Izvorul Tămăduirii: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
(completari, interwiki (partial))
m (diacritice)
Linia 1: Linia 1:
−
[[Image:Izvorul Tamaduirii.jpg|thumb|right|Izvorul Tămăduirii]]
+
[[Imagine:Izvorul Tamaduirii.jpg|thumb|right|Izvorul Tămăduirii]]
−
'''Izvorul Tămăduirii''' (gr.: Ζωοδόχος Πηγή; ru: Живоносный Источник) sau '''Vinerea Izvorului Tămăduirii''' este un [[praznic]] al Maicii Domnului aşezat de [[Biserica Ortodoxă]] în Vinerea din [[Săptămâna luminată]], amintind de una din minunile [[Maica Domnului|Maicii Domnului]]. Sărbătoarea datează din a doua jumătate a primului mileniu creştin şi este dependentă de data [[Sfintele Paşti|Paştilor]]. O [[prăznuire]] distinctă a [[icoană|icoanei]] Maicii Domnului-Izvorul Tămăduirii se face pe [[4 aprilie]].
+
'''Izvorul Tămăduirii''' (gr.: Ζωοδόχος Πηγή; ru: Живоносный Источник) sau '''Vinerea Izvorului Tămăduirii''' este un [[praznic]] al Maicii Domnului așezat de [[Biserica Ortodoxă]] în Vinerea din [[Săptămâna luminată]], amintind de una din minunile [[Maica Domnului|Maicii Domnului]]. Sărbătoarea datează din a doua jumătate a primului mileniu creștin și este dependentă de data [[Sfintele Paști|Paștilor]]. O [[prăznuire]] distinctă a [[icoană|icoanei]] Maicii Domnului-Izvorul Tămăduirii se face pe [[4 aprilie]].
  
−
Sărbătoarea face referire la o vindecare [[Minune|minunată]] a unui orb ce şi-a recăpătat vederea după ce şi-a udat faţa cu apa unui izvor situat într-o pădure din apropierea [[Constantinopol]]ului. Biserica zidită pe locul unde se găsea acel izvor din porunca împăratului a primit numele de "Izvorul Tămăduirii" și multe minuni au continuat să se petreacă acolo de-a lungul timpului.
+
Sărbătoarea face referire la o vindecare [[Minune|minunată]] a unui orb ce și-a recăpătat vederea după ce și-a udat fața cu apa unui izvor situat într-o pădure din apropierea [[Constantinopol]]ului. Biserica zidită pe locul unde se găsea acel izvor din porunca împăratului a primit numele de "Izvorul Tămăduirii" și multe minuni au continuat să se petreacă acolo de-a lungul timpului.
  
−
În biserici și [[Mănăstire|mănăstiri]], după [[Sfânta Liturghie]], în această zi se săvârşeşte [[sfinţirea apei|sfinţirea mică a apei]] la fântâni şi izvoare, iar în unele părţi [[Preot|preoţii]] fac şi [[Sfinţirea casei|botezarea]] generală a caselor credincioşilor, cu [[agheasma mică]].
+
În biserici și [[Mănăstire|mănăstiri]], după [[Sfânta Liturghie]], în această zi se săvârșește [[sfințirea apei|sfințirea mică a apei]] la fântâni și izvoare, iar în unele părți [[Preot|preoții]] fac și [[Sfințirea casei|botezarea]] generală a caselor credincioșilor, cu [[agheasma mică]].
  
