Iustin I: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
m (Legături externe)
(Nu s-au afișat 34 de versiuni intermediare efectuate de alți 4 utilizatori)
Linia 1: Linia 1:
{{Traducere EN}}
+
[[Imagine:Tremissis-Justin I-sb0058.jpg|thumb|400px|'''Iustin I''']]
 +
'''Iustin I''' (în latină: ''Flavius Iustinus'') a fost împărat al Imperiului Roman de Răsărit între 518 și 527. Deși aproape analfabet, el a trecut prin toate gradele armatei și a devenit împărat la vârsta de șaptezeci de ani. Domnia sa este semnificativă prin faptul că a marcat începutul dinastiei iustiniene, care a inclus pe succesorul și nepotul său, [[Iustinian]] I, și a restabilit sprijinul imperial față de deciziile [[Sinodul IV Ecumenic|Sinodului IV Ecumenic]] de la Calcedon.
  
'''Iustin I''' (în latină: ''Flavius Iustinus'') a fost împărat al Imperiului Roman de Răsărit între 518 şi 527. Although illiterate, he rose through the ranks of the army to become emperor at the age of seventy. His reign is significant in that it was the beginning of the Justinian dynasty that included his successor, his nephew [[Iustinian]] I, and it restored support of the decisions of the Council of Chalcedon in Constantinople.
+
==Viața==
  
==Viaţa==
+
Iustin s-a născut în jurul anului 450, într-un cătun din districtul Bederiana, în apropiere de Naissus (actualul oraș Niș, din Serbia), fiind fiul unui țăran daco-trac. Satul său natal făcea parte din provincia Dacia Aureliană, o parte a imperiului care suferise mult din cauza năvălirilor hunilor și, mai apoi, a ostrogoților.
Justin was born about the year 450 in the province of Dardania which was part of the diocese of Dacia. Dacia, with Macedonia, made up the prefecture of Illyricum, an area that suffered under attacks by Huns and Ostrogoths. He was of peasant origin, born in a village in Naissus (modern Nis in South Serbia). As a teenager he fled the border warfare and took refuge in Constantinople where he joined the army.  
+
Pe când era doar adolescent, a părăsit acea zonă de frontieră în timpul unei invazii barbare și s-a refugiat la [[Constantinopol]], unde a intrat în armată<ref>Edward Gibbon, - ''Istoria declinului și a prăbușirii imperiului roman'', Editura Minerva, București, 1976</ref>.
  
He arrived in Constantinople at the time emperor Leo I was organizing a new corps of palace guards, the ''Excubitors''. Apparently showing great competence Justin rose to be the commander of the ''Excubitors'' at the time emperor Anastastius died on [[July 8]], 518. Commanding the only forces in Constantinople at the time of Anastastius’ death, and by spreading some gifts of money, Justin was able to win election as emperor and was presented to the people at the Hippodrome on [[July 9]].
+
El a sosit la Constantinopol chiar în perioada în care împăratul [[Leo I]] (el însuși de origine traco-dacică) organiza un nou corp de gardă a palatului imperial - ''Excubitorii'', un corp de elită numărând 300 oameni. Impresionând prin robustețea și îndemânarea sa, deși foarte tânăr, Iustin a fost primit în rândurile acestui corp de elită. Avansând în mod constant, a ajuns comandant al gărzii palatului imperial în timpul împăratului [[Anastasie I]].
  
On ascending the throne, and recognizing his lack of knowledge of statecraft, Justin surrounded himself with knowledgeable and trusted advisors. Among these was his nephew Flavius Petrus Sabbatius whom he adopted as his son with the name Iustinianus (Justinian). Throughout the reign of his adoptive father, Justinian worked closely with Justin in what came to appear as a seamless transition upon Justin’s death on [[August 1]], 527 although Justin formally named Justinian his co-emperor and successor on [[April 1]], 527, only four months before his death.  
+
La moartea împăratului [[Anastasie I]], ([[8 iulie]] 518), datorită poziției sale de comandant al trupelor din [[Constantinopol]] și împărțind sume de bani, Iustin a fost capabil să-și asigure alegerea ca împărat; a apărut în această calitate în fața poporului, la Hipodromul din [[Constantinopol]], pe [[9 iulie]] 518<ref>Steven Runciman, ''La civilisation byzantine (330-1453)'', (Trad. fr.) - Payot, Paris, 1952</ref>.
 +
 
