[[Image:Thomas Rowlandson The Glutton, 1813.jpg|thumb|400px|right|Lacomul-Thomas Rowlandson]]
{{Spiritualitate didactică}}
'''Lăcomia''' (de mâncare, de băutură) este un [[păcat]] ce constă în consumul excesiv de mâncare şi băutură. Ea este unul din cele şapte păcate capitale.<ref>Sf. [[Grigorie cel Mare]] ( sec al VI-lea) a stabilit şapte păcate capitale (Lib. mor. in Job. XXXI, XVII), această clasificare fiind reţinută de cei mai mulţi teologi ai Evului Mediu. Toma de Aquino, sec al XIII-lea (I-II:84:4) vorbeşte de slavă deşartă (mândrie), avariţie, lăcomie, desfrânare, lene, invidie, mânie. Sf. Bonaventura (sec al XIII-lea) dă aceeaşi enumerare (Brevil, III, IX). Scriitorii creştini timpurii distingeau opt păcate capitale: Sf. [[Ciprian al Cartaginei|Ciprian]], sec al III-lea (De mort., IV), [[Ioan Casian]], sec al III-lea (Institutes 5, Conferences 5), Columbanus, sec al V-lea (("Instr. de octo vitiis princip." în "Bibl. max. vet. patr.", XII, 23), Alcuin, sec al VII-lea (De virtut. et vitiis, XXVII sqq.)http://www.newadvent.org/cathen/14004b.htm </ref> Omul trebuie să se va feri ferească de mâncărurile alese căci ele sunt o hrană înşelătoare, după cum ne încredinţează Solomon, sau de a pune mare preţ pe mâncare deoarece viaţa este mai mult decât hrana şi, în plus, calitatea hranei nu va face o diferenţă semnificativă în viaţa omului, aşa cum spune însuşi Mântuitorul. El se va feri şi de excesul de băutură pentru ca acesta duce la numeroase păcate [[păcat]]e şi necazuri. [[Iisus]] avertizează că lăcomia de mâncare şi băutură îngreunează, alături de îngrijorări, inima astfel încât, fără [[veghe]] şi [[rugăciunea|rugăciune]], ele ne exclud de la moştenirea împărăţiei lui Dumnezeu. Creştinul se va întări prin har, cum spune apostolul Pavel, se va mulţumi să ceară „pâinea cea de toate zilele”, aşa cum i-a învăţat Iisus pe apostoli să se [[rugăciunea|roage]] şi va căuta la [[împărăţia lui Dumnezeu]] (deci [[munca|muncind]] pentru câştigarea pâinii<ref>Fac3.17-19</ref>) şi toate celelalte lucruri (hrana, băutura, îmbrăcămintea) îi vor fi date pe deasupra, precum ne asigură tot Mântuitorul.
==Păcatele lăcomiei==
După Îndreptarul de Spovedanie al părintelui Ilie Cleopa, lista cu [[Spovedania#P.C4.83catele_l.C4.83comiei|păcatele lăcomiei]].
==Păcatul lăcomiei de mâncare==
===Caracterizare generală===
:Căci v'am spus de multe ori, şi vă mai spun şi acum, plîngînd: sînt mulţi, cari se poartă ca vrăjmaşi ai crucii lui Hristos.