 
==Descoperirea Izvorului Tămăduitor==
 
==Descoperirea Izvorului Tămăduitor==
−
[[Image:Saint Mary Of The Spring.jpg|right|thumb|Izvorul tămăduitor al Bisericii „Izvorul Tămăduirii” din Istanbul]]
+
[[Imagine:Saint Mary Of The Spring.jpg|right|thumb|Izvorul tămăduitor al Bisericii „Izvorul Tămăduirii” din Istanbul]]
−
Există două relatări privind descoperirea izvorului tămăduitor de lângă oraşul Constantinopol. În orice caz, este probabil ca izvorul, aşezat într-un mic crâng şi închinat Maicii Domnului, să fi existat şi să fi fost cunoscut încă mai de timpuriu decât este indicat în relatări, însă ca el să fi fost înăbuşit sau acoperit odată cu creşterea pădurii. <ref>Archpriest Feodor S. Kovalchuk. ''Wonder-Working Icons of the Theotokos.'' Youngstown OH: Central States Deanery, 1985. pp.67–70.</ref><br>
+
Există două relatări privind descoperirea izvorului tămăduitor de lângă orașul Constantinopol. În orice caz, este probabil ca izvorul, așezat într-un mic crâng și închinat Maicii Domnului, să fi existat și să fi fost cunoscut încă mai de timpuriu decât este indicat în relatări, însă ca el să fi fost înăbușit sau acoperit odată cu creșterea pădurii. <ref>Archpriest Feodor S. Kovalchuk. ''Wonder-Working Icons of the Theotokos.'' Youngstown OH: Central States Deanery, 1985. pp.67–70.</ref><br>
−
[[Image:Procession-Feast of Zoodohos Pigi-Arcadia,Greece-1950s.jpg|thumb|right|Procesiune la praznicul de Izvorul Tămăduirii 1959 în [[w:Arcadia|Arcadia]], Grecia.]]
+
[[Imagine:Procession-Feast of Zoodohos Pigi-Arcadia,Greece-1950s.jpg|thumb|right|Procesiune la praznicul de Izvorul Tămăduirii 1959 în [[w:Arcadia|Arcadia]], Grecia.]]
  
 
===Nichifor Calist===
 
===Nichifor Calist===
−
Relatarea cea mai cunoscută îi aparţine lui [[w:Nikephoros Kallistos Xanthopoulos|Nichifor Calist Xanthopoulos]], ultimul istoric bisericesc de tradiţie greacă, care a scris în anii 1320. Potrivit acestei relatări, tradiţia izvorului tămăduitor începe cu o minune care s-a petrecut cu un soldat numit Leon Marcellus, viitorul împărat [[Leon I (împărat)|Leon I]] (457-474). Pe când Leon era pe drumul spre Constantinopol, se întâlneşte în apropiere de [[w:Walls_of_Constantinople#Golden_Gate_and_the_Yedikule_Fortress|Poarta de Aur]] a oraşului cu un orb care îi cere de băut, fiindu-i sete. Leon s-a dus să caute apă, dar nu a găsit. Atunci s-a auzit un glas de femeie care i-a spus că avea să găsească apă în apropiere. Privind în jur, el nu a văzut pe nimeni, şi nu a găsit nici apa. Glasul i-a cerut din nou să caute apă în adâncul pădurii şi să-i aducă orbului în pumni din apa tulbure pe care avea s-o găsească, apoi să ungă ochii acestuia cu pământul care îi rămânea în mâini <ref name="OCA">OCA - Feasts and Saints. ''[http://ocafs.oca.org/FeastSaintsLife.asp?FSID=32 Bright Friday. The Life Giving Spring of the Mother of God].''</ref>. Glasul i-a mai vestit că acela era locul pe care-l alesese pentru a-l încununa într-o bună zi ca împărat. Leon a urmat porunca acelui glas, iar orbul şi-a recăpătat imediat vederea, iar Leon a înţeles că cea care îi vorbise era Născătoarea de Dumnezeu. După urcarea sa pe tron, a înălţat pe acel loc o mare biserică, iar apa acelui izvor s-a dovedit şi mai departe tămăduitoare, săvârşind multe vindecări minunate. De aceea a fost numit „Izvorul Tămăduirii”.
+
Relatarea cea mai cunoscută îi aparține lui [[w:Nikephoros Kallistos Xanthopoulos|Nichifor Calist Xanthopoulos]], ultimul istoric bisericesc de tradiție greacă, care a scris în anii 1320. Potrivit acestei relatări, tradiția izvorului tămăduitor începe cu o minune care s-a petrecut cu un soldat numit Leon Marcellus, viitorul împărat [[Leon I (împărat)|Leon I]] (457-474). Pe când Leon era pe drumul spre Constantinopol, se întâlnește în apropiere de [[w:Walls_of_Constantinople#Golden_Gate_and_the_Yedikule_Fortress|Poarta de Aur]] a orașului cu un orb care îi cere de băut, fiindu-i sete. Leon s-a dus să caute apă, dar nu a găsit. Atunci s-a auzit un glas de femeie care i-a spus că avea să găsească apă în apropiere. Privind în jur, el nu a văzut pe nimeni, și nu a găsit nici apa. Glasul i-a cerut din nou să caute apă în adâncul pădurii și să-i aducă orbului în pumni din apa tulbure pe care avea s-o găsească, apoi să ungă ochii acestuia cu pământul care îi rămânea în mâini <ref name="OCA">OCA - Feasts and Saints. ''[http://ocafs.oca.org/FeastSaintsLife.asp?FSID=32 Bright Friday. The Life Giving Spring of the Mother of God].''</ref>. Glasul i-a mai vestit că acela era locul pe care-l alesese pentru a-l încununa într-o bună zi ca împărat. Leon a urmat porunca acelui glas, iar orbul și-a recăpătat imediat vederea, iar Leon a înțeles că cea care îi vorbise era Născătoarea de Dumnezeu. După urcarea sa pe tron, a înălțat pe acel loc o mare biserică, iar apa acelui izvor s-a dovedit și mai departe tămăduitoare, săvârșind multe vindecări minunate. De aceea a fost numit „Izvorul Tămăduirii”.
  
