Iustin (Moisescu) al României: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
Linia 1: Linia 1:
 
{{Cutie Biografie Episcopi
 
{{Cutie Biografie Episcopi
 
| Nume = Prea Fericitul Patriarh Iustin
 
| Nume = Prea Fericitul Patriarh Iustin
| Imagine =
+
| Imagine = [[Imagine:IustinMoisescu.jpg|250 px|Patriarhul Iustin]]
 
| Afiliere =[[Biserica Ortodoxă Română]]
 
| Afiliere =[[Biserica Ortodoxă Română]]
 
| Reşedinţă = Bucureşti
 
| Reşedinţă = Bucureşti

Versiunea de la data 25 martie 2010 16:20

Prea Fericitul Patriarh Iustin
Patriarhul Iustin
Afiliere canonică
(jurisdicție)
Biserica Ortodoxă Română
Funcția episcopală
Reședință  Bucureşti
Titlul   Arhiepiscop al Bucureştilor,
Mitropolit al Munteniei şi Dobrogei,
Locţiitor al Tronului Cezareei Capadociei
Patriarh al României
Formulă de adresare   Preafericirea Voastră
Perioada   12 iunie 1977 - 31 iulie 1986
Predecesor   Iustinian (Marina)
Succesor   Teoctist (Arăpaşu)
Cariera ecleziastică
Hirotonire preot   24 februarie 1956
Hirotonire episcopală   15 martie 1956
Episcopi consecratori   Episcopul-vicar patriarhal Teoctist Arăpaşu, Episcopul-vicar patriarhal Antim Nica, Patriarhul Justinian, Mitropolitui Firmilian al Olteniei şi Episcopul Nicolae Colan al Clujului
Titluri precedente
(scaune episcopale)
 
Arhiepiscop al Sibiului şi Mitropolit al Ardealului şi mitropolit al Moldovei şi Bucovinei
Alte funcții  
Date personale
Data nașterii   5 martie 1910
Locul nașterii   Cândeşti, judeţul Argeş
Data morții   31 iulie 1986
Locul morții   Bucureşti

Iustin Moisescu (n. 5 martie 1910, Cândeşti, Argeş — d. 31 iulie 1986, Bucureşti) a fost al patrulea patriarh al Bisericii Ortodoxe Române (1977-1986).

Pregătire teologică

Patriarhul Iustin Moisescu s-a născut la data de 5 martie 1910, în satul Cândeşti, Argeş (Judeţul Argeş). Se înscrie la studii la Seminarul orfanilor de război din Câmpulung-Muscel (1922-1930). Termină Seminarul Teologic din Câmpulung-Muscel ca premiant. E ales de patriarhul Miron Cristea dintre absolvenţii tuturor Seminariilor din anul acela, 1930, şi trimis cu o bursă să-şi facă licenţa în Teologie la Universitatea din Atena. În anul 1934 se întoarce licenţiat cu "arista" („magna cum laudae").

Patriarhul Miron Cristea, urmărindu-i destinul, la recomandarea Universităţii din Atena şi a Ambasadei române din Grecia, l-a trimis pe tânărul licenţiat de la Atena să-şi continue studiile de specializare la Facultatea de Teologie romano-catolică din Strasbourg (Franţa), pentru încă doi ani (1934-1936), de unde, cu materialul pentru teza de doctorat, s-a întors încă o dată în anul 1936 la Facultatea de Teologie din Atena, unde a obţinut doctoratul, în anul 1937, cu teza: "Evagrie din Pont. Viaţa, scrierile şi învăţătura", premiată de Academia de Ştiinţe din Atena. Susţine examene de echivalare la Facultatea de Teologie din Bucureşti.

A urmat apoi cavalcada profesoratelor, cu opriri şi promovări rapide: Profesor de Limba latină la Seminarul "Nifon" din Bucureşti (1937-1938), profesor de Noul Testament la Facultatea de Teologie Ortodoxă a Universităţii din Varşovia (1938-1939), înlocuindu-l pe celebrul profesor Nicolae Arseniev. Astfel, la Varşovia a alcătuit următoarele cursuri în limba polonă: "Introducere generală şi specială în cărţile sfinte ale Noului Testament"; "Exegeza Epistolei Sf. Pavel către Galateni" şi "Exegeza prologului Evangheliei după Ioan". Aceste cursuri au fost cercetate de profesorii Milan Şesan şi Vladimir Prelipceanu, care „au constatat valoarea lor ştiinţifică, didactică, precum şi deplina lor concordanţă cu învăţătura Bisericii Ortodoxe".