:Sfîrşitul lor va fi pierzarea. Dumenzeul lor este pîntecele şi slava lor este în ruşinea lor, şi se gîndesc la lucrurile de pe pămînt.(Flp3.18-19)
[[Solomon]] îl îndeamnă pe lacom, daca dacă stă la masă cu unul din cei mari, să ia seama ce are dinainte şi să-şi pună un cuţit în gât <ref>Prov 23.1-2</ref><ref name="Concordanţă"/> şi îl sfătuieşte să nu poftească la mâncărurile alese ale acestuia căci ele sunt o hrană înşelătoare.<ref>Prov 23.3</ref><ref name="Concordanţă"/>
Poporului evreu, aflat în pustie, i-a venit pofta şi a început să se plângă că nu are carne, spunând că îşi aduce aminte de peştii pe care -i mânca în Egipt, şi care nu îl costau nimic, de castraveţi, de pepeni, de prăji, de ceapă şi de usturoi. Evreii adaugă că li s-a uscat sufletul de la mana pe care o primeau de la Dumnezeu în fiecare zi . Atunci Dumnezeu suflă un vânt care le aduce o mare de prepeliţe. Oamenii încep să mănânce, dar [[Dumnezeu]] loveşte de moarte pe cei mai tari din ei, şi doboară pe tinerii lui Israel, pe când erau cu mâncarea în dinţi. Mormintele lăcomiei stau mărturie pentru urgia cu care Dumnezeu a pedepsit poporul apucat de poftă de carne.<ref>Num11.4-20; 11.32-34 </ref><ref name="Concordanţă"/>
===Lacomii nu vor vedea împărăţia lui Dumnezeu===
[[Image:Lăcomia.-Jheronimus Bosch.jpg|thumb|300px|right|Tabloul păcatelor capitale, Lăcomia (detaliu)-Jheronimus Bosch, sec al 16-lea]]
Isus avertizează că lăcomia de mâncare si băutură îngreunează, alături de [[griji|îngrijorări]], [[trup|inima]]<ref>Luc21.34</ref><ref name="Concordanţă"/> astfel încât, fără [[veghe]] şi [[rugăciunea|rugăciune]]<ref>Luc21.34</ref><ref>Sfinţii Varsanufie si Ioan, Filocalia nr.11, pag 139, 207</ref><ref name="Concordanţă"/>, ele ne exclud de la moştenirea [[împărăţia lui Dumnezeu|împărăţiei lui Dumnezeu]].<ref>Gal5.19-21 </ref><ref name="Concordanţă"/>
:Luaţi seama la voi înşivă, ca nu cumva să vi se îngreuieze inimile cu îmbuibare de mîncare şi băutură, şi cu îngrijorările vieţii acesteia, şi astfel ziua aceea să vină fără veste asupra voastră.
9,8% din totalul bărbaţilor de pe planetă (205 milioane) şi 13,8% dintre femei (297 milioane) erau obezi în 2008, faţă de 4,8% şi 7,9% în 1980. <ref>http://www.adevarul.es/stiri/social/10-populatia-lumii-este-obeza-dublu-acum-30-ani</ref>, incidenţa obezităţii la femei fiind sensibil superioară faţă de cea la bărbaţi.
====Măsurarea obezităţii====
Indicele masei coporale corporale este în mod uzual folosit pentru a determina măsurile dezirabile ale corpului. El se calculează ca fiind greutatea în kg împărţită la dublul înălţimii. Persoanele care au indicele între 25-29.9 sunt supraponderale iar cele ce depăşesc 30 sunt obeze.<ref>Encarta 2004</ref>
====Obezitatea la copii====
Obezitatea progresează şi în rândul copiilor: în lume există 22 de milioane de copii obezi cu vârsta sub cinci ani. Obezitatea infantilă tinde să ia proporţii alarmante în Uniunea Europeană, unde 14 milioane de copii sunt supraponderali şi numărul acestora creşte anual cu 400.000.<ref>http://www.info-sanatate.ro/articol,40,748,Cifre_ale_obezitatii_in_Romania_si_in_lume.html</ref>
==Păcatul lăcomiei de băutură (beţia)==
===Urmările beţiei===
Excesul de vin este aspru criticat pentru că duce la abandonarea pudorii, aşa cum s-a întâmplat cu [[Noe]] care a sădit o vie, a băut vin, s-a îmbătat şi s-a dezgolit în mijlocul cortului său.<ref>Fac 9.20-27, Pl4.21 </ref><ref name="Concordanţă"/><ref name="Anania">Biblia, traducere Anania, vezi bibliografia, capitolul Concordanţă biblică, secţiunea beţie</ref> Alteori ea înseamnă pierderea lucidităţii, lucru pe care [[David]] a încercat fără succes să i-l provoace lui Urie, Hetitul, pentru ca acesta, plecat de mult în război, să se culce cu nevasta sa Batşeba şi astfel [[desfrânarea|preacurvia]] lui cu aceasta, în urma căreia ea rămăsese însărcinată, să fie astfel acoperită.<ref>2Sam11.1-27 </ref><ref name="Concordanţă"/><ref name="Anania"/>Beţia duce la vorbe de nimic şi atitudine batjocoritoare <ref>Prov.20.1,Prov29.33 </ref><ref name="Concordanţă">Concordanţă biblică tematică, vezi bibliografia, sectiunea beţia, pag 13, secţiunea îmbuibarea pag 210, secţiunea cumpătarea pag 80-81</ref><ref name="Anania"/>, la [[desfrânarea|poftirea]] femeilor altora <ref>Prov29.33 </ref><ref name="Concordanţă"/><ref name="Anania"/>, la vaiete, oftări, neînţelegeri, plângeri, [[lovirea|răni]], ochi roşii, [[suferinţa|dureri]] <ref>Prov 23.29-35 </ref><ref name="Concordanţă"/><ref name="Anania"/>, şi, în final, la [[sărăcia|sărăcie]] <ref>Prov23.21, Prov 21.17 </ref><ref name="Concordanţă"/><ref name="Anania"/>sau la călcarea [[dreptatea|dreptăţii]] de către conducători.<ref>Isaia 5.22-23 </ref><ref name="Concordanţă"/><ref name="Anania"/>
:Să nu fie întors la Dumnezeu de curînd, ca nu cumva să se îngîmfe şi să cadă în osînda diavolului.
