Iustin I: Diferență între versiuni
m (→Politica religioasă) |
(→Viaţa) |
||
| Linia 11: | Linia 11: | ||
La moartea împăratului [[Anastasie I]], ([[8 iulie]] 518), datorită poziţiei sale de comandant al trupelor din [[Constantinopol]] şi împărţind sume de bani, Justin a fost capabil să-şi asigure alegerea ca împărat; a apărut în această calitate în faţa poporului, la Hipodromul din [[Constantinopol]], pe ([[9 iulie]] 518). | La moartea împăratului [[Anastasie I]], ([[8 iulie]] 518), datorită poziţiei sale de comandant al trupelor din [[Constantinopol]] şi împărţind sume de bani, Justin a fost capabil să-şi asigure alegerea ca împărat; a apărut în această calitate în faţa poporului, la Hipodromul din [[Constantinopol]], pe ([[9 iulie]] 518). | ||
| + | Mai târziu, Iustin l-a adoptat pe nepotul său, [[Iustinian I|Flavius Petrus Sabbatius]], rebotezându-l [[Iustinian I|Iustinian]]. | ||
| − | On ascending the throne, and recognizing his lack of knowledge of statecraft, Justin surrounded himself with knowledgeable and trusted advisors. Among these was his nephew Flavius Petrus Sabbatius whom he adopted as his son with the name Iustinianus (Justinian). Throughout the reign of his adoptive father, Justinian worked closely with Justin in what came to appear as a seamless transition upon Justin’s death on [[August 1]], 527 although Justin formally named Justinian his co-emperor and successor on [[April 1]], 527, only four months before his death. | + | În anul 525, Iustin a anulat legea prin care unui membru din clasa senatorială i se interzicea să se căsătorească cu o femeie din clasele inferioare ale societăţii. Astfel a fost posibilă căsătoria lui Iustinian cu [[Teodora]], care era actriţă. |
| + | |||
| + | Următorii ani au fost marcaţi de luptele cu ostrogoţii şi cu perşii. În anul 526, Iustin l-a numit pe Iustinian co-împărat, iar pe [[1 aprilie]] 527 succesor la tron. A murit pe [[1 august]] 527 şi a fost urmat de Iustinian. | ||
| + | |||
| + | Oraşul cilician Anazarbus a fost numit Justinopolis, în onoarea sa. | ||
| + | |||
| + | |||
| + | On ascending the throne, and recognizing his lack of knowledge of statecraft, Justin surrounded himself with knowledgeable and trusted advisors. Among these was his nephew Flavius Petrus Sabbatius whom he adopted as his son with the name Iustinianus (Justinian). Throughout the reign of his adoptive father, Justinian worked closely with Justin in what came to appear as a seamless transition upon Justin’s death on [[August 1]], 527 although Justin formally named Justinian his co-emperor and successor on [[April 1]], 527, only four months before his death. | ||
==Politica religioasă== | ==Politica religioasă== | ||
Versiunea de la data 30 decembrie 2009 16:36
| La acest articol se lucrează chiar în acest moment!
Ca o curtoazie față de persoana care dezvoltă acest articol și pentru a evita conflictele de versiuni din baza de date a sistemului, evitați să îl editați până la dispariția etichetei. În cazul în care considerați că este necesar, vă recomandăm să contactați editorul prin pagina de discuții a articolului. |
Iustin I (în latină: Flavius Iustinus) a fost împărat al Imperiului Roman de Răsărit între 518 şi 527. Deşi aproape analfabet, el a trecut prin toate gradele armatei şi a devenit împărat la vârsta de şaptezeci de ani. Domnia sa este semnificativă prin faptul că a marcat începutul dinastiei iustiniene, care a inclus pe succesorul şi nepotul său, Iustinian I, şi a restabilit sprijinul imperial faţă de deciziile Sinodului IV Ecumenic (de la Calcedon).
Viaţa
Iustin s-a născut în jurul anului 450, într-un cătun lângă Bederiana, care făcea parte din dioceza Dacia Aureliană. În acea perioadă, Dacia şi Macedonia erau incluse în prefectura Illyricum, o parte a imperiului care suferise mult din cauza năvălirilor hunilor şi, mai apoi, a ostrogoţilor. Iustin era fiul unui ţăran trac din Naissus (actualul oraş Niş, din Serbia). Pe când era doar adolescent, a părăsit acea zonă de frontieră în timpul unei invazii barbare şi s-a refugiat la Constantinopol, unde a intrat în armată.