În anul 1940 este numit ca profesor agregat. În anul 1942, este numit, prin concurs, ca profesor titular de Exegeza Noului Testament la Facultatea de Teologie din Cernăuţi-Suceava. La Cernăuţi şi Suceava a mai alcătuit trei cursuri, unul de "Introducere în cărţile Sfinte ale Noului Testament", altul de "Exegeză" şi al treilea, "Ermeneutică Biblică". Despre scrierile în limba română, acelaşi raport constată că: „Forma de exprimare a autorului în limba română se distinge prin conciziune şi claritate". În anul 1946 este transferat ca profesor la aceeaşi catedră la Facultatea de Teologie din Bucureşti, apoi din anul 1948 la Institutul Teologic Universitar din Bucureşti.

Ca profesor de teologie a publicat mai multe lucrări de specialitate: "Sfânta Scriptură şi interpretarea ei în opera Sf. Ioan Hrisostom" (1939-1941); "Originalitatea parabolelor Mântuitorului" (1944-1945); "Activitatea Sfântului Apostol Pavel în Atena" (1946); "Ierarhia bisericească în epoca apostolică. Anexă: Texte biblice si patristice despre pace şi muncă" (Craiova, 1955); "Simbolica lui Hristu Andrutsos, traducere din greceşte" (Craiova, 1955); "Sfântul Pavel şi viaţa celor mai de seamă comunităţi creştine din epoca apostolică" (1951); "Temeiurile lucrării Bisericii pentru apărarea păcii" (1953).

Mitropolit al Ardealului

A urmat apoi o altă serie de ascensiuni, dupa o cotitură pentru mulţi imprevizibilă la vremea aceea, dar în cea mai bună tradiţie a unor precedente nu numai bizantine, ci şi apusene şi chiar româneşti, mai ales ardelene, precum un Fotie devenit patriarh de Constantinopol din general, un Ambrozie devenit episcop de Milan din guvernator civil, un Nicolae Bălan devenit din profesor mitropolit al Ardealului etc. La 23 februarie 1956, episcopul-vicar patriarhal Teoctist Arăpaşu îl hirotoneşte ca diacon; a doua zi, celălalt episcop-vicar patriarhal, Antim Nica, îl hirotoneşte preot, iar a patra zi, la 26 februarie 1956, Adunarea Naţională Bisericească, potrivit Statutului constituită în Colegiul electoral, îl alege arhiepiscop al Sibiului şi mitropolit al Ardealului, în locul marelui predecesor trecut la Domnul, Nicolae Bălan.

Şi-a rezervat apoi zece zile de meditaţie, înainte de a cere ca Domnul să-i deschidă braţele părinteşti şi să-l primească în rândurile monahilor de la Mânăstirea Cernica, la 8 martie 1956. Ales deja mitropolit, la 15 martie 1956 patriarhul Justinian, mitropolituI Firmilian al Olteniei şi episcopul Nicolae Colan al Clujului îl vor hirotoni arhiereu, şi i se va încredinţa de îndată cârja lui Şaguna, la 18 martie 1956, în Catedrala Mitropolitană din Sibiu. În scurtă trecere prin Sibiu a înfiinţat în locul decedatei "Reviste teologice" (1947), revista teologică "Mitropolia Ardealului" (nr. 1-2, în septembrie-octombrie 1956).

Înainte de alegerea ca mitropolit al Ardealului, într-o lungă şi substanţială cuvântare, bine chibzuindu-şi cuvintele, patriarhul Justinian îl caracteriza aşa în faţa Colegiului electoral pe cel ce trebuia ales: „Va trebui să trimitem acolo pe cel mai bun dintre clericii de astăzi ai Bisericii noastre, o personalitate viguros conturată, cu aleasă pregătire teologică, temeinic orientată în toate problemele pe care le ridică lumea noastră contemporană", căci „la vremuri noi, ne trebuie oameni noi".

Mitropolit al Moldovei şi Sucevei

Mitropolitul Iustin păstoreşte o scurtă perioadă ca mitropolit al Ardealului. La 10 ianuarie 1957 este ales mitropolit al Moldovei şi Sucevei, iar peste trei zile e instalat pe scaunul cinstit odinioară de Dosoftei, Varlaam, Veniamin Costachi, pentru a nu-i pomeni decât pe aceştia, pentru că şirul celor mari de la Iaşi e prea mare, ca să poată fi pomenit acum în întregime.