:Trebuie să aibă şi o bună mărturie din partea celor de afară, pentruca să nu ajungă de ocară, şi să cadă în cursa diavolului.
:Diaconii, deasemeneade asemenea, trebuie să fie cinstiţi, nu cu două feţe, nu băutori de mult vin, nu doritori de cîştig mîrşav:
:ci să păstreze taina credinţei într'un cuget curat.
:Trebuiesc cercetaţi întîi, şi numai dacă sînt fără prihană, să fie diaconi
:Nu ştiţi că cei nedrepţi nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu? Nu vă înşelaţi în privinţa aceasta: nici curvarii, nici închinătorii la idoli, nici preacurvarii, nici malahii, nici sodomiţii,
:nici hoţii, nici cei lacomi, nici beţivii, nici defăimătorii, nici răpareţii nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu.(1Cor6.10)
===Alcoolismul===
====Introducere====
Alcoolismul sau dependenţa alcoolică este o boală cronică caracterizată prin dorinţa arzătoare după alcool. Oamenii care suferă de această boală sunt cunoscuţi sub numele de alcoolici. Ei nu pot să-şi controleze băutul chiar când aceasta devine cauza bazală a unei vătămări serioase, inclusiv tulburări medicale, dificultăţi casnice, pierderea locului de muncă sau accidente de maşini. Ştiinţa medicală nu a identificat încă cauza alcoolismului, dar cercetările arată că factori genetici, psihologici, sociali influenţează dezvoltarea sa. Diverse opţiuni de tratament pot ajuta alcoolicul să evite băutul şi să-şi recâştige o viaţă sănătoasă.
Oamenii tind să echivaleze orice fel de exces al băutului cu alcoolismul. Dar doctorii şi oamenii de ştiinţă stabilesc că tulburările legate de alcool acoperă o plajă largă. Ei preferă să folosească termenul de dependenţă alcoolică în loc de alcoolism pentru a desemna cea mai severă dintre tulburările folosirii alcoolului. Termenii de abuz de alcool sau probleme cu băutura desemnează tulburări mai puţin severe rezultate din băutul fără moderaţie
Dependenţa de alcool se dezvoltă diferit de la individ la individ. Dar anumite simptome caracterizează boala, potrivit National Institute on Alcohol Abuse and Alcoholism (NIAAA), o agenţie guvernamentală a Statelor Unite care este parte din National Institutes of Health. Alcoolicii dezvoltă o dorinţă aprigă, un imbold puternic de a bea, în pofida faptului că sunt conştienţi că băutul le creează probleme în viaţă. Ei suferă de un control deteriorat, diminuat, de o inabilitate de a se opri din băut odată ce au început. Alcoolicii devin dependenţi fizic de alcool. Când se opresc din băut după o perioadă mare de consum de alcool, ei suferă de neplăcute indispoziţii fizice, cunoscute ca simptome de renunţare care includ greaţă, transpiraţie, tremurături şi nelinişte (vezi Dependenţa de Droguri). Alcoolicii dezvoltă o mai mare toleranţă faţă de alcool, anume ei au nevoie să bea cantităţi crescute de alcool pentru a atinge intoxicarea. The World Health Organization (WHO) notează că alte manifestări comune celor dependenţi de alcool includ căutarea de oportunităţi de a bea băuturi alcoolice- adeseori cu excluderea altor activităţi şi reîntoarcerea rapidă spre modelele stabilite de consum de alcool.
====Prevalenţa====
Dependenţa alcoolică afectează o plajă socială largă în lume. Statisticile arată că dependenţa de alcool afectează directori, mecanici pricepuţi, muncitori, constructori de case, membri ai bisericii din toate cultele şi orientările. Oamenii de ştiinţă nu au identificat un tip de personalitate alcoolică şi nu au putut prezice cu siguranţă absolută care băutori vor deveni dependenţi de alcool....Unii oameni nu beau deloc alcool- aproape 1/3 din adulţii din Statele Unite de peste 18 ani. Alţii beau ca o parte a ceremonialului social. Alţii însă beau frecvent şi în cantităţi substanţiale. Aceia care suferă de dependenţă alcoolică beau pentru a linişti dorinţa nestăpânită de alcool sau pentru a evita experimentarea neplăcutelor simptome ale renunţării.
