Lactanțiu: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
m (a redenumit Lactanţiu în Lactanțiu: diacritice noi (cu virgulă))
m (el)
Linia 2: Linia 2:
  
 
==Viaţa==
 
==Viaţa==
S-a născut în Africa de Nord, în jurul anului 240, într-o familie de păgâni educaţi <ref>Pe tatăl său îl chema Arnobius, după sfântul [[Metodie al Olimpului]] (+ 311), "Despre feciorie" 9, 2.</ref>. A predat retorica în mai multe centre din Imperiul Roman de Răsărit, sfârşind în [[Constantinopol]]. A scris ai multe opere apologetice, explicând creştinismul în limba filosofică a păgânilor educaţi. Scrierea sa cea mai cunoscută, ''Divinae Institutiones'' ("Despre instituţiile divine"), lucrare apologetică şi dogmatică, este cel mai vechi exemplu de prezentare sistematică a învăţăturii creştine.
+
S-a născut în Africa de Nord, în jurul anului 240, într-o familie de păgâni educaţi <ref>Pe tatăl său îl chema Arnobius, după sfântul [[Metodie al Olimpului]] (+ 311), "Despre feciorie" 9, 2.</ref>. A predat retorica în mai multe centre din Imperiul Roman de Răsărit, sfârşind în [[Constantinopol]]. A scris ai multe opere apologetice, explicând creştinismul în limba filosofică a păgânilor educaţi. Scrierea sa cea mai cunoscută, ''Divinae Institutiones'' ("Despre instituţiile divine"), lucrare [[apologetică]] şi [[dogmatică]], este cel mai vechi exemplu de prezentare sistematică a învăţăturii creştine.
  
A avut un important succes public ca şi profesor de retorică înainte de a deveni creştin, ceea ce a făcut ca împăratul roman Diocleţian să-l numească profesor titular la şcoala de filosofie din Nicomidia. Aici însă se converteşte la creştinism, probabil către anul 300. Odată cu izbucnirea persecuţiei lui Diocleţian (303) şi publicarea primului Edict împotriva creştinilor ([[24 februarie]] 303), este obligat să demisioneze.  
+
A avut un important succes public ca şi profesor de retorică înainte de a deveni creştin, ceea ce a făcut ca împăratul roman Diocleţian să-l numească profesor titular la şcoala de filosofie din [[Nicomidia]]. Aici însă se converteşte la creştinism, probabil către anul 300. Odată cu izbucnirea persecuţiei lui Diocleţian (303) şi publicarea primului Edict împotriva creştinilor ([[24 februarie]] 303), este obligat să demisioneze.  
  
 
După sfântul [[Ieronim]], trăieşte un timp în mizerie, câştigându-şi cu greu pâinea prin scris, până ce este remarcat de împăratul [[Constantin cel Mare]], care îl ia sub protecţia sa, şi îl face tutore fiului său Crispus.
 
După sfântul [[Ieronim]], trăieşte un timp în mizerie, câştigându-şi cu greu pâinea prin scris, până ce este remarcat de împăratul [[Constantin cel Mare]], care îl ia sub protecţia sa, şi îl face tutore fiului său Crispus.
Linia 43: Linia 43:
 
[[Categorie:Scriitori bisericeşti]]
 
[[Categorie:Scriitori bisericeşti]]
 
[[Categorie:Apologeţi]]
 
[[Categorie:Apologeţi]]
 +
 +
[[el:Λακτάντιος]]

Versiunea de la data 27 aprilie 2013 21:34

Lactanţiu, după numele roman complet Lucius Caecilius [1] Firmianus (c.240 - c.320), a fost un scriitor creştin, apologet de limbă latină.

Viaţa

S-a născut în Africa de Nord, în jurul anului 240, într-o familie de păgâni educaţi [2]. A predat retorica în mai multe centre din Imperiul Roman de Răsărit, sfârşind în Constantinopol. A scris ai multe opere apologetice, explicând creştinismul în limba filosofică a păgânilor educaţi. Scrierea sa cea mai cunoscută, Divinae Institutiones ("Despre instituţiile divine"), lucrare apologetică şi dogmatică, este cel mai vechi exemplu de prezentare sistematică a învăţăturii creştine.