 
===Procopiu===
 
===Procopiu===
−
O relatare mai timpurie<ref>Amintită ulterior şi de istoricul bizantin [[w:George Kedrenos|George Cedrenus]] (sec. al XI-lea).</ref> se regăseşte şi la marele istoric bizantin [[Procopiu din Cezareea]] (cca. 500-565). Potrivit versiunii lui Procopiu, pe când împăratul [[Iustinian cel Mare|Iustinian]] era plecat la vânătoare, a ajuns într-o frumoasă pădure în care a aflat o capelă înconjurată de o mare mulţime de oameni, având împreună cu ei un [[preot]], în faţa unui izvor. Întrebând despre cele ce se petreceau acolo, i s-a spus că acesta era un „izvor minunat”. Atunci împăratul a poruncit ca pe acel loc să fie înălţată o splendidă biserică, folosind materialele rămase de la înălţarea bisericii [[Sfânta Sofia (Constantinopol)|Sfânta Sofia]] <ref name="JANIN">Raymond Janin (in French). ''La Géographie ecclésiastique de l'Empire byzantin. 1. Part: Le Siège de Constantinople et le Patriarcat Oecuménique. 3rd Vol.: Les Églises et les Monastères.'' Paris: Institut Français d'Etudes Byzantines. 1953. p.232-37.</ref> Biserica ar fi fost înălţată în ultimii ani ai domniei marelui împărat, cca. 559-560, în apropierea izvorului tămăduitor. <ref> Atunci „Izvorul sfânt”, din gr.: ἁγίασμα, ''aghiasma'' a devenit sinonim cu termenul de „sanctuar”. </ref> După înălţarea acestui sanctuar, poarta oraşului situată în afara [[w:Walls_of_Constantinople#Theodosian_Walls|zidurilor lui Teodosie]] a început să fie numită ''Poarta Izvorului'' (gr.: Πύλη τῆς Πηγῆς).<ref>Wolfgang Müller-Wiener (in German). ''Bildlexikon zur Topographie Istanbuls: Byzantion, Konstantinupolis, Istanbul bis zum Beginn d. 17 Jh..'' Tübingen: Wasmuth, 1977. pp.416.</ref>
+
O relatare mai timpurie<ref>Amintită ulterior și de istoricul bizantin [[w:George Kedrenos|George Cedrenus]] (sec. al XI-lea).</ref> se regăsește și la marele istoric bizantin [[Procopiu din Cezareea]] (cca. 500-565). Potrivit versiunii lui Procopiu, pe când împăratul [[Iustinian cel Mare|Iustinian]] era plecat la vânătoare, a ajuns într-o frumoasă pădure în care a aflat o capelă înconjurată de o mare mulțime de oameni, având împreună cu ei un [[preot]], în fața unui izvor. Întrebând despre cele ce se petreceau acolo, i s-a spus că acesta era un „izvor minunat”. Atunci împăratul a poruncit ca pe acel loc să fie înălțată o splendidă biserică, folosind materialele rămase de la înălțarea bisericii [[Sfânta Sofia (Constantinopol)|Sfânta Sofia]] <ref name="JANIN">Raymond Janin (in French). ''La Géographie ecclésiastique de l'Empire byzantin. 1. Part: Le Siège de Constantinople et le Patriarcat Oecuménique. 3rd Vol.: Les Églises et les Monastères.'' Paris: Institut Français d'Etudes Byzantines. 1953. p.232-37.</ref> Biserica ar fi fost înălțată în ultimii ani ai domniei marelui împărat, cca. 559-560, în apropierea izvorului tămăduitor. <ref> Atunci „Izvorul sfânt”, din gr.: ἁγίασμα, ''aghiasma'' a devenit sinonim cu termenul de „sanctuar”. </ref> După înălțarea acestui sanctuar, poarta orașului situată în afara [[w:Walls_of_Constantinople#Theodosian_Walls|zidurilor lui Teodosie]] a început să fie numită ''Poarta Izvorului'' (gr.: Πύλη τῆς Πηγῆς).<ref>Wolfgang Müller-Wiener (in German). ''Bildlexikon zur Topographie Istanbuls: Byzantion, Konstantinupolis, Istanbul bis zum Beginn d. 17 Jh..'' Tübingen: Wasmuth, 1977. pp.416.</ref>
  