,,Who’’ estimează că aproape 62 milioane de oameni din lume suferă de dependenţă alcoolică. Prevalenţa variază de la ţară la ţară. În Statele Unite aproape 15 milioane de oameni experimentează probleme legate de alcool. Dintre aceştia, dependenţa de alcool afectează 8,1 milioane bărbaţi şi femei sau aproape 3 % din populaţie. Bărbaţii sunt de 3 ori mai predispuşi spre a deveni alcoolici decât femeile, în timp ce persoanele începând cu vârsta de 65 de ani au cele mai mici rate ale consumului de alcool. În Statele Unite, persoanele care încep să bea de timpuriu reprezintă un risc particular de a dezvolta dependenţă alcoolică. Estimările arată că 40% din oamenii care încep să bea înaintea vârstei de 15 ani vor deveni dependenţi de alcool la un anumit punct al vieţii lor. Aceştia sunt de 4 ori mai predispuşi să devină dependenţi de alcool decât aceia care amână începerea consumului de alcool după vârsta de 21 de ani.
În Canada, aproape 600 000 de oameni sau 1,9% din adulţii de peste 15 ani inclusiv sunt dependenţi de alcool şi numărul de bărbaţi alcoolici este dublu faţă de cel al femeilor. Cea mai înaltă rată a acestei boli o găsim la canadienii între 20-24 de ani. Potrivit unei cercetări canadiene aproximativ unul din cinci actuali sau foşti băutori admit că băutul le-a vătămat viaţa la un anume punct al vieţii lor, afectându-le slujbele sau poziţiile financiare. Dependenţa alcoolică a atins proporţii critice în Rusia, unde 40% din bărbaţi şi 17% din femei sunt alcoolici. Alcoolismul este un delict în Rusia. Alcoolicii care refuză tratamentul spitalicesc pot fi încarceraţi în lagăre ale muncii. După eliberarea lor ei reuşesc foarte greu să-şi găsească de lucru şi dacă sunt prinşi bând din nou, ei se întorc la închisoare. Eforturile periodice ale guvernanţilor de a controla băutul prin închiderea distileriilor, fabricilor de alcool şi barurilor au avut un efect invers. În loc să rezolve problema, asemenea tactici au creat doar o răspândire largă a pieţei negre şi o ţară în care mulţi locuitori îşi ascund problemele cu băutura.
====Efectele fizice ale alcoolului====
Alcoolul etilic sau etanolul, este prezent în cantităţi variate în bere şi vin, în lichiorurile distilate ca whisky, gin şi rom. Când o persoană consumă alcool, stomacul şi intestinele o absorb rapid. De acolo alcoolul călătoreşte în sânge prin întreg corpul, afectând aproape toate ţesuturile. Doze moderate şi înalte de alcool scad funcţiile sistemului nervos central, inclusiv ale creierului. Cu cât nivelul de alcool din sânge este mai mare, cu atât deteriorarea este mai mare.
Când sângele trece prin ficat, enzimele descompun alcoolul în produse secundare inofensive, care sunt eliminate din corp după 6-8 ore. Dar rata în care alcoolul este acumulat în corp poate fi mai rapidă decât rata în care corpul îl elimină, rezultând astfel niveluri ridicate de alcool în sânge. În consecinţă, alcoolul rămâne în corp, producând efecte toxice ore bune după ultima înghiţitură de alcool.
Micile cantităţi de alcool pot uşura tensiunea sau oboseala, mări apetitul şi produce un efect anesteziant care amorţeşte durerea. Cantităţile mari inhibă sau scad procesele de gândire, sporind încrederea în sine şi reducând inhibiţia, neliniştea şi vina. Pe măsura ce o persona se intoxică, situaţii dureroase sau jenante apar mai puţin ameninţătoare şi, pe măsură ce băutul continuă, vorbirea poate deveni mai tare, mai rapidă şi mai neclară. Deteriorarea judecaţii poate conduce la comportament imprudent şi reflexele fizice şi coordonarea musculară pot deveni în mod sensibil afectate. Dacă băutul continuă, urmează pierderea totală a controlului fizic, stupoarea şi posibil moartea.
