Iustinian al II-lea: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
m (Prima domnie)
m (Legături externe)
(Nu s-au afișat 31 de versiuni intermediare efectuate de alți 3 utilizatori)
Linia 1: Linia 1:
{{Traducere EN}}
 
 
[[Imagine:Solidus-Justinian II-Christ b-sb1413.jpg|thumb|300px|'''Iustinian II''', monedă din timpul celei de a doua domnii]]
 
[[Imagine:Solidus-Justinian II-Christ b-sb1413.jpg|thumb|300px|'''Iustinian II''', monedă din timpul celei de a doua domnii]]
'''Iustinian al II-lea''' (grec.: Ιουστινιανός Β΄), cunoscut şi ca ''Ioustinianos Rhinotmetos'' (grec.: Ρινότμητος, Rinotmētos - ''Nas Spintecat'') a fost împărat al [[Imperiul Roman de Răsărit|Imperiului Roman de Răsărit]] (Bizantin) între anii 685 şi 695 şi din nou între 705 şi 711. El a fost fiul lui [[Constantin al IV-lea al Bizanţului|Constantin IV]] şi ultimul membru al [[Dinastia Heracliană|dinastiei Heracliene]].
+
'''Iustinian al II-lea''' (grec.: Ιουστινιανός Β΄), cunoscut și ca ''Ioustinianos Rhinotmetos'' (grec.: Ρινότμητος, Rinotmētos - ''Nas Spintecat'') a fost împărat al [[Imperiul Roman de Răsărit|Imperiului Roman de Răsărit]] (Bizantin) între anii 685 și 695 și din nou între 705 și 711. El a fost fiul lui [[Constantin cel Nou|Constantin al IV-lea „''cel Nou''”]] și ultimul membru al dinastiei Heracliene.
  
==Viaţa==
+
==Viața==
Părinţii lui Iustinian al II-lea erau împăratul Constantin al IV-lea al Bizanţului şi împărăteasa Anastasia. El s-a născut în anul 669, probabil în [[Cipru]]. Iustinian a fost căsătorit de două ori. Cu prima sa soţie. Eudoxia, a avut o fiică: Anastasia, pe care a căsătorit-o cu Tervel, ţarul bulgarilor. Cu a doua soţie, Theodora de Khazaria, a avut un fiu: Tiberiu (705 - 711), care a fost co-împărat între 706 - 711.  
+
Părinții lui Iustinian al II-lea erau împăratul Constantin al IV-lea al Bizanțului și împărăteasa Anastasia. El s-a născut în anul 669, probabil în Cipru. Iustinian a fost căsătorit de două ori. Cu prima sa soție. Eudoxia, a avut o fiică: Anastasia, pe care a căsătorit-o cu Tervel, țarul bulgarilor. Cu a doua soție, Theodora de Khazaria, a avut un fiu: Tiberiu (705 - 711), care a fost co-împărat între 706 - 711.  
  
 
===Prima domnie===
 
===Prima domnie===
Iustinian al II-lea a fost numit co-împărat în 681, de către tatăl său împăratul Constantin al IV-lea al Bizanţului, iar în 685, după decesul acestuia, a ajuns pe tron. În acel moment avea vârsta de şaisprezece ani.
+
Iustinian al II-lea a fost numit co-împărat în 681, de către tatăl său împăratul Constantin al IV-lea al Bizanțului, iar în 685, după decesul acestuia, a ajuns pe tron. În acel moment avea vârsta de șaisprezece ani.
  
Victoriile tatălui său stabilizaseră situaţia din provinciile de răsărit ale imperiului bizantin. După o invazie în Armenia, Iustinian a fost în măsură să crească tributul anual pe care îl percepea de la califii Umayyazi; [[Armenia]], [[Georgia]] şi [[Cipru]]l devenind posesii în comun (condominium) cu aceştia. Cu toate acestea, acordul său de a fi mutaţi circa 12000 creştini maroniţi din [[Liban]], a dus la un avantaj pentru arabi în Asia Mică.
+
Victoriile tatălui său stabilizaseră situația din provinciile de răsărit ale imperiului bizantin. După o invazie în Armenia, Iustinian a fost în măsură să crească tributul anual pe care îl percepea de la califii Umayyazi; Armenia, Georgia și Ciprul devenind posesii în comun (condominium) cu aceștia. Cu toate acestea, acordul său de a fi mutați circa 12000 creștini maroniți din Liban, a dus la un avantaj pentru arabi în Asia Mică.
  
