Modificări

{{Sfinti|nume=Sfântul Iustin Martirul şi Filosoful|Imagine=[[ImageImagine:Justin MartyrSf_Iustin_Filosoful.jpg|right250px]]|nastere= ~104, Sichem, Samaria|adormire=165, Roma|localizare= Imperiul Roman|etnie= greacă (romană)|tip= mucenic|framecanonizare=|Sf. Iustin Martirulcalendar=[[1 iunie]]|recunoastere= pan-ortodoxă|biserici=|site=}}  Sfântul măritul [[mucenic]] '''Iustin Martirul''' sau '''Iustin Martirul și Filosoful''' a fost unul din principalii [[apologeţi]] ai [[creştinism]]ului timpuriu. Convertit la creștinism, [[sfinţi|sfântul]] Iustin a scris mai multe lucrări la mijlocul secolului al II-lea, între care și două Apologii adresate împăraților romani, în are care apără și explică creștinismul ca pe adevărata filosofie. Tocmai puterea argumentației sale i-a adus [[martir]]iul. [[Prăznuire]]a sa se face la data de [[1 iunie]].

 Iniţial, studiile sale l-au făcut să încline spre stoicism, apoi spre doctrina pitagoreică şi spre platonism, înainte de a începe să fie interesat de creştinism – în perioada petrecută la Efes. El îşi povesteşte convertirea ca pe o experienţă quasi-mistică: pe când se plimba pe malul mării, lângă el a apărut un bătrân. A fost mişcat de cele spuse acest creştin care îi arată că prin venirea lui [[Iisus Hristos|Iisus]] se împlineau făgăduinţele făcute de Dumnezeu [[prooroc|profeţilor]] din neamul evreiesc, iar credinţa în El era singura filosofie adevărată.  În urmă acestei discuţii mărturiseşte: „''Iar mie mi s-a aprins deodată un foc în suflet şi m-a cuprins o mare dragoste de profeţi, ca şi de bărbaţii aceia care au fost prietenii lui Hristos. Şi, gândindu-mă la cuvintele lui, găseam că aceasta este singura filosofie sigură şi aducătoare de folos. În felul acesta şi pentru aceasta sunt filosof''€œ” (Dialog cu iudeul Tryfon, VIII, 1, p.130). Plecând de la faptul că termenul de ''filosofie'' se traduce prin iubire de înţelepciune, filosoful creştin este cel iubitor de Hristos.  Iustin a fost totodată impresionat şi de statornicia în credinţă a [[mucenic]]ilor creştini. Cu sufletul aprins de dragostea pentru profeţi şi pentru prietenii lui Hristos, Justin devine creştin în preajma anului 130. Ca studios al filosofiei, el înţelegea creştinismul drept credinţa care desăvârşeşte filosofiile păgâne. După convertire, pleacă la Efes, unde are loc dialogul cu iudeul Tryfon şi apoi ajunge la Roma, pe timpul cârmuirii împăratului Antonin, unde va deschide prima şcoală filosofică în care se va preda credinţa creştină. Aici, în anul 155, a dat mai sus zisului împărat Antonin o apologie în scris împotriva rătăcirii idolilor, şi dezvinovăţitoare pentru credinţa în Hristos, în care pe una, adică credinţa creştinilor, o adeverea şi o întărea, iar pe cealaltă, adică înşelăciunea idolească, o supunea cu dovediri din Scripturi. Mai târziu, în anul 161, puţin după urcarea pe tron a împăratului Marcus Aurelius, el a scris o a doua Apologie, adresată de aceasta dată Senatului Roman.