Deschide meniul principal

OrthodoxWiki β

Lactanțiu, după numele roman complet Lucius Caecilius [1] Firmianus (c.240 - c.320), a fost un scriitor creștin, apologet de limbă latină.

Viața

S-a născut în Africa de Nord, în jurul anului 240, într-o familie de păgâni educați [2]. A predat retorica în mai multe centre din Imperiul Roman de Răsărit, sfârșind în Constantinopol. A scris ai multe opere apologetice, explicând creștinismul în limba filosofică a păgânilor educați. Scrierea sa cea mai cunoscută, Divinae Institutiones („Despre instituțiile divine”), lucrare apologetică și dogmatică, este cel mai vechi exemplu de prezentare sistematică a învățăturii creștine.

A avut un important succes public ca și profesor de retorică înainte de a deveni creștin, ceea ce a făcut ca împăratul roman Dioclețian să-l numească profesor titular la școala de filosofie din Nicomidia. Aici însă se convertește la creștinism, probabil către anul 300. Odată cu izbucnirea persecuției lui Dioclețian (303) și publicarea primului Edict împotriva creștinilor (24 februarie 303), este obligat să demisioneze.

După sfântul Ieronim, trăiește un timp în mizerie, câștigându-și cu greu pâinea prin scris, până ce este remarcat de împăratul Constantin cel Mare, care îl ia sub protecția sa, și îl face tutore fiului său Crispus.

Nu se știe în ce condiții, unde și când a murit.

Scrieri

  • De Opificio Dei ("Despre lucrarea lui Dumnezeu") – scriere apologetică, scrisă în anii 303-304, în plină persecuție a lui Dioclețian, și dedicată unui fost elev, creștin și bogat, numit Demetrianius.
  • Divinae Institutiones (Despre instituțiile divine) – în mai multe cărți, operă scrisă între anii 303 și 311. Este cea mai importantă dintre scrierile lui Lactanțiu. Este o scriere apologetică în care încearcă să arate inconsistența credințelor păgâne în comparație cu adevărul creștin. Este, de asemenea, prima expunere sistematică și riguroasă a teologiei creștine (în limba latină).
  • De Ira Dei („Despre mânia lui Dumnezeu”) – scriere dirijată împotriva stoicilor și epicureenilor..
  • De Mortibus Persecutorum („Despre moartea persecutorilor”) – este o scriere apologetică ce a fost adesea folosită ca o scriere istorică. Descrie moartea împăraților persecutori ai creștinilor, începând cu Nero, Domițian, Decius, Valerian, Aurelian, și continuând cu contemporanii săi, Dioclețian, Maximian, Galerius și Maximus. Este scrierea în care Lactanțiu povestește viziunea pe care a avut-o împăratul sfânt Constantin cel Mare în ajunul bătăliei de la Pons Milvius (Podul Vulturului) din 28 octombrie 312, contra lui Maxențiu [3].
  • Este atribuit lui Lactanțiu și un poem care nu are nici un fel de conotație creștină, ci vorbește despre pasărea mitică Phoenix: De Ave Phoenice.

Traduceri

  • Despre moartea persecutorilor. Ediție bilingvă, traducere de Cristian Bejan, studiu introductiv, table cronologic, note explicative și anexe de Dragoș Mîrșanu, Colecția Tradiția creștină nr. 11, Editura Polirom, Iași, 2011.
  • Despre pasărea Phoenix. Traducere de Claudiu T. Arieșan. În „Altarul Banatului” 16 (55) nr. 7-9 (2005): 98-104.
  • Instituțiile divine. Traducere și note de Petru Pistol, introducere de Claudiu T. Arieșan, Editura Învierea, Timișoara, 2004.

Bibliografie

  • Coman, Ioan, "Despre înțelepciune, filosofie și religie la scriitorul patristic Lactanțiu", în Probleme de Filosofie și literatură patristică, EIBMBOR, București, 2005 (1944), p. 105-128.
  • Coman, Ioan, Patrologie, vol. 2, EIBMBOR, București, 1985, p. 180-236.
  • Mîrșanu, Dragoș, "Lactanțiu și adversarii lui Dumnezeu", în Lactanțiu, Despre moartea persecutorilor, Colecția Tradiția creștină 11, Polirom, Iași, 2011, p. 17-39.

Legături externe

Articole conexe

Note

  1. Caelius, după o inscripție din Cirta, în Numidia (Africa de Nord), care menționează un anume „L. Caecilius Firmianus”.
  2. Pe tatăl său îl chema Arnobius, după sfântul Metodie al Olimpului (+ 311), „Despre feciorie” 9, 2.
  3. Constantin a văzut pe cer, ziua, o cruce luminoasă, deasupra soarelui, cu inscripția "in hoc signo vinces" (prin acest semn vei învinge).