 
==Imnografie==
 
==Imnografie==
 
[[Tropar]], [[glas]]ul al 3-lea <ref>Tropar tradus din limba engleză de la [[en:Life-Giving Spring|OrthodoxWiki:Life-Giving Spring]], după: Ecumenical Patriarchate: Orthodox Metropolitanate of Hong Kong and Southeast Asia, [http://www.omhksea.org/2011/05/bright-friday/ Bright Friday], [[20 aprilie]] 2012.</ref>
 
[[Tropar]], [[glas]]ul al 3-lea <ref>Tropar tradus din limba engleză de la [[en:Life-Giving Spring|OrthodoxWiki:Life-Giving Spring]], după: Ecumenical Patriarchate: Orthodox Metropolitanate of Hong Kong and Southeast Asia, [http://www.omhksea.org/2011/05/bright-friday/ Bright Friday], [[20 aprilie]] 2012.</ref>
−
: Fecioară Curată, ca un izvor de viaţă făcător ai zămislit Roua cea după fire necuprinsă şi ai izvorât pentru noi nectar de neîncetată bucurie, ce dimpreună cu apa vieţii veşnice, din izvorul tău se revarsă în bogate râuri şi nesfârşite; pentru care, cu toţi bucurându-ne, strigăm: Bucură-te, Izvor al vieţii tuturor.
+
:Fecioară Curată, ca un izvor de viață făcător ai zămislit Roua cea după fire necuprinsă și ai izvorât pentru noi nectar de neîncetată bucurie, ce dimpreună cu apa vieții veșnice, din izvorul tău se revarsă în bogate râuri și nesfârșite; pentru care, cu toți bucurându-ne, strigăm: Bucură-te, Izvor al vieții tuturor.
  
 
[[Condac]], glasul al 8-lea:
 
[[Condac]], glasul al 8-lea:
 
<small>[[Podobie]]: Apărătoare Doamnă...</small>
 
<small>[[Podobie]]: Apărătoare Doamnă...</small>
−
:Din izvorul tău cel nesecat, ceea ce eşti de Dumnezeu dăruită, îmi dăruieşti mie, izvorând pururea, curgerile harului tău mai presus de cuvânt. Căci, ca pe ceea ce ai născut mai presus de cuget pe Cuvântul, te rog să mă rourezi cu darul tău, ca să strig: Bucură-te, apă izbăvitoare!
+
:Din izvorul tău cel nesecat, ceea ce ești de Dumnezeu dăruită, îmi dăruiești mie, izvorând pururea, curgerile harului tău mai presus de cuvânt. Căci, ca pe ceea ce ai născut mai presus de cuget pe Cuvântul, te rog să mă rourezi cu darul tău, ca să strig: Bucură-te, apă izbăvitoare!
−
Traducere alternativă <ref>[http://www.stavropoleos.ro/files/carticica_tropare%20condace_penticostar.pdf Troparele şi condacele Penticostarului], pe siteul Mănăstirii Stavropoleos (partitură).</ref>:
+
Traducere alternativă <ref>[http://www.stavropoleos.ro/files/carticica_tropare%20condace_penticostar.pdf Troparele și condacele Penticostarului], pe siteul Mănăstirii Stavropoleos (partitură).</ref>:
−
:Apele Darului tău izvorându-le negrăit din Cel de nedeşertat, dăruieşte-mi mie, izvorule cel pururea curgător, de Dumnezeu cu daruri pururea dăruită, căci, ca ceea ce ai născut pe Cuvântul cel mai presus de gând, te rog, rourează-mă cu darul tău, ca să strig ţie: „Bucură-te, apă izbăvitoare!”
+
:Apele Darului tău izvorându-le negrăit din Cel de nedeșertat, dăruiește-mi mie, izvorule cel pururea curgător, de Dumnezeu cu daruri pururea dăruită, căci, ca ceea ce ai născut pe Cuvântul cel mai presus de gând, te rog, rourează-mă cu darul tău, ca să strig ție: „Bucură-te, apă izbăvitoare!”
  