 +
După urcarea pe tronul imperial, fiind conștient de lacunele sale în educație și în politica de stat, Iustin și-a ales cu grijă consilieri capabili cu care se sfătuia în privința principalelor probleme ale imperiului.
 +
Mai târziu, Iustin l-a adoptat pe nepotul său, [[Iustinian I|Flavius Petrus Sabbatius]], rebotezându-l [[Iustinian]].
 +
 
 +
În anul 525, Iustin a anulat legea prin care unui membru din clasa senatorială i se interzicea să se căsătorească cu o femeie din clasele inferioare ale societății. Astfel a fost posibilă căsătoria lui Iustinian cu [[Teodora Împărăteasa|Teodora]], care era actriță.
 +
 
 +
Următorii ani au fost marcați de luptele cu ostrogoții și cu perșii. În anul 526, Iustin l-a numit pe Iustinian co-împărat, iar pe [[1 aprilie]] 527 succesor la tron. A murit pe [[1 august]] 527 și a fost urmat de Iustinian.
 +
 
 +
Orașul cilician Anazarbus a fost numit Justinopolis, în onoarea sa.
  
 
==Politica religioasă==
 
==Politica religioasă==
As a defender of the decisions of the [[Fourth Ecumenical Council|451 Council at Chalcedon]], Justin’s ascent to the throne brought a complete reversal in policies concerning the Christian Church in Constantinople, as he rejected Anastasius’ support of the non-Chalcedonians. As a consequence the [[Monophysitism|Monophysites]] came under attack and persecution as Justin’s government sought to quickly restore church life as defined by Chalcedon.
 
  
The bishops of the Constantinople region were called to a [[synod]] in Constantinople on [[July 20]], 518 that pronounced [[anathema]] against Severus of Antioch and others. The decrees of the synod were promulgated to the [[bishop]]s by letter from Patriarch John of Constantinople. When Pope Hormisdas received notification of the new events, he replied with a non-negotiable position that called for condemnation of [[Acacius of Constantinople|Acacius]], the Patriarch of Alexandria who had written the ''[[Henoticon]]'' and caused the ‘[[Acacian Schism]]’ during the reign of [[Zeno (emperor)|Zeno I]], his heretical successors, all hierarchs who remained in communion with him, and the emperors Zeno and Anastasius. Patr. John under pressure signed the papal ''libellus'' in the presence of Emperor Justin, the senate, and the [[clergy]] on [[March 28]], 519.
+
Deoarece era un apărător al deciziilor [[Sinodul IV Ecumenic|Sinodului IV Ecumenic]] de la Calcedon din anul 451, urcarea lui Iustin pe tronul de la [[Constantinopol]] a adus o inversare completă în politica imperială referitoare la Biserica creștină, fiind anulat sprijinul pe care împăratul Anastasie îl acordase „ne-Calcedonienilor”. În consecință [[Monofizitism|monofiziții]] au început să fie persecutați, iar guvernarea lui Iustin a căutat să restabilească rapid viața bisericii în concordanță cu cele stabilite la [[Sinodul IV Ecumenic]] de la Calcedon.
 +
 