El a sosit la Constantinopol chiar în perioada în care împăratul Leo I (el însuşi de origine traco-dacică) organiza un nou corp de gardă a palatului imperial - Excubitorii, un corp de elită numărând 300 oameni. Impresionând prin robusteţea şi îndemânarea sa, deşi foarte tânăr, Iustin a fost primit în rândurile acestui corp de elită. Avansând în mod constant, a ajuns comandant al gărzii palatului imperial în timpul împăratului Anastasie I.
La moartea împăratului Anastasie I, (8 iulie 518), datorită poziţiei sale de comandant al trupelor din Constantinopol şi împărţind sume de bani, Justin a fost capabil să-şi asigure alegerea ca împărat; a apărut în această calitate în faţa poporului, la Hipodromul din Constantinopol, pe (9 iulie 518).
Mai târziu, Iustin l-a adoptat pe nepotul său, Flavius Petrus Sabbatius, rebotezându-l Iustinian.
În anul 525, Iustin a anulat legea prin care unui membru din clasa senatorială i se interzicea să se căsătorească cu o femeie din clasele inferioare ale societăţii. Astfel a fost posibilă căsătoria lui Iustinian cu Teodora, care era actriţă.
Următorii ani au fost marcaţi de luptele cu ostrogoţii şi cu perşii. În anul 526, Iustin l-a numit pe Iustinian co-împărat, iar pe 1 aprilie 527 succesor la tron. A murit pe 1 august 527 şi a fost urmat de Iustinian.
Oraşul cilician Anazarbus a fost numit Justinopolis, în onoarea sa.
On ascending the throne, and recognizing his lack of knowledge of statecraft, Justin surrounded himself with knowledgeable and trusted advisors. Among these was his nephew Flavius Petrus Sabbatius whom he adopted as his son with the name Iustinianus (Justinian). Throughout the reign of his adoptive father, Justinian worked closely with Justin in what came to appear as a seamless transition upon Justin’s death on August 1, 527 although Justin formally named Justinian his co-emperor and successor on April 1, 527, only four months before his death.
Politica religioasă
As a defender of the decisions of the 451 Council at Chalcedon, Justin’s ascent to the throne brought a complete reversal in policies concerning the Christian Church in Constantinople, as he rejected Anastasius’ support of the non-Chalcedonians. As a consequence the Monophysites came under attack and persecution as Justin’s government sought to quickly restore church life as defined by Chalcedon.
The bishops of the Constantinople region were called to a synod in Constantinople on July 20, 518 that pronounced anathema against Severus of Antioch and others. The decrees of the synod were promulgated to the bishops by letter from Patriarch John of Constantinople. When Pope Hormisdas received notification of the new events, he replied with a non-negotiable position that called for condemnation of Acacius, the Patriarch of Alexandria who had written the Henoticon and caused the ‘Acacian Schism’ during the reign of Zeno I, his heretical successors, all hierarchs who remained in communion with him, and the emperors Zeno and Anastasius. Patr. John under pressure signed the papal libellus in the presence of Emperor Justin, the senate, and the clergy on March 28, 519.
Hormisdas’ extreme position effectively meant excommunication of all the bishops in the east after 484. However, resistance to the papal position soon came and thwarted its implementation that proved, if anything, the futility of Hormisdas’ policy of intransigence in the face of the problem with the Monophysites.
The persecution of Monophysites continued until 520, after which Justin began to follow a more tolerant and pragmatic policy when dealing with the heresy, yet he remained devoted to the Chalcedonian orthodoxy.
Justin’s support of orthodoxy also resulted in a change in Constantinople’s relationship with the Arian Ostrogoths of the west who had an amicable arrangement with Anastasius. While Justin responded positively to the Gothic king Theodoric’s approach for maintaining good relations, and even nominated as consul Theodoric’s son-in-law, Eutharic, Justin’s anti-heretical policies affected the Arians greatly, particularly after 523. Using the threat of reprisals against the Orthodox in Italy, Theodoric sent Pope John to Justin to complain about Justin’s policies. Pope John was received cordially, yet Justin made clear who was in charge. Not happy with the results of John’s visit, Theodoric received John with a cold reception on his return to Ravenna. Both Pope John and Theodoric died soon after, blunting the dispute.
| Iustin I | ||
|---|---|---|
| Precedat de: Anastasie I |
Împărat Roman (Bizantin) 518-527 |
Urmat de: Iustinian I |