 
==Note==
 
==Note==
 +
<references/>
  
−
<references/>
 
 
==Surse==
 
==Surse==
  
 
*[[:en:Life-Giving Spring|OrthodoxWiki:Life-Giving Spring]]
 
*[[:en:Life-Giving Spring|OrthodoxWiki:Life-Giving Spring]]
−
*[http://www.stavropoleos.ro/files/carticica_tropare%20condace_penticostar.pdf Troparele şi condacele Penticostarului], pe siteul Mănăstirii Stavropoleos (partitură).
+
*[http://www.stavropoleos.ro/files/carticica_tropare%20condace_penticostar.pdf Troparele și condacele Penticostarului], pe siteul Mănăstirii Stavropoleos (partitură).
  
 
[[Categorie:Maica Domnului]]
 
[[Categorie:Maica Domnului]]

Versiunea de la data 25 aprilie 2014 04:29

Izvorul Tămăduirii

Izvorul Tămăduirii (gr.: Ζωοδόχος Πηγή; ru: Живоносный Источник) sau Vinerea Izvorului Tămăduirii este un praznic al Maicii Domnului așezat de Biserica Ortodoxă în Vinerea din Săptămâna luminată, amintind de una din minunile Maicii Domnului. Sărbătoarea datează din a doua jumătate a primului mileniu creștin și este dependentă de data Paștilor. O prăznuire distinctă a icoanei Maicii Domnului-Izvorul Tămăduirii se face pe 4 aprilie.

Sărbătoarea face referire la o vindecare minunată a unui orb ce și-a recăpătat vederea după ce și-a udat fața cu apa unui izvor situat într-o pădure din apropierea Constantinopolului. Biserica zidită pe locul unde se găsea acel izvor din porunca împăratului a primit numele de "Izvorul Tămăduirii" și multe minuni au continuat să se petreacă acolo de-a lungul timpului.

În biserici și mănăstiri, după Sfânta Liturghie, în această zi se săvârșește sfințirea mică a apei la fântâni și izvoare, iar în unele părți preoții fac și botezarea generală a caselor credincioșilor, cu agheasma mică.

Descoperirea Izvorului Tămăduitor

Izvorul tămăduitor al Bisericii „Izvorul Tămăduirii” din Istanbul

Există două relatări privind descoperirea izvorului tămăduitor de lângă orașul Constantinopol. În orice caz, este probabil ca izvorul, așezat într-un mic crâng și închinat Maicii Domnului, să fi existat și să fi fost cunoscut încă mai de timpuriu decât este indicat în relatări, însă ca el să fi fost înăbușit sau acoperit odată cu creșterea pădurii. [1]

Procesiune la praznicul de Izvorul Tămăduirii 1959 în Arcadia, Grecia.

Nichifor Calist

Relatarea cea mai cunoscută îi aparține lui Nichifor Calist Xanthopoulos, ultimul istoric bisericesc de tradiție greacă, care a scris în anii 1320. Potrivit acestei relatări, tradiția izvorului tămăduitor începe cu o minune care s-a petrecut cu un soldat numit Leon Marcellus, viitorul împărat Leon I (457-474). Pe când Leon era pe drumul spre Constantinopol, se întâlnește în apropiere de Poarta de Aur a orașului cu un orb care îi cere de băut, fiindu-i sete. Leon s-a dus să caute apă, dar nu a găsit. Atunci s-a auzit un glas de femeie care i-a spus că avea să găsească apă în apropiere. Privind în jur, el nu a văzut pe nimeni, și nu a găsit nici apa. Glasul i-a cerut din nou să caute apă în adâncul pădurii și să-i aducă orbului în pumni din apa tulbure pe care avea s-o găsească, apoi să ungă ochii acestuia cu pământul care îi rămânea în mâini [2]. Glasul i-a mai vestit că acela era locul pe care-l alesese pentru a-l încununa într-o bună zi ca împărat. Leon a urmat porunca acelui glas, iar orbul și-a recăpătat imediat vederea, iar Leon a înțeles că cea care îi vorbise era Născătoarea de Dumnezeu. După urcarea sa pe tron, a înălțat pe acel loc o mare biserică, iar apa acelui izvor s-a dovedit și mai departe tămăduitoare, săvârșind multe vindecări minunate. De aceea a fost numit „Izvorul Tămăduirii”.