 +
Episcopii din părțile de răsărit ale imperiului au fost chemați la un [[Sinod]] la Constantinopol pe [[20 iulie]] 518. La acest Sinod s-a pronunțat [[anatema]] împotriva lui Severus de Antiohia și a altora. Decretele Sinodului au fost promulgate și notificate către toți [[Episcop|episcopii]] printr-o scrisoare de la [[Patriarhul Ioan]] de Constantinopol. Când Papa Hormisdas a primit această notificare, a răspuns cu o poziție non-negociabilă prin care a cerut condamnarea lui [[Acachie de Constantinopol|Acachie]], fost patriarh al Constantinopolului, care scrisese ''Henoticon'' în timpul domniei împăratului [[Zenon I]] provocând astfel "[[Schisma acachiană|schisma lui Acachie]]"; de asemenea, Papa Hormisdas cerea condamnarea succesorilor eretici ai lui Acachie, a tuturor ierarhilor care rămăseseră în comuniune cu el, precum și a foștilor împărați [[Zenon]] și Anastasie. Sub presiune, Patriarhul Ioan a semnat ''libellus'' papală, în prezența împăratului Iustin, a Senatului și a clerului, la [[28 martie]] 519.
 +
 
 +
Poziția extremă a papei Hormisdas însemna în mod efectiv [[excomunicarea]] tuturor episcopilor din răsărit de după anul 484. Cu toate acestea, în curând a apărut rezistența la poziția papală, dejucându-se astfel punerea sa în aplicare; s-a dovedit, pe de altă parte, și inutilitatea politicii intransigente a lui Hormisdas în problema [[Monofizitism|monofiziților]].
  
Hormisdas’ extreme position effectively meant [[excommunication]] of all the bishops in the east after 484. However, resistance to the papal position soon came and thwarted its implementation that proved, if anything, the futility of Hormisdas’ policy of intransigence in the face of the problem with the Monophysites.
+
Persecutarea monofiziților a continuat până în anul 520, după care împăratul Iustin a început să urmeze o politică mai tolerantă și mai pragmatică față de erezia [[Monofizitism|monofizită]], rămânând totuși devotat ortodoxiei Calcedoniene.
  
The persecution of Monophysites continued until 520, after which Justin began to follow a more tolerant and pragmatic policy when dealing with the [[heresy]], yet he remained devoted to the Chalcedonian orthodoxy.  
+
Sprijinul acordat de împăratul Iustin ortodoxiei, a dus de asemenea la o schimbare în relația Constantinopolului cu  [[Arianism|arianismul]] ostrogoților, care avuseseră o înțelegere amiabilă cu împăratul Anastasie. În timp ce Iustin a răspuns pozitiv la abordarea regelui ostrogot Teodoric pentru menținerea unor relații de bună vecinătate, și chiar l-a nominalizat în funcția de consul pe fiul acestuia, Eutharic, politica anti-eretică a lui Iustin i-a afectat foarte mult pe arieni, în special după anul 523. Folosind amenințarea cu represalii împotriva Bisericii Ortodoxe din Italia, Teodoric l-a trimis pe Papa Ioan la Iustin pentru a se plânge cu privire la politica religioasă a împăratului. Papa Ioan a fost primit cordial, dar Iustin l-a făcut să înțeleagă foarte clar cine a fost de vină pentru cele întâmplate în Italia. Nemulțumit de rezultatele vizitei papei Ioan la [[Constantinopol]], Teodoric l-a primit pe acesta foarte supărat la întoarcerea sa în Ravenna. Dar, atât Papa Ioan cât și regele Teodoric au murit la scurt timp după aceasta, conflictul stingându-se astfel.
  
Justin’s support of orthodoxy also resulted in a change in Constantinople’s relationship with the [[Arianism|Arian]] Ostrogoths of the west who had an amicable arrangement with Anastasius. While Justin responded positively to the Gothic king Theodoric’s approach for maintaining good relations, and even nominated as consul Theodoric’s son-in-law, Eutharic, Justin’s anti-heretical policies affected the Arians greatly, particularly after 523. Using the threat of reprisals against the Orthodox in Italy, Theodoric sent Pope John to Justin to complain about Justin’s policies. Pope John was received cordially, yet Justin made clear who was in charge. Not happy with the results of John’s visit, Theodoric received John with a cold reception on his return to [[Ravenna]]. Both Pope John and Theodoric died soon after, blunting the dispute.
 