Când a fost ales mitropolit al Moldovei şi Sucevei, şi-a conturat programul prin cuvintele: „Cu toată silinţa voi desfăşura o lucrare statornică de ocrotire şi păstrare a Sfintelor locaşuri: biserici, mânăstiri şi schituri - minunate opere de artă - care alcătuiesc diadema MitropoIiei Moldovei; iar din cei ce se nevoiesc în aceste comori ale evlaviei străbune, mă voi strădui să fac slujitori harnici şi devotaţi Bisericii, Patriei şi binelui obştesc. Neîncetat voi priveghea la buna îndrumare a preoţimii Eparhiei mele, întru îndeplinirea cu prisosinţă a îndatoririlor ei către Biserică şi Patrie. Voi urmări cu toată luarea minte ca roadele lucrării preoteşti să se vadă din buna chivernisire a locaşilor dumnezeieşti, din propovăduirea dragostei între toţi fiii Patriei şi din jertfelnica dăruire pentru binele obştesc".

Încă din acea vreme datează şi prima alegere, repetată până la moarte din patru în patru ani ca deputat în Marea Adunare Naţională (3 februarie 1957, în Circumscripţia Hârlău).

Ca mitropolit al Moldovei, a desfăşurat o activitate prodigioasă. Au fost ridicate noi clădiri - adevărate monumente de arhitectură - în incinta Centrului eparhial Iaşi, iar Catedrala şi reşedinţa au fost refăcute. Au fost restaurate numeroase mănăstiri şi biserici - monumente istorice din Eparhie. Pe lângă cele mai multe s-au pus bazele unor muzee sau colecţii muzeale. S-au construit clădiri noi la Seminarul Teologic din Mănăstirea Neamţ, iar cele vechi au fost modernizate.

Acasă, în Moldova, concomitent cu numeroasele călătorii şi griji externe a iniţiat cu haruri de arhitect înnăscut, transformarea radicală a Centrului Mitropolitan dintr-o suită de magherniţe într-un centru modern, pe măsura epocii noastre. Înzestrat de asemenea cu un neaşteptat spirit practic, a construit în plin comunism trei mari clădiri la Centrul eparhial (două corpuri administrative şi un cămin preoţesc), peste 70 de biserici şi capele noi, 52 de case parohiale, 5 sedii de protopopiat. A înfiinţat 10 muzee de artă bisericească, obţinând fonduri de la Stat şi cheltuind bani dăruiţi de credincioşi. De asemenea, a restaurat, integral sau parţial, peste 20 de mănăstiri şi schituri: Putna, Suceviţa, Moldoviţa, Voroneţ, Arbore, Humor, Slatina, Dobrovăţ, Cetăţuia, Râşca, Neamţ, Sihăstria, Secu, Bistriţa, Văratec.

A condus câteva delegaţii ortodoxe române în vizitele făcute altor Biserici: Anglia (1958), Biserica siriană din Malabar (1961), S.U.A. (1970), Biserica luterană din Danemarca (1971), Patriarhia Ecumenică (1974). A făcut parte din câteva delegaţii sinodale conduse de patriarhul Justinian şi a primit numeroase delegaţii străine la Iaşi sau în cuprinsul Arhiepiscopiei Iaşilor. Ca membru în Comitetul Central al Consiliului Ecumenic al Bisericilor (1961-1977), a participat la Adunările generale de la New Delhi (1961), Uppsala (1969), Nairobi (1975) şi la sesiunile anuale ale Comitetului Central la Paris (1962), Geneva (1966,1973 şi 1976), Heraklion Creta (1967), Canterbury (1969), Addis-Abeba (1971), Utrecht (1972), Berlin (1974) ş.a.

A făcut parte din Prezidiul Conferinţei Bisericilor Europene şi din Comitetul Consultativ, participând la Adunările generale Nyborg IV (1964), Nyborg V (1966), Nyborg VI (1971) şi Engelberg (1974), precum şi la sesiunile Prezidiului şi Comitetului Consultativ. A condus delegaţiile Bisericii Ortodoxe Române la Conferinţele panortodoxe de la Rodos (1961, 1963, 1964) şi Chambesy (1968), la prima Conferinţă pregătitoare a Sfântului şi marelui Sinod panortodox (Chambesy 1971).

Ca ierarh a publicat numeroase articole, pastorale, cuvântări, dări de seamă, mai ales în revista "Mitropolia Moldovei şi Sucevei". În afară de revista "Mitropolia Moldovei şi Sucevei", care a apărut 20 de ani sub directa sa îndrumare, Centrul mitropolitan Iaşi a editat şi alte lucrări, între care: volumul "Monumente istorice-bisericeşti din Mitropolia Moldovei şi Sucevei" (1974); "Psaltirea în versuri a lui Dosoftei, ediţie critică" (1975); monografiile: "Catedrala Mitropolitană din Iaşi" (1977), "Mănăstirea Cetăţuia" (1977); broşuri-albume de popularizare a mănăstirilor din Moldova şi cărţi de rugăciuni etc..

Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române

La 12 iunie 1977 este ales ca arhiepiscop al Bucureştilor, mitropolit al Ungrovlahiei şi patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, fiind înscăunat în Catedrala Patriarhală din Bucureşti la 19 iunie 1977, păstorind ca patriarh până la moarte. A trecut la cele veşnice la data de 31 iulie 1986, în Bucureşti, fiind înmormântat în Catedrala Patriarhală.

Ca patriarh, a condus câteva delegaţii sinodale care au vizitat alte Biserici: Patriarhia Ecumenică (1978), Arhiepiscopia misionară ortodoxă română din Statele Unite şi Canada (1979), Biserica Ortodoxă Rusă (1980), Biserica Ortodoxă Sârbă (1981), Biserica luterană din Suedia (1981), sediul Consiliului Ecumenic al Bisericilor de la Geneva (1981), Biserica Ortodoxă Bulgară (1982), Biserica reformată din Ungaria (1982), Biserica Ortodoxă din Grecia (1984). A primit vizita unor întâistătători de Biserici, precum şi a numeroşi reprezentanţi ai altor Biserici şi confesiuni creştine din lumea întreagă în calitate de patriarh.

În calitate de patriarh, a acordat o atenţie deosebită activităţii editoriale. A iniţiat marea colecţie intitulată "Părinţi şi scriitori bisericeşti", proiectată în 90 de volume, precum şi colecţia "Arta creştină în România", în 6 volume. S-a tipărit o nouă ediţie sinodală a Sf. Scripturi (1982), o nouă ediţie a Noului Testament (1979), manuale pentru învăţământul teologic superior şi pentru seminariile teologice, teze de doctorat, cărţi de cult. Şi-au continuat apariţia revistele centrale bisericeşti şi cele mitropolitane, ca şi buletinele, comunităţilor ortodoxe române de peste hotare. Prin bogata sa activitate cărturărească, ecumenică şi pastorală, patriarhul Iustin îşi înscrie numele în rândul ierarhilor de mare prestigiu ai întregii Ortodoxii.

A contribuit la restaurarea marilor noastre monumente bisericeşti, reluându-şi la Bucureşti vechea osteneală de la Iaşi, din Moldova şi Bucovina. Stau mărturie mănăstirile: Curtea de Argeş, Cheia, Zamfira, Viforâta, Dealu, Cernica, Pasărea, Tigăneşti, Caldăruşani, Sfântul Spiridon Nou, Sfântul Gheorghe şi însăşi Catedrala patriarhală, şi altele.

Bibliografie

  • Mircea Păcurariu - "Dicţionarul Teologilor Români" (Ed. Univers Enciclopedic, Bucureşti, 1996)
  • Dr. Antonie Plămădeală, Mitropolitul Ardealului - "Patru trepte în cei 60 de ani de patriarhat ortodox român". În vol. "Alte file de calendar de inimă românească", Sibiu 1988, p. 44-69 (cuvântare ţinută în Sala Sinodală din Palatul Patriarhal din Bucureşti în ziua de 29 septembrie 1985)
  • Pr. Prof. Dr. Ioan Rămureanu - "La 70 de ani de viaţă ai Prea Fericitului Patriarh Iustin", în BOR, an. XCVIII, 1980, nr. 3-4, p. 339-363
  • Pr. Prof. Dumitru Radu - "Prea Fericitul Patriarh Iustin în teologia românească", în BOR, an. XCVIII, 1980, nr. 3-4, p. 364-383
  • Pr. Scarlat Porcescu - "Coordonate ale arhipăstoriei Prea Fericitului Patriarh Iustin în scaunul Mitropoliei Moldovei şi Sucevei", în BOR, an. XCVIII, 1980, nr. 3-4, p. 384-403
  • Pr. Dumitru Soare - "Contribuţia Prea Fericitului Patriarh Iustin la dezvoltarea relaţiilor ecumenice ale Bisericii Ortodoxe Române", în BOR, an. XCVIII, 1980, nr. 3-4, p. 404-432
  • Preot Al. Armand Munteanu - "Bibliografia Prea Fericitului Părinte Patriarh Justin", în Mitropolia Olteniei, an. XXXII, 1980,nr. 3-6, p. 389-401 (alte articole în acelaşi număr, p. 265-388)

Surse

  • Wikipedia
Întâistătători ai Bisericii Ortodoxe Române
Mitropoliți-Primat Nifon Rusailă | Calinic Miclescu | Iosif Gheorghian (prima dată) | Ghenadie Petrescu | Iosif Gheorghian (din nou) |
Atanasie Mironescu | Conon Arămescu-Donici | Miron Cristea
Patriarhi Miron (Cristea) | Nicodim (Munteanu) | Iustinian (Marina) | Iustin (Moisescu) | Teoctist (Arăpașu) | Daniel (Ciobotea)