A avut un important succes public ca şi profesor de retorică înainte de a deveni creştin, ceea ce a făcut ca împăratul roman Diocleţian să-l numească profesor titular la şcoala de filosofie din Nicomidia. Aici însă se converteşte la creştinism, probabil către anul 300. Odată cu izbucnirea persecuţiei lui Diocleţian (303) şi publicarea primului Edict împotriva creştinilor (24 februarie 303), este obligat să demisioneze.

După sfântul Ieronim, trăieşte un timp în mizerie, câştigându-şi cu greu pâinea prin scris, până ce este remarcat de împăratul Constantin cel Mare, care îl ia sub protecţia sa, şi îl face tutore fiului său Crispus.

Nu se ştie în ce condiţii, unde şi când a murit.

Scrieri

  • De Opificio Dei ("Despre lucrarea lui Dumnezeu") – scriere apologetică, scrisă în anii 303-304, în plină persecuţie a lui Diocleţian, şi dedicată unui fost elev, creştin şi bogat, numit Demetrianius.
  • Divinae Institutiones (Despre instituţiile divine) – în mai multe cărţi, operă scrisă între anii 303 şi 311. Este cea mai importantă dintre scrierile lui Lactanţiu. Este o scriere apologetică în care încearcă să arate inconsistenţa credinţelor păgâne în comparaţie cu adevărul creştin. Este, de asemenea, prima expunere sistematică şi riguroasă a teologiei creştine (în limba latină).
  • De Ira Dei ("Despre mânia lui Dumnezeu") – scriere dirijată împotriva stoicilor şi epicureenilor..
  • De Mortibus Persecutorum ("Despre moartea persecutorilor") – este o scriere apologetică ce a fost adesea folosită ca o scriere istorică. Descrie moartea împăraţilor persecutori ai creştinilor, începând cu Nero, Domiţian, Decius, Valerian, Aurelian, şi continuând cu contemporanii săi, Diocleţian, Maximian, Galerius şi Maximus. Este scrierea în care Lactanţiu povesteşte viziunea pe care a avut-o împăratul sfânt Constantin cel Mare în ajunul bătăliei de la Pons Milvius (Podul Vulturului) din 28 octombrie 312, contra lui Maxenţiu [3].
  • Este atribuit lui Lactanţiu şi un poem care nu are nici un fel de conotaţie creştină, ci vorbeşte despre pasărea mitică Phoenix: De Ave Phoenice.

Traduceri

  • Despre moartea persecutorilor. Ediţie bilingvă, traducere de Cristian Bejan, studiu introductiv, table cronologic, note explicative şi anexe de Dragoş Mîrşanu, Colecţia Tradiţia creştină nr. 11, Editura Polirom, Iaşi, 2011.
  • Despre pasărea Phoenix. Traducere de Claudiu T. Arieşan. În "Altarul Banatului" 16 (55) nr. 7-9 (2005): 98-104.
  • Instituţiile divine. Traducere şi note de Petru Pistol, introducere de Claudiu T. Arieşan, Editura Învierea, Timişoara, 2004.

Bibliografie

  • Coman, Ioan, "Despre înţelepciune, filosofie şi religie la scriitorul patristic Lactanţiu", în Probleme de Filosofie şi literatură patristică, EIBMBOR, Bucureşti, 2005 (1944), p. 105-128.
  • Coman, Ioan, Patrologie, vol. 2, EIBMBOR, Bucureşti, 1985, p. 180-236.
  • Mîrşanu, Dragoş, "Lactanţiu şi adversarii lui Dumnezeu", în Lactanţiu, Despre moartea persecutorilor, Colecţia Tradiţia creştină 11, Polirom, Iaşi, 2011, p. 17-39.

Legături externe

Articole conexe

Note

  1. Caelius, după o inscripţie din Cirta, în Numidia (Africa de Nord), care menţionează un anume "L. Caecilius Firmianus".
  2. Pe tatăl său îl chema Arnobius, după sfântul Metodie al Olimpului (+ 311), "Despre feciorie" 9, 2.
  3. Constantin a văzut pe cer, ziua, o cruce luminoasă, deasupra soarelui, cu inscripţia "in hoc signo vinces" (prin acest semn vei învinge).