====Efectele sociale ale alcoolului====
În istorie societatea a privit oamenii care beau în exces ca iresponsabili, imorali şi ca având caractere slabe. Pedepsirea beţivilor era considerată necesară pentru protecţia comunităţii. Până la începutul anilor 1900 experţii admiteau că dependenţa alcoolică poate rezulta de la schimbările de ţesut cauzate de acţiunea alcoolului. Aceste schimbări produc o continuă necesitate de a bea, aşa că individul caută cantităţi mai mari de alcool la intervale mai frecvente. Astfel individul era considerat responsabil de comportamentul său. Deşi un consens se conturează printre profesionişti pe probleme de sănătate că dependenţa alcoolică este o boală, atitudinile sociale în privinţa persoanelor cu probleme de băutura rămân ambivalente şi confuze. Până la mijlocul sec. al 20-lea, imaginea tipică a alcoolicului era aceea a unui om fără o slujbă stabilă, incapabil să susţină relaţii familiale şi cel mai probabil în situaţii critice financiare. Dar această imagine a suferit unele ajustări când persoane publice foarte respectate au admis public dependenţa lor de alcool şi şi-au împărtăşit istoriile recuperării lor.
În schimbarea modului în care americanii privesc tulburările legate de alcool un rol important l-au avut brokerul din New York William Griffith Wilson (cunoscut sub numele de Bill W) şi medicul Robert Holbrook Smith (Dr. Bob). În 1935 aceşti doi alcoolici recuperaţi au dezvoltat un program pentru a promova filosofia lor de succes aplicată pentru recuperarea lor din dependenţa faţă de alcool. Programul, care a devenit cunoscut ca Alcoolicii Anonimi, s-a răspândit în întreaga lume, ajutând milioane de membri să evite alcoolul şi să-şi reconstruiască vieţile. Spre sfârşitul anilor 1970 Betty Ford, soţia fostului preşedinte american Gerald Ford şi-a dezvăluit lupta sa pentru recuperare din dependenţa faţă de alcool. Ea a ajutat la cunoaşterea de către public a dependenţei alcoolice prin dezvăluirile sale oneste şi prin crearea unui centru de tratament pentru abuzul de alcool în Rancho Mirage, California, cunoscut acum sub numele de Betty Ford Center.
Intoxicarea ameninţă nu numai indivizii care consumă, dar şi comunitatea înconjurătoare. Astfel societăţile lumii au încercat să controleze consumul excesiv de alcool. Moderaţia societăţilor din sec 19 şi 20 a determinat adoptarea unor legi care merg de la arestarea şi încarcerarea beţivilor publici la interzicerea manufacturării, distribuţiei şi consumului de băuturi alcoolice. Astăzi experţii caracterizează tulburările legate de consumul de alcool drept o formă de boală şi una care este aşa răspândită încât constituie o problemă de sănătate publică. Potrivit organizaţiei Who, dependenţa de alcool şi alte tulburări legate de consumul de alcool subminează sănătatea globală, fiind răspunzătoare pentru 3,5% din totalul cauzelor de boală din lume. Această cifră egalează riscul sexului neprotejat şi depăşeşte doi alţi formidabili duşmani ai sănătăţii, fumatul şi consumul de droguri. Numai în Statele Unite, NIAAA estimează că alcoolismul cauzează pierderi de 185 miliarde anual cauzaţi de pierderea de productivitate, boală sau moarte prematură.
====Dezvoltatea dependenţei alcoolice====
Tulburările consumului de alcool se dezvoltă după un model predictibil. Profesioniştii pe probleme de sănătate folosesc trei stadii pentru a descrie progresia. Fiecare stadiu este definit de un set de simptome care sunt folosite în diagnosticul primar şi în tratament. Cele mai multe persoane care beau alcool nu trec niciodată de stadiul 1 şi sunt cunoscuţi în mod comun sub numele de consumatori sociali. În acest stadiu oamenii beau alcool în principal pe post de accesoriu în situaţii sociale. Băutul în acest stadiu nu este un punct de atenţie central în activităţile persoanei.
Pe măsură ce băutul continuă, băutorii nu pot recunoaşte că băutul şi intoxicarea au devenit scopuri în sine. Băutul poate deveni o tehnică de acumulare de probleme, din care multe au fost aduse tot de consumul de alcool. Băutorii îşi neglijează responsabilităţile familiale şi îşi afectează negativ relaţiile cu partenerii de viaţă şi cu copiii. Productivitatea în muncă e în declin, deseori având loc pierderea locului de muncă. În ciuda tuturor consecinţelor negative experimentate din pricina băutului, ei rămân în stadiul de negare a problemei. Ei continuă să pretindă în faţa prietenilor şi familiei că ei se pot opri din băut oricând doresc, dar în realitate le e din ce în ce mai greu să-şi controleze consumul de alcool.