Profitând de pacea pe care o impusese în orient, Iustinian a recuperat posesiunile bizantine din Balcani, de la triburile slave. Într-o campanie majoră desfăşurată în 688-689, el i-a învins pe bulgari şi cucerit [[Salonic]]ul, al doilea oraş din Europa al imperiului ca importanţă. Iustinian a revenit apoi la ofensivă în orient, dar după cîteva succese iniţiale, a pierdut această campanie în faţa arabilor, care au cucerit Armenia în anul 695.
+
Profitând de pacea pe care o impusese în orient, Iustinian a recuperat posesiunile bizantine din Balcani, de la triburile slave. Într-o campanie majoră desfășurată în 688-689, el i-a învins pe bulgari, i-a alungat din Macedonia și a recucerit Salonicul, al doilea oraș din Europa al imperiului ca importanță.  
  
 +
Slavii au fost nevoiți să trimită împăratului 30000 de soldați. Cu aceste trupe noi, Iustinian a revenit apoi la ofensivă în Orient, dar după câteva succese inițiale, a pierdut această campanie în fața arabilor, care au cucerit Armenia în anul 695.
  
Within the empire, Justinian attempted to suppress the [Heresy|heretic]] Manichaeans and other non-Orthodox traditions. These actions, however, increased religious tensions. In 692, Justinian convened the [[Quinisext Council]] in Constantinople to ratify 102 disciplinary [[canon]]s from the [[Fifth Ecumenical Council|Fifth]] and [[Sixth Ecumenical Council]]s that had not been acted upon before the earlier councils were adjourned. As Pope Sergius I of Rome refused to sign the canons, as “lacking authority,” Justinian ordered him arrested. The arrest was not carried out, as the emperor’s military forces in [[Ravenna (Italy)|Ravenna]] supported Sergius and compromised Justinian’s relations with the West.  
+
În cadrul imperiului, Iustinian a încercat să suprime [[Erezie|erezia]] manicheeană și alte tradiții neortodoxe. Cu toate acestea, datorită acestor acțiuni, tensiunile religioase au crescut. În anul 692 Iustinian a convocat [[Sinodul Quinisext]] de la Constantinopol ca să ratifice 102 canoane disciplinare adoptate la al cincilea și al șaselea Sinod Ecumenic, care nu fuseseră însă decretate după terminarea Sinoadelor respective.
 +
Deoarece Papa Sergiu I de la Roma a refuzat să semneze aceste canoane, ca fiind "lipsite de autoritate", Iustinian a ordonat arestarea acestuia. Arestarea papei nu a fost însă efectuată, deoarece forțele militare bizantine din Italia (respectiv garnizoana din Ravenna) nu ao mai ascultat de împăratul și l-au sprijinit pe Sergiu I. În acest mod, relațiile lui Iustinian cu Occidentul au fost compromise.
  
Discontent with Justinian’s rule arose as he and his supporters Stephanus and Theodotus extorted the populous to gratify his extravagant tastes and mania for expensive buildings. Under the leadership of Leontius, who assumed the throne, they rebelled in 695 and captured Justinian. After cutting off Justinian’s nose, whence his surname, he was exiled to Cherson in the Crimea. After a reign of three years, [[Leontius]] was dethroned and replaced by [[Tiberius]] Apsimarus.
+
Nemulțumirea poporului față de domnia lui Iustinian a crescut, mai ales datorită cheltuielilor foarte mari făcute pentru a satisface gusturile extravagante ale favoriților împăratului, Stephanus și Theodotus, precum și pentru clădiri scumpe. Populația Bizanțului s-a răzvrătit în anul 695, sub conducerea lui Leontius (care a preluat tronul). Iustinian a fost capturat, i s-a tăiat nasul (de unde și porecla ''Rhinotmetos - Nas Spintecat'') și exilat la Cherson, în Crimeea.
 +
După o domnie de trei ani, Leontius a fost detronat la rândul său și înlocuit cu Tiberius Apsimarus.
  