  
 
{{start box}}
 
{{start box}}
 
{{succesiune|
 
{{succesiune|
înainte=Anastasius|
+
înainte= [[Anastasie I]]|
titlu=Eastern Roman (Byzantine)<br/> Emperor|
+
titlu=[[Listă a Împăraților Romani de Răsărit|Împărat Roman (Bizantin)]]|
ani= 518-527 |
+
ani= 518-527|
 
după=[[Iustinian]] I}}
 
după=[[Iustinian]] I}}
{{end box}}  
+
{{end box}}
 +
 
 +
==Note==
 +
<references/>
 +
 
 +
==Surse==
 +
 
 +
*[[w:Justin_I]]
 +
*[http://ro.wikipedia.org/wiki/Iustin_I_al_Bizan%C5%A3ului Iustin I]
 +
 
 +
==Legături externe==
  
==Sources==
 
 
*[http://www.roman-emperors.org/justin.htm  DIR: Justin (518-527 A.D.)]
 
*[http://www.roman-emperors.org/justin.htm  DIR: Justin (518-527 A.D.)]
*[[w:Justin_I]]
+
*en: [http://www.mlahanas.de/Greeks/Medieval/Bio/JustinI.html Justin I]
  
==External link==
 
*[http://www.mlahanas.de/Greeks/Medieval/Bio/JustinI.html Justin I]
 
  
[[Categorie:Împăraţi şi regi]]
+
[[Categorie:Împărați romani]]
[[Categorie:Împăraţi romani]]
 
  
 
[[en:Justin I]]
 
[[en:Justin I]]

Versiunea de la data 9 august 2014 15:27

Iustin I

Iustin I (în latină: Flavius Iustinus) a fost împărat al Imperiului Roman de Răsărit între 518 și 527. Deși aproape analfabet, el a trecut prin toate gradele armatei și a devenit împărat la vârsta de șaptezeci de ani. Domnia sa este semnificativă prin faptul că a marcat începutul dinastiei iustiniene, care a inclus pe succesorul și nepotul său, Iustinian I, și a restabilit sprijinul imperial față de deciziile Sinodului IV Ecumenic de la Calcedon.

Viața

Iustin s-a născut în jurul anului 450, într-un cătun din districtul Bederiana, în apropiere de Naissus (actualul oraș Niș, din Serbia), fiind fiul unui țăran daco-trac. Satul său natal făcea parte din provincia Dacia Aureliană, o parte a imperiului care suferise mult din cauza năvălirilor hunilor și, mai apoi, a ostrogoților. Pe când era doar adolescent, a părăsit acea zonă de frontieră în timpul unei invazii barbare și s-a refugiat la Constantinopol, unde a intrat în armată[1].

El a sosit la Constantinopol chiar în perioada în care împăratul Leo I (el însuși de origine traco-dacică) organiza un nou corp de gardă a palatului imperial - Excubitorii, un corp de elită numărând 300 oameni. Impresionând prin robustețea și îndemânarea sa, deși foarte tânăr, Iustin a fost primit în rândurile acestui corp de elită. Avansând în mod constant, a ajuns comandant al gărzii palatului imperial în timpul împăratului Anastasie I.

La moartea împăratului Anastasie I, (8 iulie 518), datorită poziției sale de comandant al trupelor din Constantinopol și împărțind sume de bani, Iustin a fost capabil să-și asigure alegerea ca împărat; a apărut în această calitate în fața poporului, la Hipodromul din Constantinopol, pe 9 iulie 518[2].

După urcarea pe tronul imperial, fiind conștient de lacunele sale în educație și în politica de stat, Iustin și-a ales cu grijă consilieri capabili cu care se sfătuia în privința principalelor probleme ale imperiului. Mai târziu, Iustin l-a adoptat pe nepotul său, Flavius Petrus Sabbatius, rebotezându-l Iustinian.

În anul 525, Iustin a anulat legea prin care unui membru din clasa senatorială i se interzicea să se căsătorească cu o femeie din clasele inferioare ale societății. Astfel a fost posibilă căsătoria lui Iustinian cu Teodora, care era actriță.

Următorii ani au fost marcați de luptele cu ostrogoții și cu perșii. În anul 526, Iustin l-a numit pe Iustinian co-împărat, iar pe 1 aprilie 527 succesor la tron. A murit pe 1 august 527 și a fost urmat de Iustinian.