Stadiul trei este stadiul final al dependenţei alcoolice. Pe lângă celelalte probleme descrise la stadiul doi, în stadiul trei ei nu-şi mai pot controla consumul de alcool. Acest control deteriorat, în care constrângerea de a bea devine copleşitoare, este cheia de identificare pe care profesioniştii pe probleme de sănătate o folosesc pentru a diagnostica oamenii care au ajuns în stadiul dependenţei alcoolice.
====Cauze====
=====Cauze fiziologice=====
Oamenii de ştiinţă explorează acţiunea chimică a alcoolului atât asupra oamenilor obişnuiţi cât şi asupra persoanelor care suferă de tulburările consumului de alcool, în particular a dependenţilor de alcool. Unele studii sugerează că unele persoane pot avea o trăsătură fizică care îi face capabili să bea mari cantităţi de alcool înainte de a simţi efectele intoxicării. Aceste persoane au o toleranţă crescută faţă de alcool. Oamenii de ştiinţă nu ştiu însă dacă această trăsătură cauzează băutul excesiv sau se dezvoltă ca urmare a unui astfel de consum.
Studiile arată că alcoolismul se transmite în familie. Este de şase ori mai probabil ca alcoolicii să aibă rude de sânge dependente de alcool decât non-alcoolicii. Cercetările au reflectat îndelung dacă aceste modele familiale se transmit pe cale genetică sau se perpetuează din pricina mediului casnic, care include adeseori părinţi dependenţi. Studiile pe gemeni încearcă să identifice dacă dependenţa alcoolică se dezvoltă ca urmare a factorilor genetici, împărtăşeşte influenţele înconjurătoare sau este o combinaţie a amândurora. Studiile de laborator compară structura genetică a persoanelor care sunt dependente de alcool cu cele care nu au posedă o istorie personală sau familială legată de boală.
Studiile pe gemeni din anii ’80 arată că modelele dependenţei alcoolice diferă între fraţii identici, care împart gene identice şi gemenii fraterni care sunt genetic diferiţi. Dacă un geamăn devine dependent de alcool, este mai probabil că geamănul identic să dezvolte dependenţa alcoolică decât geamănul fratern. În timp ce studiile sugerează că un factor genetic joacă un rol în dependenţa alcoolică, aceste rezultate sunt greu de interpretat. Multe din studii presupun că toţi gemenii au acelaşi mediu familial. Dar studii mai recente dezvăluie că mediul familial al gemenilor identici este mai asemănător decât condiţiile din cazul gemenilor fraterni. Asta înseamnă că, în calitate de copii, e mai probabil ca gemenii identici să se joace şi să studieze împreună şi să aibă aceiaşi prieteni decât gemenii fraterni. Şi ca adulţi, e mai probabil ca gemenii identici să întreţină legături mai strânse între ei decât ceilalţi. Oamenii de ştiinţă conduc studii pe gemeni care să ia în considerare diferenţele din mediile familiale. Oamenii de ştiinţă recunosc acum că alcoolismul este o boală poligenică, adică că multe gene sunt implicate în creşterea riscului individual de dezvoltare a dependenţei alcoolice.
=====Cauze sociale=====
Oamenii de ştiinţă recunosc că tulburările consumului de alcool rezultă probabil din interacţiunea complexă a influenţelor biologice şi a factorilor înconjurători. Factorii înconjurători care pot afecta dezvoltarea bolii includ abilitaţi personale comportamentale, influenţe ale semenilor petrecute la începutul vieţii, comportamentul parental, atitudinile sociale şi culturale în privinţa consumului de alcool, stresul vieţii şi disponibilitatea băuturilor alcoolice. Odată ce o persoana şi-a stabilit un model de consum de alcool, factorii înconjurător, combinaţi cu modificările fizice induse de consumul excesiv, pot întări continuarea consumului de alcool.
=====Cauze psihologice=====
Mulţi experţi consideră că pierderea controlului asupra băutului este tot atât de mult psihologică pe cât este fiziologică. Studiile arată că dependenţii de alcool vor bea cantităţi excesive de băuturi non-alcoolice dacă cred că ele conţin alcool. Mai mult decât atât, când li se dă o băutură alcoolică pe care ei o cred fără alcool, comportamentul lor este similar cu cel al persoanelor care nu sunt dependente de alcool.
Mulţi băutori dezvoltă o condiţie psihologică cunoscută ca negare. Negarea a fost multă vreme considerată ca o trăsătură de personalitate împărtăşită de toate persoanele care suferă de tulburările consumului de alcool. Studii recente arată că negarea este un răspuns psihologic la un feed-back negativ pe care oamenii îl primesc de la acei din jur. Unele studii indică că atunci când sunt abordaţi cu informaţie obiectivă despre băut şi consecinţele sale într-o manieră empatică şi non-confruntaţională, multe persoane cu probleme cu băutura nu arată negare.