 
===A doua domnie===
 
===A doua domnie===
In exile, the Cherson authorities found Justinian unwelcome. In 702 or 703, he learned that these authorities were planning to return him to Constantinople. He escaped the city and was befriended by Busir Glaven, who was the khan of the Khazars. Received enthusiastically by Busir, Justinian received Busir’s sister as his bride. Justinian and his wife, renamed Theodora, lived in Phanagoria on the Sea of Azov. He was warned by Theodora of a threat to his life by agents of Busir, who had been bribed to kill him. After strangling his attackers, Justinian sailed by ship westward across the Black Sea to Tervel of Bulgaria. Aided by Tervel, to whom he awarded a crown of Caesar and the hand of his daughter, Anastasia, Justinian returned in 705 to Constantinople with the backing of an army of Bulgar horsemen. He entered the city through an unused water conduit and seized control in a mid-night coup d’etat. Once again Justinian ascended the throne and then had his rivals Leontius and Tiberius executed. Patriarch Kallinikos I was deposed and blinded.
+
În exil, autoritățile bizantine din Cherson nu îl priveau cu ochi buni pe Iustinian. În 702 sau 703, Iustinian a aflat că aceste autorități plănuiseră să îl trimită înapoi la Constantinopol. El a evadat din oraș și a a fugit în Hanatul Khazarilor din Caucaz, unde s-a împrietenit cu hanul Busir Glaven. Mai mult, Iustinian s-a căsătorit cu sora hanului, care s-a creștinat, primind numele Teodora. Cei doi s-au stabilit la Phanagoria, pe litoralul Mării Azov. Teodora l-a avertizat pe soțul ei de faptul că viața îi era amenințată chiar de către hanul Busir, care fusese mituit. Ucigașii trimiși de Busir au fost strangulați, iar Iustinian a navigat spre vest, peste Marea Neagră, până în Bulgaria, la țarul Tervel, ca să îi ceară ajutor militar pentru revenirea la tron.
  
A doua domnie al lui Iustinian II al II-lea a fost marcată de lupte nereușite împotriva bulgarilor şi a arabilor. În 708 a invadat Bulgaria, dar a fost învins de către ţarul Tervel şi constrâns să facă pace. În est, bizantinii au fost învinşi de arabi, pierzând oraşul Cilicia.
+
Ajutat de Tervel, căruia i-a acordat o titlul Cezar (''țar'' în limba bulgară) și mâna fiicei sale, Anastasia, Iustinian a apărut în fața zidurilor Constantinopolului cu o armată de 15000 călăreți bulgari, în anul 705. El a intrat în cetate în timpul nopții, folosind un apeduct părăsit și a preluat controlul. Încă o dată Iustinian a urcat pe tron; el i-a executat pe uzurpatorii Leontius și Tiberius al II-lea (Apsimarus), iar patriarhul [[Kallinikos]] a fost destituit și apoi orbit.
  
 +
A doua domnie al lui Iustinian al II-lea a fost marcată de lupte nereușite împotriva bulgarilor și a arabilor. În anul 708 a invadat Bulgaria, dar a fost învins de către țarul Tervel și constrâns să facă pace. În est, bizantinii au fost învinși de arabi, pierzând orașul Cilicia.
  