Orașul cilician Anazarbus a fost numit Justinopolis, în onoarea sa.

Politica religioasă

Deoarece era un apărător al deciziilor Sinodului IV Ecumenic de la Calcedon din anul 451, urcarea lui Iustin pe tronul de la Constantinopol a adus o inversare completă în politica imperială referitoare la Biserica creștină, fiind anulat sprijinul pe care împăratul Anastasie îl acordase „ne-Calcedonienilor”. În consecință monofiziții au început să fie persecutați, iar guvernarea lui Iustin a căutat să restabilească rapid viața bisericii în concordanță cu cele stabilite la Sinodul IV Ecumenic de la Calcedon.

Episcopii din părțile de răsărit ale imperiului au fost chemați la un Sinod la Constantinopol pe 20 iulie 518. La acest Sinod s-a pronunțat anatema împotriva lui Severus de Antiohia și a altora. Decretele Sinodului au fost promulgate și notificate către toți episcopii printr-o scrisoare de la Patriarhul Ioan de Constantinopol. Când Papa Hormisdas a primit această notificare, a răspuns cu o poziție non-negociabilă prin care a cerut condamnarea lui Acachie, fost patriarh al Constantinopolului, care scrisese Henoticon în timpul domniei împăratului Zenon I provocând astfel "schisma lui Acachie"; de asemenea, Papa Hormisdas cerea condamnarea succesorilor eretici ai lui Acachie, a tuturor ierarhilor care rămăseseră în comuniune cu el, precum și a foștilor împărați Zenon și Anastasie. Sub presiune, Patriarhul Ioan a semnat libellus papală, în prezența împăratului Iustin, a Senatului și a clerului, la 28 martie 519.

Poziția extremă a papei Hormisdas însemna în mod efectiv excomunicarea tuturor episcopilor din răsărit de după anul 484. Cu toate acestea, în curând a apărut rezistența la poziția papală, dejucându-se astfel punerea sa în aplicare; s-a dovedit, pe de altă parte, și inutilitatea politicii intransigente a lui Hormisdas în problema monofiziților.

Persecutarea monofiziților a continuat până în anul 520, după care împăratul Iustin a început să urmeze o politică mai tolerantă și mai pragmatică față de erezia monofizită, rămânând totuși devotat ortodoxiei Calcedoniene.

Sprijinul acordat de împăratul Iustin ortodoxiei, a dus de asemenea la o schimbare în relația Constantinopolului cu arianismul ostrogoților, care avuseseră o înțelegere amiabilă cu împăratul Anastasie. În timp ce Iustin a răspuns pozitiv la abordarea regelui ostrogot Teodoric pentru menținerea unor relații de bună vecinătate, și chiar l-a nominalizat în funcția de consul pe fiul acestuia, Eutharic, politica anti-eretică a lui Iustin i-a afectat foarte mult pe arieni, în special după anul 523. Folosind amenințarea cu represalii împotriva Bisericii Ortodoxe din Italia, Teodoric l-a trimis pe Papa Ioan la Iustin pentru a se plânge cu privire la politica religioasă a împăratului. Papa Ioan a fost primit cordial, dar Iustin l-a făcut să înțeleagă foarte clar cine a fost de vină pentru cele întâmplate în Italia. Nemulțumit de rezultatele vizitei papei Ioan la Constantinopol, Teodoric l-a primit pe acesta foarte supărat la întoarcerea sa în Ravenna. Dar, atât Papa Ioan cât și regele Teodoric au murit la scurt timp după aceasta, conflictul stingându-se astfel.


Casetă de succesiune:
Iustin I
Precedat de:
Anastasie I
Împărat Roman (Bizantin)
518-527
Urmat de:
Iustinian I



Note

  1. Edward Gibbon, - Istoria declinului și a prăbușirii imperiului roman, Editura Minerva, București, 1976
  2. Steven Runciman, La civilisation byzantine (330-1453), (Trad. fr.) - Payot, Paris, 1952

Surse

Legături externe