Modificări

|nume=Sfântul Iustin Martirul şi și Filosoful

 Sfântul măritul [[mucenic]] '''Iustin Martirul''' sau '''Iustin Martirul și Filosoful''' a fost unul din principalii [[apologeţiapologeți]] ai [[creştinismcreștinism]]ului timpuriu. Convertit la creștinism, [[sfinţisfinți|sfântul]] Iustin a scris mai multe lucrări la mijlocul secolului al II-lea, între care și două Apologii adresate împăraților romani, în care apără și explică creștinismul ca pe adevărata filosofie. Tocmai puterea argumentației sale i-a adus [[martir]]iul. [[Prăznuire]]a sa se face la data de [[1 iunie]].

Data naşterii şi nașterii și cea a adormirii Sf. Iustin Martirul nu se cunosc. Se crede că s-a născut cândva între anii 100 şi și 114 d. Hr. şi și că s-a săvârşit săvârșit probabil în 162-168. Cele mai multe informaţii informații care ne-au parvenit despre viaţa viața lui provin din propriile sale scrieri. S-a născut în Palestina, în cetatea Flavia Neapolis (cunoscută sub numele Sichem în [[Vechiul Testament]], iar în prezent ca Nablus). Sf. Iustin afirmă despre sine că era samaritean de origine, însă tatăl său Priscus şi și bunicul său, Baccheios ar fi putut fi de origine greacă sau romană. A crescut într-o familie bogată, [[păgânism|păgână]] şi și a făcut studii de filosofie în mai multe şcolișcoli, între care cele din Alexandria şi și Efes. Se pare că a călătorit mult, stabilindu-se în cele din urmă la Roma.

IniţialInițial, studiile sale l-au făcut să încline spre stoicism, apoi spre doctrina pitagoreică şi și spre platonism, înainte de a începe să fie interesat de creştinism creștinism – în perioada petrecută la Efes. El îşi povesteşte își povestește convertirea ca pe o experienţă experiență quasi-mistică: pe când se plimba pe malul mării, lângă el a apărut un bătrân. A fost mişcat mișcat de cele spuse acest creştin creștin care îi arată că prin venirea lui [[Iisus Hristos|Iisus]] se împlineau făgăduinţele făgăduințele făcute de Dumnezeu [[prooroc|profeţilorprofeților]] din neamul evreiesc, iar credinţa credința în El era singura filosofie adevărată.

În urmă acestei discuţii mărturiseştediscuții mărturisește: „''Iar mie mi s-a aprins deodată un foc în suflet şi și m-a cuprins o mare dragoste de profeţiprofeți, ca şi și de bărbaţii bărbații aceia care au fost prietenii lui Hristos. Şi, gândindu-mă la cuvintele lui, găseam că aceasta este singura filosofie sigură şi și aducătoare de folos. În felul acesta şi și pentru aceasta sunt filosof''” (Dialog cu iudeul Trifon, VIII, 1, p.130). Plecând de la faptul că termenul de ''filosofie'' se traduce prin iubire de înţelepciuneînțelepciune, filosoful creştin creștin este cel iubitor de Hristos.

Iustin a fost totodată impresionat şi și de statornicia în credinţă credință a [[mucenic]]ilor creştinicreștini. Cu sufletul aprins de dragostea pentru profeţi şi profeți și pentru prietenii lui Hristos, Justin devine creştin creștin în preajma anului 130. Ca studios al filosofiei, el înţelegea creştinismul înțelegea creștinismul drept credinţa credința care desăvârşeşte desăvârșește filosofiile păgâne.

După convertire, pleacă la Efes, unde are loc dialogul cu iudeul Tryfon şi și apoi ajunge la Roma, pe timpul cârmuirii împăratului Antonin, unde va deschide prima şcoală școală filosofică în care se va preda credinţa creştinăcredința creștină. Aici, în anul 155, a dat mai sus zisului împărat Antonin o apologie în scris împotriva rătăcirii idolilor, şi dezvinovăţitoare și dezvinovățitoare pentru credinţa credința în Hristos, în care pe una, adică credinţa creştinilorcredința creștinilor, o adeverea şi și o întărea, iar pe cealaltă, adică înşelăciunea înșelăciunea idolească, o supunea cu dovediri din Scripturi.