Against his opponents in Cherson and Ravenna, Justinian was more successful. In 709, Justinian ordered Pope John VII to recognize the decisions of the Quinisext Council. The order was backed by a successful expedition to Revenna. In 710, the new Pope Constantine visited Constantinople and restored relations with Justinian by agreeing to some of his demands. This papal visit was the last one to the city until Pope Paul VI visited Istanbul in 1967.
+
Împotriva oponenților săi din Italia (exarhatul de Ravenna), Iustinian a avut mai mult succes. El i-a ordonat papei Ioan al VII-lea să recunoască deciziile [[Sinodul Quinisext|Sinodului Ecumenic Quinisext]] de la Constantinopol (cele 102 canoane disciplinare adoptate la al cincilea și al șaselea Sinod Ecumenic). Ordinul împăratului a fost susținut de o expediție militară împotriva Ravennei, încununată de succes. În anul 710 noul papă, Constantin, a vizitat Constantinopolul, fiind de acord cu unele din cererile lui Iustinian și refăcând astfel relațiile cu imperiul bizantin. A fost de fapt ultima vizită a unui papă la Constantinopol (pâna la vizita papei Paul al VI-lea la Istanbul, în 1967).  
  
Rebellion again arose in Cherson against Justinian’s tyrannical rule. Led by the exiled general Bardanes, the rebels captured Constantinople while Justinian was on his way to Armenia and unable to return to defend the city. Bardanes was proclaimed emperor under the name of Philippicus. In December 711, Justinian was arrested and executed outside the city. His head was sent to Philippicus as a trophy. Tiberius, Justinian’s son, was then murdered on orders of Emperor Philippicus, the act being done in front of his mother and grandmother Anastasia, thus ending the dynasty of [[Heraclius]].
+
În 711, Chersonul s-a revoltat iarăși împotriva lui Iustinian, sub conducerea generalului exilat Philippikos Bardanes. Rebeliunea a luat amploare și în Constantinopol, profitându-se și de faptul că Iustinian era plecat în Armenia, neputând astfel să se întoarcă și să-și apere capitala. Armata l-a proclamat pe Bardanes împărat, cu numele de Philippicus. În decembrie 711, Iustinian a fost prins și executat în afara cetății; capul său i-a fost adus lui Philippicus, ca trofeu.
 +
Tiberius, fiul lui Iustinian, a fost de asemenea ucis la ordinul noului împărat Philippicus, execuția având loc în fața mamei sale Theodora și a bunicii sale Anastasia (soția împăratului Constantin al IV-lea și mama lui Iustinian). Astfel s-a pus capăt dinastiei Heracliene, întemeiată de marele împărat [[Heraclie]].
  
 
==Legături externe==
 
==Legături externe==
Linia 32: Linia 36:
 
*[http://www.roman-emperors.org/anastii.htm  Anastasia (Wife of Constantine IV)]
 
*[http://www.roman-emperors.org/anastii.htm  Anastasia (Wife of Constantine IV)]
 
*[http://www.1911encyclopedia.org/Justinian_II_Rhinotmetus  Justinian_II_Rhinotmetus]
 
*[http://www.1911encyclopedia.org/Justinian_II_Rhinotmetus  Justinian_II_Rhinotmetus]
 +
*[http://ro.wikipedia.org/wiki/Iustinian_al_II-lea Iustinian al II-lea]
 +
*[http://www.roman-emperors.org/Just2.htm De Imperatoribus Romanis] Justinian II
  
  
 
{{start box}}
 
{{start box}}
 
{{succesiune|
 
{{succesiune|
înainte= Constantin IV|
+
înainte= [[Constantin cel Nou|Constantin al IV-lea]]|
titlu=[[List of Byzantine Emperors|Împărat Roman (Bizantin)]]|
+
titlu=[[Listă a Împăraților Romani de Răsărit|Împărat Roman (Bizantin)]]|
 
ani=685-695|
 
ani=685-695|
 
după=Leontius}}
 
după=Leontius}}
 
{{succesiune|
 
{{succesiune|
înainte= Tiberius III|
+
înainte= Tiberius al II-lea|
titlu=[[List of Byzantine Emperors|Împărat Roman (Bizantin)]]|
+
titlu=[[Listă a Împăraților Romani de Răsărit|Împărat Roman (Bizantin)]]|
 
ani=705-711|
 
ani=705-711|
 
după=Philippicus}}
 
după=Philippicus}}
 
{{end box}}  
 
{{end box}}  
  
[[Categorie:Împăraţi şi regi]]
+
[[Categorie:Împărați romani]]
[[Categorie:Împăraţi romani]]
 