Procopiu

O relatare mai timpurie[3] se regăsește și la marele istoric bizantin Procopiu din Cezareea (cca. 500-565). Potrivit versiunii lui Procopiu, pe când împăratul Iustinian era plecat la vânătoare, a ajuns într-o frumoasă pădure în care a aflat o capelă înconjurată de o mare mulțime de oameni, având împreună cu ei un preot, în fața unui izvor. Întrebând despre cele ce se petreceau acolo, i s-a spus că acesta era un „izvor minunat”. Atunci împăratul a poruncit ca pe acel loc să fie înălțată o splendidă biserică, folosind materialele rămase de la înălțarea bisericii Sfânta Sofia [4] Biserica ar fi fost înălțată în ultimii ani ai domniei marelui împărat, cca. 559-560, în apropierea izvorului tămăduitor. [5] După înălțarea acestui sanctuar, poarta orașului situată în afara zidurilor lui Teodosie a început să fie numită Poarta Izvorului (gr.: Πύλη τῆς Πηγῆς).[6]

Imnografie

Tropar, glasul al 3-lea [7]

Fecioară Curată, ca un izvor de viață făcător ai zămislit Roua cea după fire necuprinsă și ai izvorât pentru noi nectar de neîncetată bucurie, ce dimpreună cu apa vieții veșnice, din izvorul tău se revarsă în bogate râuri și nesfârșite; pentru care, cu toți bucurându-ne, strigăm: Bucură-te, Izvor al vieții tuturor.

Condac, glasul al 8-lea: Podobie: Apărătoare Doamnă...

Din izvorul tău cel nesecat, ceea ce ești de Dumnezeu dăruită, îmi dăruiești mie, izvorând pururea, curgerile harului tău mai presus de cuvânt. Căci, ca pe ceea ce ai născut mai presus de cuget pe Cuvântul, te rog să mă rourezi cu darul tău, ca să strig: Bucură-te, apă izbăvitoare!

Traducere alternativă [8]:

Apele Darului tău izvorându-le negrăit din Cel de nedeșertat, dăruiește-mi mie, izvorule cel pururea curgător, de Dumnezeu cu daruri pururea dăruită, căci, ca ceea ce ai născut pe Cuvântul cel mai presus de gând, te rog, rourează-mă cu darul tău, ca să strig ție: „Bucură-te, apă izbăvitoare!”

Note

  1. ↑ Archpriest Feodor S. Kovalchuk. Wonder-Working Icons of the Theotokos. Youngstown OH: Central States Deanery, 1985. pp.67–70.
  2. ↑ OCA - Feasts and Saints. Bright Friday. The Life Giving Spring of the Mother of God.
  3. ↑ Amintită ulterior și de istoricul bizantin George Cedrenus (sec. al XI-lea).
  4. ↑ Raymond Janin (in French). La Géographie ecclésiastique de l'Empire byzantin. 1. Part: Le Siège de Constantinople et le Patriarcat Oecuménique. 3rd Vol.: Les Églises et les Monastères. Paris: Institut Français d'Etudes Byzantines. 1953. p.232-37.
  5. ↑ Atunci „Izvorul sfânt”, din gr.: ἁγίασμα, aghiasma a devenit sinonim cu termenul de „sanctuar”.
  6. ↑ Wolfgang Müller-Wiener (in German). Bildlexikon zur Topographie Istanbuls: Byzantion, Konstantinupolis, Istanbul bis zum Beginn d. 17 Jh.. Tübingen: Wasmuth, 1977. pp.416.
  7. ↑ Tropar tradus din limba engleză de la, după: Ecumenical Patriarchate: Orthodox Metropolitanate of Hong Kong and Southeast Asia, Bright Friday, 20 aprilie 2012.
  8. ↑ Troparele și condacele Penticostarului, pe siteul Mănăstirii Stavropoleos (partitură).

Surse

Adus de la „https://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Izvorul_Tămăduirii&oldid=37317”