoazie față de persoana care dezvoltă acest articol și pentru a evita conflictele de versiuni din baza de date a sistemului, evitați să îl editați până la dispariția etichetei. În cazul în care considerați că este necesar, vă recomandăm să contactați editorul prin pagina de discuții a articolului.


Latinizarea sau occidentalizarea se referă la introducerea elementelor de teologie şi a practicilor romano-catolice în tradiţiile nelatine.

Exemplele cele mai reprezentative de astfel de tradiţii latinizate (sau occidentalizate) sunt cultul celt, mozarab şi galic în Occident şi Bisericile Bizantine, Maronită şi Coptă în Răsărit. În unele cazuri, latinizarea a înlocuit complet vechea tradiţie. În alte cazuri, în special în Răsărit, bisericile care au intrat sub autoritatea Vaticanului au primit permisiunea de a-şi menţine unele din instituţiile lor tradiţionale în schimbul acceptării altor elemente specifice romano-catolice, cum ar fi autoritatea și infailibilitatea papală, de exemplu.

Adesea, termenul este utilizat (peiorativ, uneori) pentru a descrie schimbările impuse de Roma bisericilor uniate, numite și catolice de rit răsăritean. În aceste cazuri, când foste jurisdicţii ortodoxe au intrat sub autoritatea Romei, acestora li se cerea să accepte anumite schimbări teologice şi canonice. Probabil cele mai importante astfel de schimbări sunt celibatul preoţilor şi introducerea adausului Filioque în Crezul de la Niceea.

În sensul său cel mai larg, latinizarea poate include limbajul bisericesc și teologic, muzica bisericească, artele decorative, iconografia, arhitectura bisericească, liturgica în general, dar şi felul de a privi și înțelege lumea.

În Teologie

În Teologie, latinizarea sau occidentalizarea se poate referi pur şi simplu la o accentuare a scrierilor Părinţilor latini ai Bisericii. Mulţi dintre Părinţii latini care au scris înainte de Marea Schismă sunt consideraţi, din punct de vedere teologic, ortodocşi. Din contră, teologii, sfinţii şi învăţăturile romano-catolice de după schismă, sunt consideraţi latinizanţi, în sensul că ei îi pot influenţa pe creştinii ortodocşi într-o direcție teologină greșită sau nesigură.

Elemente latinizante au putut pătrunde în teologia ortodoxă în diferite epoci în cursul dialogurilor sau disputelor teologice fie direct cu Biserica Romano-Catolică, fie cu Bisericile protestante. Un astfel de exemplu ar putea fi cazul mitropolitului Petru Movilă.

În iconografie