  
 
[[en:Justinian II]]
 
[[en:Justinian II]]

Versiunea de la data 9 august 2014 15:29

Iustinian II, monedă din timpul celei de a doua domnii

Iustinian al II-lea (grec.: Ιουστινιανός Β΄), cunoscut și ca Ioustinianos Rhinotmetos (grec.: Ρινότμητος, Rinotmētos - Nas Spintecat) a fost împărat al Imperiului Roman de Răsărit (Bizantin) între anii 685 și 695 și din nou între 705 și 711. El a fost fiul lui Constantin al IV-lea „cel Nou și ultimul membru al dinastiei Heracliene.

Viața

Părinții lui Iustinian al II-lea erau împăratul Constantin al IV-lea al Bizanțului și împărăteasa Anastasia. El s-a născut în anul 669, probabil în Cipru. Iustinian a fost căsătorit de două ori. Cu prima sa soție. Eudoxia, a avut o fiică: Anastasia, pe care a căsătorit-o cu Tervel, țarul bulgarilor. Cu a doua soție, Theodora de Khazaria, a avut un fiu: Tiberiu (705 - 711), care a fost co-împărat între 706 - 711.

Prima domnie

Iustinian al II-lea a fost numit co-împărat în 681, de către tatăl său împăratul Constantin al IV-lea al Bizanțului, iar în 685, după decesul acestuia, a ajuns pe tron. În acel moment avea vârsta de șaisprezece ani.

Victoriile tatălui său stabilizaseră situația din provinciile de răsărit ale imperiului bizantin. După o invazie în Armenia, Iustinian a fost în măsură să crească tributul anual pe care îl percepea de la califii Umayyazi; Armenia, Georgia și Ciprul devenind posesii în comun (condominium) cu aceștia. Cu toate acestea, acordul său de a fi mutați circa 12000 creștini maroniți din Liban, a dus la un avantaj pentru arabi în Asia Mică.

Profitând de pacea pe care o impusese în orient, Iustinian a recuperat posesiunile bizantine din Balcani, de la triburile slave. Într-o campanie majoră desfășurată în 688-689, el i-a învins pe bulgari, i-a alungat din Macedonia și a recucerit Salonicul, al doilea oraș din Europa al imperiului ca importanță.

Slavii au fost nevoiți să trimită împăratului 30000 de soldați. Cu aceste trupe noi, Iustinian a revenit apoi la ofensivă în Orient, dar după câteva succese inițiale, a pierdut această campanie în fața arabilor, care au cucerit Armenia în anul 695.

În cadrul imperiului, Iustinian a încercat să suprime erezia manicheeană și alte tradiții neortodoxe. Cu toate acestea, datorită acestor acțiuni, tensiunile religioase au crescut. În anul 692 Iustinian a convocat Sinodul Quinisext de la Constantinopol ca să ratifice 102 canoane disciplinare adoptate la al cincilea și al șaselea Sinod Ecumenic, care nu fuseseră însă decretate după terminarea Sinoadelor respective. Deoarece Papa Sergiu I de la Roma a refuzat să semneze aceste canoane, ca fiind "lipsite de autoritate", Iustinian a ordonat arestarea acestuia. Arestarea papei nu a fost însă efectuată, deoarece forțele militare bizantine din Italia (respectiv garnizoana din Ravenna) nu ao mai ascultat de împăratul și l-au sprijinit pe Sergiu I. În acest mod, relațiile lui Iustinian cu Occidentul au fost compromise.

Nemulțumirea poporului față de domnia lui Iustinian a crescut, mai ales datorită cheltuielilor foarte mari făcute pentru a satisface gusturile extravagante ale favoriților împăratului, Stephanus și Theodotus, precum și pentru clădiri scumpe. Populația Bizanțului s-a răzvrătit în anul 695, sub conducerea lui Leontius (care a preluat tronul). Iustinian a fost capturat, i s-a tăiat nasul (de unde și porecla Rhinotmetos - Nas Spintecat) și exilat la Cherson, în Crimeea. După o domnie de trei ani, Leontius a fost detronat la rândul său și înlocuit cu Tiberius Apsimarus.