Mai târziu, în anul 161, puţin puțin după urcarea pe tron a împăratului Marcus Aurelius, el a scris o a doua Apologie, adresată de aceasta dată Senatului Roman.

Sf. Iustin a fost probabil martirizat ca urmare a faptului că îl înfruntase şiși-l învinsese pe filosoful cinic Crescens într-o serie de dezbateri, la Roma. În preajma anului 165, a fost acuzat, posibil de Crescens, de faptul că era adeptul unei religii interzise. Ca urmare, prefectul Rusticus l-a condamnat pe Sf. Justin la moartea prin decapitare, împreună cu şase șase dintre însoţitorii însoțitorii lui: Hariton, fecioara Harita, Evelpist, Peon, Ierax şi și Liberian(sau Valerian). Se consideră că „Actele Sf. Iustin Martirul” reproduc parcursul procesului său.

[[ImageImagine:Justin Martyr.jpg|right|frame|Sf. Iustin Martirul]]Sf. Iustin a fost un scriitor prolific. În prezent cunoaştem cunoaștem unele dintre scrierile lui numai din extrase şi și citate păstrate în operele altor autori antici. Ne-au parvenit doar trei lucrări care aparţin aparțin incontestabil lui Iustin: două versiuni ale Apologiei sale şi și o versiune a „Dialogului cu iudeul Trifon” <ref>''Apologeţi Apologeți de limbă greacă'', Editura Institutului Biblic şi și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, BucureştiBucurești, 1997</ref>. Se crede că cea din urmă este transcrierea discuţiilor discuțiilor pe care Justin le-a avut cu rabinul Trifon, care ar putea fi rabinul Tarphon adesea menţionat menționat în Talmud, în încercarea de a reconcilia poziţiile creştină şi pozițiile creștină și iudaică. Între celelalte lucrări care îi mai sunt atribuite amintim:

* ''Exortaţie Exortație către greci''

* ''Mărturisirea de credinţăcredință''* ''Scrisoare către Zenas şi și Serenus''* ''Răspunsuri pentru dreptcredincioşidreptcredincioși''* ''Întrebările grecilor către creştinicreștini''

==Tendinţe subordinaţionisteTendințe subordinaționiste==

În timpul Sfântului Iustin Martirul şi și Filosoful problema persoanelor trinitare nu era dezbătută în sensul creștin de mai târziu, de aceea la acest sfânt apar tendinţe subordinaţionistetendințe subordinaționiste. Sfântul Justin vedea Logosul ca fiind un alt Dumnezeu sub raportul numărului, nu sub raportul cugetării sau voinţeivoinței. În acest sens avem un citat în care spune : ,,recurgând la Scriptură voi încerca să vă conving că aceasta este un alt Dumnezeu decât Dumnezeu- Creator al tuturor şi și când zic aşa înţeleg așa înțeleg că este un altul cu numărul; iar nu cu voinţa voința personală”(În dialogul cu iudeul Trifon, cap.56).

:Mucenicii Tăi, Doamne, întru nevoinţele nevoințele lor cununile nestricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru, că având tăria Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au şi și ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuieşte mântuiește sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

:Cu înţelepciunea dumnezeieştilor înțelepciunea dumnezeieștilor tale cuvinte, Iustine, toată Biserica lui Dumnezeu înfrumuseţânduînfrumusețându-se prin strălucirea vieţii vieții luminează lumea. Iar pentru vărsarea sângelui primind cunună şi și înaintea lui Hristos stând împreună cu îngerii, roagă-te neîncetat pentru noi toţitoți

[[Dionisie din Furna]] arată că Sfântul Iustin Martirul se zugrăveşte zugrăvește bătrân, cu barba lungă (''Erminia picturii bizantine'', Sophia, BucureştiBucurești, 2000, p. 206).

*ro: [[w:ro:Iustin Martirul şi și Filozoful]]

*ro: [http://laurentiudumitru.ro/blog/2008/06/01/sfantul-iustin-martirul-si-filozoful-apologet-de-limba-greaca/ Sfântul Iustin Martirul şi și Filozoful, apologet de limbă greacă], de Pr. Cristian Lazăr.

[[Categorie:Sfinţi PărinţiPărinți]]