Iustinian al II-lea: Diferență între versiuni
(→Prima domnie) |
(→A doua domnie) |
||
| Linia 22: | Linia 22: | ||
===A doua domnie=== | ===A doua domnie=== | ||
| − | + | În exil, autorităţile bizantine din Cherson nu îl priveau cu ochi buni pe Iustinian. În 702 sau 703, Iustinian a aflat că aceste autorităţi plănuiseră să îl trimită înapoi la Constantinopol. El a evadat din oraş şi a a fugit în Hanatul Khazarilor din Caucaz, unde s-a împrietenit cu hanul Busir Glaven. Mai mult, Iustinian s-a căsătorit cu sora hanului, care s-a creştinat, primind numele Teodora. Cei doi s-au stabilit la Phanagoria, pe litoralul Mării Azov. Teodora l-a avertizat pe soţul ei de faptul că viaţa îi era ameninţată chiar de către hanul Busir, care fusese mituit. Ucigaşii trimişi de Busir au fost strangulaţi, iar Iustinian a navigat spre vest, peste Marea Neagră, până în Bulgaria, la ţarul Tervel, ca să îi ceară ajutor militar pentru revenirea la tron. | |
| + | |||
| + | Ajutat de Tervel, căruia i-a acordat o titlul Cezar (''ţar'' în limba bulgară) şi mâna fiicei sale, Anastasia, Iustinian a apărut în faţa zidurilor Constantinopolului cu o armată de 15000 călăreţi bulgari, în anul 705. El a intrat în cetate în timpul nopţii, folosind un apeduct părăsit şi a preluat controlul. Încă o dată Iustinian a urcat pe tron; el i-a executat pe uzurpatorii [[Leontius]] şi [[Tiberiu al II-lea al Bizanţului|Tiberiu III]], iar patriarhul [[Kallinikos]] a fost destituit şi apoi orbit. | ||
A doua domnie al lui Iustinian II al II-lea a fost marcată de lupte nereușite împotriva bulgarilor şi a arabilor. În 708 a invadat Bulgaria, dar a fost învins de către ţarul Tervel şi constrâns să facă pace. În est, bizantinii au fost învinşi de arabi, pierzând oraşul Cilicia. | A doua domnie al lui Iustinian II al II-lea a fost marcată de lupte nereușite împotriva bulgarilor şi a arabilor. În 708 a invadat Bulgaria, dar a fost învins de către ţarul Tervel şi constrâns să facă pace. În est, bizantinii au fost învinşi de arabi, pierzând oraşul Cilicia. | ||
Versiunea de la data 28 octombrie 2009 07:38
| Acest articol (sau părți din el) este propus spre traducere din limba engleză!
Dacă doriți să vă asumați acestă traducere (parțial sau integral), anunțați acest lucru pe pagina de discuții a articolului. |
Iustinian al II-lea (grec.: Ιουστινιανός Β΄), cunoscut şi ca Ioustinianos Rhinotmetos (grec.: Ρινότμητος, Rinotmētos - Nas Spintecat) a fost împărat al Imperiului Roman de Răsărit (Bizantin) între anii 685 şi 695 şi din nou între 705 şi 711. El a fost fiul lui Constantin IV şi ultimul membru al dinastiei Heracliene.
Viaţa
Părinţii lui Iustinian al II-lea erau împăratul Constantin al IV-lea al Bizanţului şi împărăteasa Anastasia. El s-a născut în anul 669, probabil în Cipru. Iustinian a fost căsătorit de două ori. Cu prima sa soţie. Eudoxia, a avut o fiică: Anastasia, pe care a căsătorit-o cu Tervel, ţarul bulgarilor. Cu a doua soţie, Theodora de Khazaria, a avut un fiu: Tiberiu (705 - 711), care a fost co-împărat între 706 - 711.
Prima domnie
Iustinian al II-lea a fost numit co-împărat în 681, de către tatăl său împăratul Constantin al IV-lea al Bizanţului, iar în 685, după decesul acestuia, a ajuns pe tron. În acel moment avea vârsta de şaisprezece ani.
Victoriile tatălui său stabilizaseră situaţia din provinciile de răsărit ale imperiului bizantin. După o invazie în Armenia, Iustinian a fost în măsură să crească tributul anual pe care îl percepea de la califii Umayyazi; Armenia, Georgia şi Ciprul devenind posesii în comun (condominium) cu aceştia. Cu toate acestea, acordul său de a fi mutaţi circa 12000 creştini maroniţi din Liban, a dus la un avantaj pentru arabi în Asia Mică.
Profitând de pacea pe care o impusese în orient, Iustinian a recuperat posesiunile bizantine din Balcani, de la triburile slave. Într-o campanie majoră desfăşurată în 688-689, el i-a învins pe bulgari, i-a alungat din Macedonia şi a recucerit Salonicul, al doilea oraş din Europa al imperiului ca importanţă.