A doua domnie

În exil, autoritățile bizantine din Cherson nu îl priveau cu ochi buni pe Iustinian. În 702 sau 703, Iustinian a aflat că aceste autorități plănuiseră să îl trimită înapoi la Constantinopol. El a evadat din oraș și a a fugit în Hanatul Khazarilor din Caucaz, unde s-a împrietenit cu hanul Busir Glaven. Mai mult, Iustinian s-a căsătorit cu sora hanului, care s-a creștinat, primind numele Teodora. Cei doi s-au stabilit la Phanagoria, pe litoralul Mării Azov. Teodora l-a avertizat pe soțul ei de faptul că viața îi era amenințată chiar de către hanul Busir, care fusese mituit. Ucigașii trimiși de Busir au fost strangulați, iar Iustinian a navigat spre vest, peste Marea Neagră, până în Bulgaria, la țarul Tervel, ca să îi ceară ajutor militar pentru revenirea la tron.

Ajutat de Tervel, căruia i-a acordat o titlul Cezar (țar în limba bulgară) și mâna fiicei sale, Anastasia, Iustinian a apărut în fața zidurilor Constantinopolului cu o armată de 15000 călăreți bulgari, în anul 705. El a intrat în cetate în timpul nopții, folosind un apeduct părăsit și a preluat controlul. Încă o dată Iustinian a urcat pe tron; el i-a executat pe uzurpatorii Leontius și Tiberius al II-lea (Apsimarus), iar patriarhul Kallinikos a fost destituit și apoi orbit.

A doua domnie al lui Iustinian al II-lea a fost marcată de lupte nereușite împotriva bulgarilor și a arabilor. În anul 708 a invadat Bulgaria, dar a fost învins de către țarul Tervel și constrâns să facă pace. În est, bizantinii au fost învinși de arabi, pierzând orașul Cilicia.

Împotriva oponenților săi din Italia (exarhatul de Ravenna), Iustinian a avut mai mult succes. El i-a ordonat papei Ioan al VII-lea să recunoască deciziile Sinodului Ecumenic Quinisext de la Constantinopol (cele 102 canoane disciplinare adoptate la al cincilea și al șaselea Sinod Ecumenic). Ordinul împăratului a fost susținut de o expediție militară împotriva Ravennei, încununată de succes. În anul 710 noul papă, Constantin, a vizitat Constantinopolul, fiind de acord cu unele din cererile lui Iustinian și refăcând astfel relațiile cu imperiul bizantin. A fost de fapt ultima vizită a unui papă la Constantinopol (pâna la vizita papei Paul al VI-lea la Istanbul, în 1967).

În 711, Chersonul s-a revoltat iarăși împotriva lui Iustinian, sub conducerea generalului exilat Philippikos Bardanes. Rebeliunea a luat amploare și în Constantinopol, profitându-se și de faptul că Iustinian era plecat în Armenia, neputând astfel să se întoarcă și să-și apere capitala. Armata l-a proclamat pe Bardanes împărat, cu numele de Philippicus. În decembrie 711, Iustinian a fost prins și executat în afara cetății; capul său i-a fost adus lui Philippicus, ca trofeu. Tiberius, fiul lui Iustinian, a fost de asemenea ucis la ordinul noului împărat Philippicus, execuția având loc în fața mamei sale Theodora și a bunicii sale Anastasia (soția împăratului Constantin al IV-lea și mama lui Iustinian). Astfel s-a pus capăt dinastiei Heracliene, întemeiată de marele împărat Heraclie.

Legături externe


Casetă de succesiune:
Iustinian al II-lea
Precedat de:
Constantin al IV-lea
Împărat Roman (Bizantin)
685-695
Urmat de:
Leontius
Precedat de:
Tiberius al II-lea
Împărat Roman (Bizantin)
705-711
Urmat de:
Philippicus