====Efecte asupra sănătăţii====
În timp ce unele studii au găsit că folosirea cu moderaţie a alcoolului are efecte benefice pentru sănătate, incluzând protecţia împotriva bolii de inimă coronariene, consumul masiv şi îndelungat de alcool poate perturba serios chimia corpului. Băutorii împătimiţi îşi pierd apetitul şi tind să obţină calorii mai degrabă din alcool decât din mâncarea obişnuită. Alcoolul este bogat în calorii şi poate asigura cantităţi substanţiale de energie. Totuşi, dacă el constituie sursa primară de calorii în locul mâncării, corpul va avea un deficit de vitamine, minerale şi alţi nutrienţi esenţiali.
Consumul excesiv produce, de asemenea, vătămări muşchiului inimii. Aproape jumătate din cazurile de cardiopatie sunt cauzate de abuzul de alcool. În această boală a inimii, în mod special ventriculele drept şi stâng se măresc şi devin fleşcăite, reducând eficacitatea pompării sângelui de către inimă. Această ineficienţă reduce debitul sângelui prin rinichi, care în mod normal filtrează excesul de sare şi apă din sânge. Până la urmă volumul sângelui creşte, cauzând o potenţială... fatal backup of fluid in the lungs.
Alcoolicii tind să aibă niveluri înalte din hormonii epinefrină şi deficienţe de magneziu. Această combinaţie produce severe aritmii, sau iregularităţi ale bătăilor inimii, o frecventă cauză a morţii subite la marii băutori. Băutorii cronici dezvoltă în mod tipic hipertensiune, o cauză care conduce la atac.
În unele cazuri, renunţarea la alcool poate conduce la delirium tremens (DTs), care produce confuzie mărită, insomnie, depresie şi halucinaţii terifiante. Pe măsură ce delirul avansează, mâinile dezvoltă un tremurat persistent şi incontrolabil care se poate extinde la cap şi la corp.
Femeile care beau alcool în exces în timpul sarcinii se expun riscului de a naşte un copil cu sindromul FAS (Fetal alcohol syndrome), cauză cunoscută a defectelor de naştere. FAS are drept consecinţă o combinaţie de defecte mentale şi fizice ca retardare, cap mic, tonus muscular redus. Unii bebeluşi expuşi la alcool în timpul maturizării fetusului dezvoltă FAE (Fetal alcohol effect) care produce simptome mai subtile, incluzând probleme comportamentale, dificultăţi de atenţie sau inabilitatea de a gândi abstract.
====Tratament====
Cele mai bune metode de a trata dependenţa de alcool variază, depinzând de nevoile medicale şi individuale. Unii băutori împătimiţi care recunosc problema lor par să-şi revină prin forţe proprii. Alţii îşi revin prin participarea la programele alcoolicilor anonimi sau alte grupuri similare. Unii alcoolici reclamă terapie pe termen lung individuală sau terapie de grup, care poate include spitalizare. Alţii nu caută deloc tratament, atitudine care este cauzată de numeroşi factori incluzând ignorarea simptomelor tulburărilor consumului de alcool, stigmatul social care înconjoară aceste tulburări şi anume frica de a fi etichetat ca alcoolic- şi lipsa de bunăvoinţă în a accepta abstinenţa pe viaţă de la alcool ca un scop al tratamentului.
Numeroase studii indică că intervenţiile simple, concise pot fi eficiente în schimbarea comportamentului de consum alcoolic la aceia care nu sunt în mod sever dependenţi de alcool. În intervenţiile scurte, o persoană cu probleme de băutură se întâlneşte cu un terapeut de la una la patru şedinţe, fiecare şedinţă durând de la câteva minute până la o oră. În aceste întâlniri terapeutul face persoana conştientă de şabloanele legate de băutură şi de problemele medicale legate de abuzul de alcool. Folosind un stil cald, înţelegător, chibzuit, terapeutul angajează o varietate de strategii pentru a încuraja persoana să-şi schimbe comportamentul. Scopul intervenţiilor scurte este să ajute persoanele să-şi modereze mai degrabă consumul decât să recurgă la abstinenţa totală. Intervenţiile scurte sunt de asemenea folosite pentru a motiva alcoolicii să intre în programe specializate şi să lucreze în direcţia abstinenţei complete de la alcool.