Slavii au fost nevoiţi să trimită împăratului 30000 de soldaţi. Cu aceste trupe noi, Iustinian a revenit apoi la ofensivă în orient, dar după cîteva succese iniţiale, a pierdut această campanie în faţa arabilor, care au cucerit Armenia în anul 695.
În cadrul imperiului, Iustinian a încercat să suprime erezia manicheeană şi alte tradiţii neortodoxe. Cu toate acestea, datorită acestor acţiuni, tensiunile religioase au crescut. În anul 692 Iustinian a convocat Sinodul Quinisext de la Constantinopol ca să ratifice 102 canoane disciplinare adoptate la al cincilea şi al şaselea Sinod Ecumenic, care nu fuseseră însă decretate după terminarea Sinoadelor respective. Deoarece Papa Sergiu I de la Roma a refuzat să semneze aceste canoane, ca fiind "lipsite de autoritate", Iustinian a ordonat arestarea acestuia. Arestarea papei nu a fost însă efectuată, deoarece forţele militare bizantine din Italia (respectiv garnizoana din Ravenna) nu ao mai ascultat de împăratul şi l-au sprijinit pe Sergiu I. În acest mod, relaţiile lui Iustinian cu Occidentul au fost compromise.
Nemulţumirea poporului faţă de domnia lui Iustinian a crescut, mai ales datorită cheltuielilor foarte mari făcute pentru a satisface gusturile extravagante ale favoriţilor împăratului, Stephanus şi Theodotus, precum şi pentru clădiri scumpe. Populaţia Bizanţului s-a răzvrătit în anul 695, sub conducerea lui Leontius (care a preluat tronul). Iustinian a fost capturat, i s-a tăiat nasul (de unde şi porecla Rhinotmetos - Nas Spintecat) şi exilat la Cherson, în Crimeea. După o domnie de trei ani, Leontius a fost detronat la rândul său şi înlocuit cu Tiberius Apsimarus.
A doua domnie
În exil, autorităţile bizantine din Cherson nu îl priveau cu ochi buni pe Iustinian. În 702 sau 703, Iustinian a aflat că aceste autorităţi plănuiseră să îl trimită înapoi la Constantinopol. El a evadat din oraş şi a a fugit în Hanatul Khazarilor din Caucaz, unde s-a împrietenit cu hanul Busir Glaven. Mai mult, Iustinian s-a căsătorit cu sora hanului, care s-a creştinat, primind numele Teodora. Cei doi s-au stabilit la Phanagoria, pe litoralul Mării Azov. Teodora l-a avertizat pe soţul ei de faptul că viaţa îi era ameninţată chiar de către hanul Busir, care fusese mituit. Ucigaşii trimişi de Busir au fost strangulaţi, iar Iustinian a navigat spre vest, peste Marea Neagră, până în Bulgaria, la ţarul Tervel, ca să îi ceară ajutor militar pentru revenirea la tron.
Ajutat de Tervel, căruia i-a acordat o titlul Cezar (ţar în limba bulgară) şi mâna fiicei sale, Anastasia, Iustinian a apărut în faţa zidurilor Constantinopolului cu o armată de 15000 călăreţi bulgari, în anul 705. El a intrat în cetate în timpul nopţii, folosind un apeduct părăsit şi a preluat controlul. Încă o dată Iustinian a urcat pe tron; el i-a executat pe uzurpatorii Leontius şi Tiberiu III, iar patriarhul Kallinikos a fost destituit şi apoi orbit.
A doua domnie al lui Iustinian II al II-lea a fost marcată de lupte nereușite împotriva bulgarilor şi a arabilor. În 708 a invadat Bulgaria, dar a fost învins de către ţarul Tervel şi constrâns să facă pace. În est, bizantinii au fost învinşi de arabi, pierzând oraşul Cilicia.
Against his opponents in Cherson and Ravenna, Justinian was more successful. In 709, Justinian ordered Pope John VII to recognize the decisions of the Quinisext Council. The order was backed by a successful expedition to Revenna. In 710, the new Pope Constantine visited Constantinople and restored relations with Justinian by agreeing to some of his demands. This papal visit was the last one to the city until Pope Paul VI visited Istanbul in 1967.
Rebellion again arose in Cherson against Justinian’s tyrannical rule. Led by the exiled general Bardanes, the rebels captured Constantinople while Justinian was on his way to Armenia and unable to return to defend the city. Bardanes was proclaimed emperor under the name of Philippicus. In December 711, Justinian was arrested and executed outside the city. His head was sent to Philippicus as a trophy. Tiberius, Justinian’s son, was then murdered on orders of Emperor Philippicus, the act being done in front of his mother and grandmother Anastasia, thus ending the dynasty of Heraclius.
Legături externe
| Iustinian al II-lea | ||
|---|---|---|
| Precedat de: Constantin IV |
Împărat Roman (Bizantin) 685-695 |
Urmat de: Leontius |
| Precedat de: Tiberius III |
Împărat Roman (Bizantin) 705-711 |
Urmat de: Philippicus |
