Joseph Julian Overbeck

Joseph Julian Overbeck (1820-1905) a fost un laic ortodox care a jucat un rol central în prima etapă de dezvoltare a Ortodoxiei moderne de rit occidental.

Overbeck S-a născut în Bonn, Germania și a urmat cursurile Universității din Bonn unde a devenit specialist în siriacă. Hirotonit ca preot catolic, el a făcut apoi studii în Biblioteca Vaticanului și a devenit profesor în Bonn. Deziluzionat de pretențiile Bisericii Catolice, el și-a părăsit poziția din Bonn și a început să participe la slujbele luterane. În 1857, el s-a mutat în Anglia unde s-a căsătorit și a predat limba germană întâi la Oxford și apoi la Staff College, Camberley. Căsătoria lui Overbeck după hirotonirea sa ca preot catolic a fost considerată un impediment canonic pentru preoția întru Ortodoxie, iar în urma unei anchete s-a stabilit că nu poate fi rehirotonit, el continuându-și activitatea ca laic pentru tot restul vieții sale.

Traducerile sale din Sfântul Efrem Sirul au provocat un viu interes referitor la Biserica Ortodoxă. În 1864, Overbeck a fost miruns în Biserica Ortodoxă. Apoi, în 1866, el a publicat lucrarea Ortodoxia Catolică și Anglo-Catolicismul, care conținea fundamentele activității sale din următorii douăzeci de ani. Un an mai târziu, el a început să publice un periodic intitulat Revista Catolică Ortodoxă, care avea obiectivul să promoveze Ortodoxia și să respingă catolicismul și protestantismul. Lucrările sale din prima perioadă conțin unele respingeri care mai târziu se vor dezvolta în mișcarea ecumenică.

În 1867, Overbeck împreună cu 122 de semnatari din Mișcarea de la Oxford au trimis Bisericii Ruse o petiție pentru înființarea unei biserici de rit occidental în comuniune deplină cu ritul răsăritean. A fost formată o comisie din șapte membri care l-a invitat pe Overbeck să asiste la dezbateri. Ideea a fost aprobată și i s-a cerut lui Overbeck să trimită o propunere de Liturghie apuseană. Overbeck a folosit pentru proiectul său Mesa tridentină din 1570, la care a adăugat o epicleză și imnul Trisaghion. Acest proiect a fost trimis comisiei în 1871, fiind examinat și aprobat de comisie. Overbeck și-a concentrat eforturile asupra mișcării catolicilor vechi, care respingeau infaibilitatea papală. El a continuat să se angajeze în polemici cu catolicii, anglicanii și cu convertiții la Ortodoxie care foloseau ritul bizantin.

În 1876, Overbeck e emis un apel la diferitele Sfinte Sinoade ortodoxe, călătorind la Constantinopol în 1879. Acolo s-a întâlnit cu Patriarhul Ecumenic, care l-a autorizat să țină predici și apologii. În 1881, a avut un oarecare succes când Patriarhia Ecumenică a fost de acord cu faptul că Occidentul are dreptul la biserică și un rit occidentale.

Cu toate acestea, lucrurile s-au oprit aici. Dintre toate bisericile ortodoxe, Sfântul Sinod al Greciei s-a opus acestui proiect, Revista Catolică Ortodoxă a încetat să apară iar în 1892 el a admis că a eșuat din cauza Bisericii Greciei din acea vreme. Overbeck a adormit în 1905.

Moștenirea istorică

Activitatea lui Overbeck a așezat fundația pentru proiecte de posibilă reunire a creștinilor occidentali cu Biserica Ortodoxă. Lucrările sale au fost distribuie pe scară largă în Rusia, unde a devenit foarte popular printre misionarii ortodocși și a devenit un moment de referință pentru scrierile din Biserica Rusă.Practic, toți ortodocșii de rit occidental din zilele noastre au fost influențați într-un fel sau altul de fundația canonică inițială construită pentru întâi de Overbeck.

Lucrări

• (en) Catholic orthodoxy and Anglo-Catholicism, a word about intercommunion between the English and the Orthodox Churches (1866).
• (en) Liturgia missæ Orthodoxo-catholicæ occidentalis. The liturgy of the Western orthodox-Catholic mass (1871).
• (en) A plain view of the claims of the Orthodox Catholic Church as opposed to all other Christian Denominations (1881).

Surse

• (en) "Overbeck, J.J." in The Blackwell Dictionary of Eastern Christianity (2001).