Pentru unii alcoolici, tratamentul începe cu o detoxifiere, care scapă organismul pacientului de alcool în timp ce tratează orice complicaţie fizică care se dezvoltă din severele simptome de renunţare, cum ar fi delirium tremens. Detoxifierea necesită în mod normal mai puţin de o săptămână, timp în care pacienţii stau de regulă într-un centru de tratament specializat sau o unitate separată în cadrul unui spital general sau psihiatric. Aceste facilitaţi oferă de asemenea program de tratament extins pentru ajutorarea alcoolicilor în efortul lor de însănătoşire. Vindecarea poate de asemenea implica consiliere individuală şi terapie de grup pentru a ajuta o persoană care este dependentă de alcool să se adapteze la o nouă viaţă, una în care să nu mai fie condusă de alcool.
Doctorii pot prescrie medicamente pentru a-i împiedica pe alcoolici să revină la băut după ce s-au oprit din băut. Medicamentul disulfiram (vândut sub denumirea de Antabuse) interferă cu felul în care corpul procesează alcool. Luat ca pilule zilnic, această medicaţie nu are în general efecte notabile până când o persoană bea alcool. Alcoolul şi medicamentul interacţionează, producând o reacţie extrem de neplăcută, incluzând greaţă, ameţeli, dureri de cap, palpitaţii la inimă şi alte probleme. Alcoolicii asociază apoi boala cu băutul şi, în multe cazuri, evită consumul de alcool. Naltrexone (ReViva) este un narcotic aprobat pentru folosire în cazul tratamentului alcoolismului în 1995. Deşi oamenii de ştiinţă nu sunt siguri cum lucrează acest medicament în creier, el reduce dorinţa alcoolicului de a bea, cel mai probabil blocând efectele pozitive pe care le simte omul când consumă alcool. Naltrexonul este cel mai eficient când este folosit în combinaţie cu programe de consiliere. Cele mai multe programe de tratament îi ajută efectiv pe dependenţii de alcool să se oprească din băut pentru o perioadă, dar ele nu au atât de mult succes în prevenirea reîntoarcerii la alcool. Programele de tratament conţin în mod tipic o componentă care se concentrează pe ajutorarea alcoolicilor să înţeleagă situaţiile, sentimentele, interacţiunile interpersonale care declanşează băutul. Aceste programe îi învaţă pe oameni cum să facă faţă acestor factori fără să se întoarcă la băut.
Pe lângă aceste programe de tratament formale, multe resurse comunitare larg disponibile includ reabilitare vocaţională, îndrumare familială şi consiliere religioasă. Multe ţări, incluzând Polonia, Finlanda şi Africa de Sud şi unele state americane au programe de tratament obligatorii pentru alcoolicii care au comis crime. Organizaţii de ajutor mutual ca Alcoolicii Anonimi sau Rational Recovery, asigură metode eficiente şi gratuite pentru a face faţă recuperării.
Până în anii 1930, persoanele dependente de alcool care nu-şi permiteau un sanatoriu privat sau un psihiatru puteau găsi ajutor numai în spitalele de stat sau în închisori. Formarea ,,Alcoolicilor anonimi” în 1935 a marcat prima abordare care a făcut revenirea din dependenţa de alcool posibilă pentru mulţi oameni. Astăzi aproape 2 milioane de oameni din toată lumea sunt membri A.A. Această organizaţie promovează principii psihologice care să-i ajute pe oameni să ducă o viaţă sănătoasă şi lipsită de stres. Organizaţia funcţionează prin grupuri locale care nu au constituţie, funcţionari sau taxe. Oricine care are o problemă cu băutura poate deveni membru cu condiţia să dorească să se abţină de la alcool şi să facă o încercare onestă de a trăi după principiile enunţate de organizaţie.
În organizaţia AA persoana învaţă că ea suferă de o boală. Orice sentimente de lipsă de valoare pe care le simte individul sunt împrăştiate de grupul interactiv de susţinere. AA oferă un program de însănătoşire în 12 paşi. Programul de 12 paşi înfruntă problema negării prin îndemnarea alcoolicilor să admită că băutul le-a făcut viaţa greu de controlat. De asemenea, programul cheamă alcoolicii să compenseze vătămarea provocată de alcoolism, să se angajeze să trăiască moral şi să răspândească mesajul AA şi celorlalţi şi să-şi pună nădejdea într-o forţă superioară propriei lor voinţe.
Rational Recovery s-a dezvoltat începând cu anul 1986. Organizaţia promovează abstinenţa pe viaţă de la alcool şi învaţă oamenii cum să recunoască ceea ce se numeşte vocea patimii (addictive voice), gândurile şi sentimentele care promovează consumul de alcool. Prin identificarea vocii patimii şi separarea de ea, oamenii pot învăţa să evite acţiunile la care vocea patimii îi instigă.
==Bibliografie==